Cum nu faci nimic și copiii învață

Denis a învățat să își instaleze moduri în slime ranchr.

De ce?

De ce nu?

Cu ocazia asta a exersat scris / citit mai ușor decat ar face-o cu un manual. Nu am lucrat niciodată cu manuale in șase ani de educație acasă. Am, dar nu merge.

A început să înțeleagă că poate reproduce ceva scris deja.  El are impresia că trebuie să fi stiut deja pe de rost cum se scrie fiecare cuvânt separat; îi e greu să renunțe la credinta asta.  Îl ajută însă să vadă periodic că “știa deja” și că nu e mare lucru, nu e “greu”, dar și când este, e cineva lângă el care poate inclusiv scrie în locul lui. Nu a înțeles reperele convenționale date prin scrisul și cititul repetitiv și nici nu am insistat. Nici soră-sa nu a vrut la timpul ei. Deocamdată pot spune că am procedat bine cu ei, amândoi citesc funcțional când au nevoie. Bilingv, evident.

A exersat și aprofundat tehnici simple de operare PC, configurare,  programare care au sens în context și nu i-au fost prezentate ca “milestones” sau “abilități câștigate”. Nu va primi nici vreo diplomă sau premiu, nici nu va fi felicitat pentru asta. Ah, dar nu vă aprindeți, l-am tot felicitat si ne-am bucurat împreună pentru fiecare realizare. Se poate să  faci asta și fără ridicolul ăla din “good job”.

A văzut cu ochii lui cum rezolv eu probleme  ( 😀 ) – inclusiv cum gestionez oboseala și rezistența la nou. Am rezolvat lucruri cu sinceritate, autenticitate, vulnerabilitate. Ca o paranteză,asta nu înseamnă nici că adultul se miorlăie,nici că copilul “înțelege”, astea nu sunt “limite”.

A văzut cum căutăm informații,  cum procesăm instrucțiuni, cât și când folosim tutoriale. A văzut cum aplicăm informația, cum procedăm lucruri care la inceput nu au niciun sens!  Și m-a văzut pe mine procesând-o, urmând pași,  prioritizănd, împărțit o problemă în etape mai mici. Ăsta e precursorul răbdării, nu?

Ah, da, a avut voie și să nu aibă răbdare, am verbalizat cu și pentru el o grămadă de stări contradictorii,  conflictuale, neplăcute (sau din contra) în tot acest timp.

A învățat noțiuni noi în ritmul lui, a restructurat concepte învățate mai demult și a reintegrat altele conform nivelului său de acum.  A avut timp și spațiu să proceseze.

Ce e diferit la asemenea proiecte?

  • sunt integrative
  • nu există notiunea de corect sau de formă fixă
  • sunt spontane
  •  copilul alege cât poate procesa și când se termină activitatea
  • lucrezi cu motivație intrinsecă
  • stimulează gândirea critică și creativitatea (dacă te abții naibii să știi tu mai bine și dacă ai răbdare să experimentezi fără să ai impresia că pierzi timpul)
  • a găsit soluții noi,  singur  fără legătură cu ce făcusem împreună (tehnic vorbind), dar care au derivat din acțiunea de a instala moduri.
  • a învățat să controleze resurse și să creeze unele noi
  •  a văzut din nou că are la cine veni, ori de câte are nevoie (nu va imaginati câtă repetiție implică activitățile astea)
  •  a văzut că e în regulă dacă nu știe sau nu a înțeles, că e în regulă să repetăm un pas de mai multe ori și dacă am uitat ceva găsim noi o soluție
  •  poate face mai multe lucruri singur și aici ne reîntoarcem la MOTIVAȚIA INTRINSECĂ  și la notiunea de independență. Ca să ajungi independent trebuie să ai voie să fii dependent de cineva cât ai nevoie.

Proiectul, privind retrospectiv, a durat cam o săptămână,.inclusiv perioadă de căutări,. nesiguranță, încubare a ideii și negociere a resurselor cu subsemnata.

Va urma o perioadă în care copilul va avea timp să sedimenteze și să experimenteze. Va “stagna”.

Stagnarea e bună.  E un lux pe care copiii de vârsta lui nu il au. Văd că lumea se enervează că le da ministerul o lună de “vacanță”.

De fapt este “stagnare” doar fiindcă încerc ăa traduc un proces intr-o  limbă înțeleasă de majoritatea. Deși pare că stă,  e un timp în care copilul procesează, experimentează, se odihnește, cântărește… În procesul de invatare  este o etapă poate mai importantă decât acealea în care acumulează informații. Durează și mult , dacă le comparăm.

Cu copiii unschooled ai impresia că 90% din timp stau. Apoi vin, uneori după luni întregi, cu un iepuraș scos dintr-o pălărie. De regulă e roz, cu puncte, steluțe, Este complet diferit de ce crezi tu de fapt că ar putea ieși din dospeala asta a lor.

Și vezi că știu o gramada de lucruri  iar tu “n-ai facut nimic, nici nu știi când au învățat”.  Eh, cum spun unele cunostinte,  ai avut noroc, nu e deloc rodul disponibilității, creativității, empatiei și flexibilității tale  Vrem sau nu, învățarea no ln formală nu e o cale bătută pentru nimeni.

Mai sunt la fel de multe momente în care pur si simplu descoperi că au niște abilități pe care nu le avuseseră acum .. 3 luni,.  Ele au ieșit la iveală firesc când a fost nevoie de ele, de multe in situații extrem de serioase, care presupun responsabilitate. Deși,  din nou, poate in 90% la timp te întrebi dacă nu ai cumva ai bebeluși in preajmă.

Cum spunea Denis adineauri cu satisfacție: “my brain is getting bigger  ever day”.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.