De-alea zilnice

 Să pleci cu ăştia să  cumperi orice dintr-un supermarket aglomerat e cel mai nimerit mod să  devii bipolar.

Ei bine, după o repriză  de-asta, când vocile din capul meu încă se certau: “Anda, lasă- l în  pace pe Denis”, “Denis, lasă  ciocolatele în  pace”, “Da, Anda, şi mie mi-e cald. Nu, nu mai durează mult, numără  până la 60”. “Poți te rog să nimeri în gând?” “Bine, dacă  te încurci nu mai număra” “Denis, e a treia oară când împingi coşul în picioarele domnului din față”.

Ce ziceam? A, da. Am intrat într-un loc cu bancomat, unde voiam să fac o depunere la ATM. Cand am văzut suma, am apăsat din reflex NU, spre deliciul doamnei din spate care, văzând ce copii murdari la bot am, m-a lăsat înaintea ei. Probabil biata de ea şi-a jurat că nu mai face asta.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.