Guest post: Cand bebelusul nu vrea sa suga

De la Melisa. O poveste plina de invataminte pe care sper s-o cititi cu sufletul la gura.

Insarcinata in 38
de saptamani astept cu nerabdare sa-mi intalnesc bebelusul. F e cel de-al
doilea copil si simt ca se va intampla in curand. Imi amintesc cu emotie
intalnirea cu J, in urma cu doi ani : cum era bebelusul cel mai frumos pe
care l-am vazut vreodata si cum a supt prima data, imediat dupa nastere,
senzatia extraordinara pe care am avut-o atunci. Sunt nerabdatoare sa se
intample din nou, desi banuiesc ca magia primului supt nu mai e aceeasi. O
alaptez in continuare pe J si am prevazut sa le alaptez in tandem, asa ca
suptul nu mai e ceva nou pentru noi.
F ne-a speriat la sfarsitul sarcinii cand
am descoperit ca e in prezentare pelviana. Locuim in Olanda si aici o
prezentare pelviana e sinonima in 40% din cazuri cu cezariana, ultimul lucru pe
care mi-l doresc. J s-a nascut la spital ; nastere naturala dar lunga si
cu sperieturi. De data asta speram intr-o nastere linistita, dar cu o
prezentare pelviana nasterea nu poate fi linistita. Dupa un maraton de
acupuncura, yoga si in final o versiune externa foarte simpla la spital,
usurata de maratonul precedent de acupunctura si yoga, F e in sfarsit cu capul
in jos si vom avea nasterea pe care o speram. Si intr-adevar la 38 de saptamani si 4 zile, F s-a
hotarat sa iasa. Totul decurge rapid, F se naste acasa…. 
La scurt timp
dupa nastere, F e la san. Nu m-am inselat, nu mai simt nimic din magia
« primei dati ». De altfel, pot spune ca nu simt nimic, chiar ma
intreb daca suge. Atasarea mi se pare moale, fara forta. Dar o aud inghitind,
asa ca ma linistesc repede : sunt obisnuita sa am un copil de doi ani la
san, sigur ca cea mica are mai putina forta. De altfel F ramane o ora la san,
spre plictiseala infirmierei sculata in toiul noptii care nu e obisnuita sa
vada un nou nascut sugand atat de mult. (Trebuie sa precizez ca in Olanda sa
nasti acasa dupa o sarcina fara complicatii e foarte normal ; moasa care a
supravegheat sarcina vine sa te ajute impreuna cu o infirmiera. Infirmiera
revine in fiecare zi timp de o saptamana sa supravegheze recuperarea mamei,
starea de sanatate a copilasului si se ocupa de corvoadele casnice zilnice.
Ieftin pentru buget, prietenos pentru mama si bebelus.)
Dupa nastere
suntem toti pe un norisor roz : totul a fost usor, eu sunt in forma, e ca
si cum n-as fi nascut, stim deja sa ne ocupam de un copil, e mult mai usor
decat prima data. Eu cobor putin de pe norisorul roz la trei zile dupa nastere :
mi se pare ca F suge prost. Suge putin si adoarme repede, de altfel scutecele
nu sunt prea ude. La J scutecele erau mult mai ude si acum am mai mult lapte, o
am si pe J care suge asa ca productia e stimulata din plin, de ce nu suge mai
mult ? Discut cu infirmiera si cu moasa : moasa ma linisteste
explicandu-mi ca un nou nascut are stomacul mic, nu poate sa manance asa de
mult, eu am lapte mult si aveam deja lapte la nastere, in plus nasterea a fost
rapida, mai are probabil lichid amniotic in stomac deci probabil are greturi…
Ok, o cantarim maine si vedem daca a luat in greutate. Luase in greutate, deci ne putem linisti.
La sfarsitul primei saptamani nu isi recuperase greutatea de la nastere. Sunt
putin dezamagita, creste in mod evident mai incet decat J. Dureaza doua
saptamani sa isi recupereze greutatea de la nastere, mi se pare mult, dar e
drept ca « legal » au doua saptamani, asa ca nu e nici o problema.
Acum stiu ca un nou nascut sanatos isi recupereaza greutatea de la nastere in
7-10 zile, atunci nu stiam….
Prima luna trece
fara mari evenimente. Sunt cateva detalii nesemnificative… F scuipa lapte
usor, si pe gura si pe nas. Scuipatul pe nas e ceva nou pentru mine, infimiera
imi spune ca e normal. De altfel pare sa aiba tot timpul nasul infundat. Asta
nu e asa de surprinzator, e primavara rece, copiii stau mult inauntru in loc sa
se joace afara si isi transmit virusi asa ca J aduce tot ce vrei si ce nu vrei
de la cresa. F pare sa aiba un somn foarte lejer. Nici vorba de somnul bustean
al noului nascut. Orice zgomot o trezeste. De altfel pare foarte sensibila la
zgomote, asa ca toata lumea face glume pe seama urechilor mari si auzului
perfect pe care le-a mostenit de la mama ei. Pe J o hraneam mereu intinsa in
pat, pozitia madonei nu mi-a reusit niciodata. Aveam dureri cand o incercam asa
ca am trecut repede la pozitia intinsa in pat care mi s-a parut intotdeauna mai
comoda si mai usor de realizat corect. Dar cu F lucrurile stau altfel, daca o
hranesc culcata vomita tot ce a mancat, asa ca incep repede sa o hranesc
asezata in poala mea. De altfel, indiferent de pozitie, cand simt ca a mancat
bine vomita dupa ce a terminat de mancat. Pun totul pe seama imaturitatii
sistemului digestiv la nou nascuti ; e normal si o sa treaca. Macar nu are crampe, cum avea J in primele luni. Si in plus pare sa fie mai eficienta, J
statea toata ziua la san, F suge 5 min si e multumita. Ce usor e la al doilea
bebelus !
La vizita de o
luna, F a luat 700g. Mi se pare putin, medicul ma asigura ca e ok. Il cred. F
pare multumita, lapte stiu ca am, am doi copii care sug (de altfel J capatase
obraji de bebelus de cand aveam lapte din nou dupa cele cateva luni de colostru
din timpul sarcinii) deci nu vad cum as putea sa nu am lapte, pana la urma
fiecare copil creste in ritmul lui, trebuie sa incetez sa le compar tot timpul.
In a doua si a
treia luna F ia in mod constant 500g pe luna. Mi se pare foarte putin, medicul
continua sa ma asigure ca nu e nici o problema. De altfel pe graficele de
greutate pe care le foloseste cresterea pare aproape normala. Lucrurile incep
sa se strice si in viata de zi cu zi. F nu reuseste sa doarma pe spate. Ziua o
culc pe burta, dar noaptea mi-e teama. Noptile devin lungi ; o culc pe
burta, astept 20 min sa fie somnul mai profund si o intorc pe spate. Acelasi
sistem dupa fiecare supt (care uneori nu imi reuseste si trebuie sa o iau de la
inceput supt-culcat pe burta-intors pe spate) si se trezeste din doua in doua
ore… Devine obositor. Nici plimbarile nu par sa ii placa, nu reuseste sa
adoarma in carucior si oboseste repede, asa ca incep sa ies mai putin din casa,
desi in mod normal imi place sa merg ore in sir, si de fiecare data sunt
stresata pentru ca stiu ca plimbarea se va termina in plans. Imi cumpar un
wrap, dar nici asta nu ne ajuta mult, e agitata, adoarme greu si se trezeste
repede. Noroc ca am reusit sa imi iau trei luni de concediu fara plata si nu ma
intorc la serviciu dupa trei luni cum e obiceiul in Olanda. Altfel nu as putea
face fata oboselii. Caut simptomele pe internet si dau destul de repede peste
reflux : e clar ca asta e problema. O sa treaca de la sine, trebuie doar
rabdare.
Cresterea
bebelusilor se incetineste in general dupa trei luni : e si cazul lui F,
care a luat doar 300g la vizita de 4 luni. Si surpriza, surpriza, a iesit din
zona verde a curbei. Medicul incepe sa se agite, eu sa ma enervez : ii
spun de 4 luni ca nu creste suficient si abia acum isi da seama ?! Normal
ca daca a crescut intotdeauna prea putin urma sa iasa la un moment dat din
grafice, la ce se astepta ? Ma sfatuieste sa vad o consiliera in alaptare.
Ajunsa acasa, incep prin a rezolva misterul curbelor de greutate. Ma duc pe
site-ul de referinta in alaptare in Olanda, unde poti face curba personalizata
de greutate a copilasului alaptat exclusiv bazat pe curbele Organizatiei
Mondiale a Sanatatii. Intru masuratorile, aflu ce banuiam deja, ca F a crescut
de la inceput prea putin ! Curbele folosite de medic sunt bazate pe
bebelusi hraniti cu lapte praf, care cresc mai putin la inceput si mai mult mai
tarziu. Folosind curbe gresite de greutate, problemele raman ascunse pana cand
e prea tarziu. Si acum ce e de facut ?

Consilierele in alaptare nu m-au
inspirat niciodata si in plus daca vad una va trebui sa ii spun ca alaptez in
tandem, ceea ce nu indraznesc sa le spun doctorilor pentru ca stiu care va fi
raspunsul si nu am de gand sa o intarc pe J (Disclaimer : acest articol
reflecta opinii personale si povesteste lucrurile cum s-au petrecut si cum mi
le amintesc. Nu vreau sa arunc pietre, desi s-ar putea sa-mi scape cate una,
scopul e sa ajut familiile care pot avea aceleasi probleme si stiu ca sunt
multe familii care au aceleasi probleme). Fusesem o data la o intalnire LLL,
animatoarele mi-au placut ; sunt competente, empatice si au un bagaj
foarte vast de cunostinte in ale alaptarii. Incerc o
persoana din Olanda cu experienta de tandem, dar e in vacanta inca o luna. Din
cand in cand citeam blogul Ramonei, de care am dat cautand informatii despre
alaptarea in timpul sarcinii si in tandem. Ii trimit un mail, imi raspunde imediat,
sugerandu-mi sa verific frenul lingual si labial si atasarea la san. Ma uit
rapid la lista de simptome pentru frenul lingual, se potrivesc perfect. Nu are
sens sa caut eu frenul, moasa se va pricepe mai bine decat mine. Ma uit un pic
la buza si mi se pare ca vad un fren masiv pana intre dintii din fata. Intre timp moasa noastra s-a asociat cu o colega care are experienta
in taierea frenului lingual. Se uita amandoua rapid, nu e nici un fren. Nici la buza ? Nici la
buza. Intre timp, suptul lui F s-a stricat de tot. Numai noaptea o mai pot
hrani asezata, ziua sunt obligata sa ma plimb in timp ce suge, altfel nu vrea
sa stea la san. E agitata si plange mult. Pe de alta parte are 4 luni si
grevele suptului sunt frecvente la varsta asta. O sa treaca… Ramane problema
greutatii, asa ca, in ciuda reticentei initiale, sun consiliera in alaptare (am
ales una batrana, cu multa experienta) care ramane mult timp cu noi.

Concluzia : F s-a invatat lenesa, asteapta let-downuri in loc sa suga, in
plus are reflux, ceea ce o jeneza cand suge. Si in plus ii place mai mult sa-si
suga degetul decat sa stea la san. E foarte bine ca merg cu ea in timp ce suge,
atasarea e buna, trebuie sa o pun mai des la san (stau deja toata ziua cu ea la
san, deci nu sunt sigura cum o pot pune mai des), sa o hranesc vertical ca sa
nu o supere refluxul si sa ii dau ambii sani la fiecare supt. Incerc sa fac tot
ce mi-a spus si F ia din nou 300g in luna care urmeaza…

Intre timp F are
aproape 6 luni si urmeaza sa mearga la cresa, iar eu sa ma intorc la serviciu.
Mai am doua saptamani in care trebuie sa o invat sa bea din biberon. Ma astept
la ce e mai rau : J incepea sa urle cum vedea un biberon apropiindu-se si
a durat cam 5 luni pana a inceput sa le accepte. F e mult mai calma, ia biberonul
in gura si asteapta. Asteapta un let-down presupun, dar biberoanele nu au
let-down. Cateva zile la rand repet experienta : muls, stat cu biberonul
in gura, nu se intampla nimic. Incerc cu un pahar normal. Nu se intampla nimic.
Nici cand are lapte in gura nu il inghite. 

Vazusem imagini pe Youtube cu un nou
nascut care lipaie laptele dintr-o cescuta speciala, F nu lipaie de loc. Incep
sa imi dau seama ca ceva nu e in regula cu gura ei. Imi amintesc de mail-ul
Ramonei si de data asta citesc cu mai multa atentie articolul pe care mi l-a
trimis despre frenul lingual. Frenul lingual e de doua tipuri : anterior
sau posterior. Cel posterior nu se vede, e sub mucoasa linguala, deci moasele
nu aveau cum sa il gaseasca, doar s-au uitat sub limba. Dar se poate simti plimband
un deget sub limba bebelusului. Plimb un deget sub limba ei si simt ceva ce
seamana cu o coarda puternica ce ii fixeaza limba. Incerc
si in gura mea, nu e nimic. Seara verific in gura sotului, nimic, in gura lui J
o coarda. Lucrurile devin dintr-o data mai clare: avem doi copii cu fren
lingual prea scurt. Iar strungareata dragalasa dintre dintii lui J e un fren
labial prea scurt. J a fost intotdeauna mancacioasa asa ca frenul ei nu ma
deranjeaza, dar pe F o impiedica sa manance. Frenul e in general
mostenit ; acum imi amintesc ca sora sotului meu a fost operata cand era
micuta pentru ca avea o strungareata uriasa. Nu a fost niciodata alaptata, asa ca m-am gandit
intodeauna la asta ca la o problema de ortodontie. Cand i-am spus mamei mele de
problemele de fren ale lui F am aflat ca si varul meu are « ata la
limba », ata care si la 45 de ani il impiedica sa manance mancaruri cu
anumite structuri. Deci gene proaste din ambele parti. Oricum , noi nu o sa
asteptam 45 de ani, frenul trebuie taiat.

Ii trimit un mail
consilierei in alaptare pe care o vazusem explicandu-i ce am descoperit. Imi
raspunde, vizibil jenata (mai tarziu m-a sunat sa isi ceara scuze pentru ca nu
a recunoscut problema, a invatat lectia si acum se uita sistematic in gura
copilasilor sa vada daca problemele nu vin de la fren ; era ingrijorata
gandindu-se cate cazuri a ratat in 20 de ani de activitate), cu multe
informatii despre frenul lingual posterior si dandu-mi coordonatele unei alte
consiliere, specializata in frenuri, care locuieste in alt oras. Am rapid
confirmarea problemei, fren labial si lingual si o trimitere la ORL intr-un
spital din alt oras unde e una din putinele persoane din Olanda care stie sa
taie un fren labial si un fren lingual posterior cu foarfeca pana la varsta de
un an fara anestezie generala. Taierea frenului e una rapida, copilul nu tipa
mai mult decat pentru un vaccin si sangerarea e putin importanta. Frenul labial
poate sangera ceva mai mult cand e foarte gros, la noi nu era.

Dupa
« operatie » F a devenit alt bebelus : tot timpul vesela, dupa o
zi a invatat sa se intorca pe burta, suptul s-a ameliorat considerabil.
Refluxul a disparut instantaneu. A doua zi mi-am dat seama pentru prima data de
cand s-a nascut ca seamana cu surioara mai mare. Fantezia nu imi joaca feste,
alte mame vorbesc despre schimbarea fizionomiei dupa ce s-a taiat frenul
lingual. A trebuit sa ne mai intoarcem o data la ORL, pentru ca mai erau
probleme si ramasese o bucata de fren. Dupa a doua oara, am auzit-o pe F pt
prima data facand zgomote de bebelus. A inceput cu RRRR, imediat ce i s-a taiat
frenul ; dupa cateva zile putea sa spuna dada, baba. Pana atunci tot ce
iesea din gura ei era un fel de haraiala nearticulata, care mi-a dat
intotdeauna un sentiment ciudat, de teama, aveam impresia ca bebelusul meu
seamana cu un sarpe. Acum inteleg de ce ; frenul prea scurt da limbii un
aspect de separare in doua de care nu-mi dadusem seama constient pana atunci.

Si problema s-a
rezolvat ? Nu inca. Un fren posterior se poate reatasa. Se mai poate ca pe
masura ce limba se elibereaza o bucata mai importanta de fren sa devina
vizibila. Nu stiu care a fost motivul, dar F avea in continuare un fren care nu
o mai impiedica sa suga, dar o impiedica sa manance solide. I se lipeau de
limba, declansand un reflex vomitiv. Asa ca am mai incercat o data, de data
asta am luat avionul si am dus-o la un dentist cu multa experienta din Londra
care foloseste laserul. A taiat mult mai profund decat ORL-ul din Olanda si
mi-a explicat in detaliu exercitiile ce trebuie facut ca se minimizam riscul de
reatasare. Acum F poate sa suga si mananca cu placere solidele, fara reflex
vomitiv. Suntem in continuare ingrijorati, pentru ca nu stim daca se va reatasa
si pentru ca toata experienta a adus-o la limita inferioara a curbelor de greutate.
Cand e bolnava coboara sub linia de jos. Biberonul nu l-a acceptat niciodata
(dupa prima operatie a inceput sa il foloseasca si l-a refuzat definitiv dupa
cateva saptamani cand a inceput sa suga mai bine), deci la cresa trebuie sa se
descurce cu un pahar normal si cu solide.
Imi dau acum seama ca de cand am stiut ca F
e in prezentare pelviana am avut sentimentul ca ceva nu e in regula, sentiment
ce m-a urmarit in primele luni si de care am scapat abia cand am aflat care era
problema. Au fost luni grele,
lungi, obositoare, stressante pentru intreaga familie. Cand nu iti intelegi
bebelusul nu te atasezi cu adevarat, parca n-ar fi al tau si te simti vinovata
fiindca nu te atasezi. De ce era F atat de agitata ? Tensiunea din limba
creeaza tensiune in ceilalti muschi, ai fetei dar si ai sistemului digestiv
care incearca sa compenseze. In plus, bebelusilor le e foame tot timpul pentru
ca nu pot face vidul in jurul sanului si nu il pot goli. Refluxul si nasul
infundat? Ca sa putem inghiti ne folosim limba care trebuie sa se poate ridica.
Daca nu se ridica, inghitim cum putem si cu mult aer, de unde problemele de
reflux, nas infundat, sforait. Refluxul si agitatia sunt inrautatite si de
faptul ca, negolind sanul, nu ajung niciodata la « laptele gras », ci
beau multa lactoza care le irita stomacul. 
F e acum fetita mea la care tin la fel de mult ca la sora ei cea mare.
Si J ? Cand
spuneam ca frenul nu i-a creat nici o problema nu era chiar adevarat, doar ca
am pus problemele ei pe seama bebelusiei, dat fiind ca crestea foarte bine:
laptele care ii curgea mereu din gura, faptul ca in primele luni nu o puteam
alapta decat intr-o singura pozitie, crampele din primele luni, vomitatul
frecvent din primele luni, faptul ca avea nevoie de o ora ca sa goleasca un
san, felul in care inghite uneori mancarea fara sa o mestece. Si mai recent,
dintii de jos care incep sa ia o forma de v, trasi spre exterior de fren. Frenul
labial e responsabil pentru urmele de dinti pe care le am pe san la sfarsitul
fiecarui supt.
Estimarile spun
ca 10% din copii se nasc cu un fren prea scurt ; jumatate vor avea
probleme cu suptul. Cand vad cate cazuri sunt in jurul meu ma intreb daca nu
sunt mai multi (in grupul meu la serviciu suntem 3 in acelasi an). In Olanda si
multe alte tari, verificarea limibii nu face parte din controalele de rutina la
noul nascut si nici macar la bebelusul cu probleme de hranire. Multi medici pot recunoaste un fren anterior, dar majoritatea
covarsitoare nu stiu ca frenul posterior exista. Majoritatea medicilor vor
afirma ca frenul labial nu creeaza probleme in alaptare. . Unii copii se nasc cu o combinatie de fren
anterior, care e de obicei depistat si taiat, si de fren posterior, care ramane
si continua sa creeze probleme. Problemele provocate de un fren prea scurt nu
dispar intotdeauna odata cu intarcarea si pot fi diverse : probleme de
deglutitie, carii dentare, migrene, sforait, dificultati de pronuntare. Inainte
de introducerea laptelui praf, moasele taiau un fren prea scurt cu o unghie pe
care o pastrau ascutita sau in unele sate din Romania cu o sfoara….
Dragi mamici,
daca citind (unele dintre) problemele lui F v-ati recunoscut bebelusul, nu
stati pe ganduri, verificati limba ! Cu cat frenul e taiat mai devreme, cu
atat copilul va invata sa manance mai repede cu « noua limba »  si va recupera in greutate. Noi am avut multe
peripetii (si stiu ca nu toata lumea poate lua avionul sa mearga la Londra),
dar in majoritatea cazurilor o vizita la ORL sau la dentist pot rezolva
problema. Si nu uitati sa le spuneti, cand vor fi mai mari, ca au avut fren prea scurt si ca il vor transmite, poate, copiilor
lor. Un om informat face cat doi…
Resurse :
–       
O
prezentare facuta de specialistul mondial in probleme de fren posterior, in
care se explica simptomele, consecintele pe termen lung si, cel mai important,
cum se detecteaza un fren posterior : http://kiddsteeth.com/articles/breastfeedingdrkotlowtx.pdf
–       
Un
blog recent, al unui tatic de copii cu fren prea scurt, medic ORL : http://www.drghaheri.com/

–       
Si pe
facebook, un grup de sprijin cu multi parinti, medici si consiliere in alaptare
specializate in probleme de fren : Tongue Tie Babies Support Group. 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

6 thoughts on “Guest post: Cand bebelusul nu vrea sa suga”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.