Cu drag, despre colici

Acest articol îşi propune să dea la o parte puţin din folclorul colectiv numit generic colici. Colicile nou-născutului sunt cel mai mare bau-bau din viaţa de părinte şi mulţi fac bani buni de pe urma acestora, uitând cu totul de simplitatea şi precizia aproape matematică cu care nou-născuţii îşi fac loc în această lume.

Majoritatea disconfortului resimţit de nou-născuţi are nişte cauze absolut banale. Ca să putem evita aceste disconforturi, trebuie să ne încredem în instinctele noastre nealterate, dar şi în ale copilului. Înţeles corect, copilul ghidează adaptarea la lumea extrauterină, care se face în ritmul său unic, însă fără plânsete şi chinuri.

Instinctul îi cere să simtă căldură umană. Nou-născuţii dorm lângă mamă şi de multe ori pe aceasta, nu este nimic greşit sau rău în asta. Sunt multe dăţi când preferă să doarmă chiar la sân. Chiar dacă nu sug activ, mamele lor au la fiecare câteva minute câte un reflex de ejecţie a laptelui. Astfel copilul realizează două lucruri: ajunge la laptele de final, acela mai gras, care iese când sânul este gol, dar în acelaşi timp reglează producţia mamei la nivelul optim pentru el. Când copilul mic vrea acest lucru, mama are două soluţii: o poziţie comodă şi o carte plus hrană consistentă, sănătoasă, din surse sigure la îndemână sau o poziţie comodă plus hrană şi un film la alegere. Dacă familia are mai mulţi copii, aceasta ar putea găsi soluţii active care să permită mamei o perioadă generoasă de bonding cu nou-născutul – cineva să stea cu ceilalţi copii, să gătească, etc.

Câteva tehnici utile şi foarte concrete pentru evitarea colicilor:

  • Întotdeauna copilul trebuie ataşat corect la sân.
    • Cum verifici ataşarea la sân? Câteva filmuleţe demonstrative aici iar mai jos este o simulare 3D utilă. Vedeți și acest articol.
    • Dacă bebeluşul pare mereu nemulţumit, deşi stă mult la sân, este bine să verificaţi împreună cu o IBCLC dacă există restricții orale sau alte particularități anatomice care influențează atașarea la sân și transferul de lapte. Consultanta vă va trimite dacă este cazul la un  medic ORL sau stomatolog pediatru dacă bebeluşul are fren lingual scurt.  Exista diverse grade de fren scurt. Un fren scurt de gradul II, deci nu prea vizibil ori grav, se ataşează corect la prima vedere dar copilul nu reuşeşte vidarea cu ajutorul limbii. Acest lucru nu este aşadar mereu vizibil sau catalogat drept o problemă, dar bebeluşii sunt plângăcioşi, iau lent în gretate, având simptome precum cele descrise mai jos întrucât primesc doar ce le oferă reflexul de ejecţie a laptelui. Unul din zece copii are frenul scurt; înainte-vreme se verifica şi tăia la naştere. Acum protocolul nescris este oferirea de supliment cu biberonul. La sucţiunea prin biberon frenul scurt este de obicei irelevant. Operaţia – în primele luni – este foarte uşoară, nu presupune anestezie şi copilul poate fi alăptat imediat.
    • Fără a reuşi să stimuleze sânul eficient, mama va produce din ce în ce mai puţin lapte şi se intră într-un cerc vicios. De aceea ataşarea la sân este extrem de importantă pentru evitarea oricăror probleme în alăptare.

 

  • Poţi încerca să îi dai să sugă înainte de a avea semnale foarte pronunţate de foame. În acest fel, şansele unei ataşări corecte la sân cresc, iar copilul nu mai este irascibil încă înainte de a-l alăpta.
    • Cum ştii că îi este foame uni nou-născut? În general îşi duce pumnii la gură, iar dacă îi aşezi un deget la colţul gurii se va întoarce după el. Mulţi bebeluşi se foiesc şi devin mai alerţi, dar acest lucru poate fi semnul unei eliminări.
    • Sunt mame care respectă următorul protocol: când copilul e nemulțumit mai întâi dau sân. Dacă nu-l vrea, atunci verifică scutecul, iar dacă şi scutecul este în regulă, atunci încearcă somn sau liniştire/plimbare. Aici aş adăuga şi faptul că toţi copiii au mare nevoie de aer curat. Un copil poate fi scos din casă şi din a doua-a treia zi după naştere.  Câteva minute sunt suficiente, de multe ori nici mama nu poate sta mai mult, fiindcă oboseşte repede. Lipsa ieşitului pe afară îi dereglează fiindcă – nu-i aşa?- oamenii au evoluat în aer liber.
  • De asemenea, mulţi copii devin “colicioşi” când de fapt au mâncat prea mult lapte de început. O “supradoză” de lapte de început este destul de probabilă în primele săptămâni, când mama poate avea o uşoară supraproducţie iar folclorul – chiar şi cel medical din maternităţi şi cabinete de pediatrie – învaţă mamele să se mulgă după ce suge copilul pentru a stimula producţia de lapte.
    • Pentru a evita acest lucru este util să înţelegi cum funcţionează corpul tău, care este mecanismul real de producere a laptelui.
    • Pentru a preveni excesul de lactoză multe persoane oferă un singur sân la o masă după ce lactaţia începe să se instaleze, deci cam în a doua-a treia zi de la naştere. Atenție, dacă copilul doar suzetează verificați articolul de aici pentru îmbunătățirea transferului de lapte.
    • Dacă sânii sunt chiar plini (şi mama are şi reflex puternic de ejecţie a laptelui în multe asemenea cazuri), la următoarea masa se poate oferi acelaşi san, cu grijă ca al doilea să fie detensionat usor, manual, fără însă a se goli. În timp producţia de lapte se reglează după cerere şi ofertă.
    • Cum îţi dai seama că bebeluşul a primit prea mult lapte de început? Dacă ti se pare că are gaze ori flatulenţă, dă semne de reflux (fără ca neapărat să regurgiteze, există şi reflux mut, acea aciditate pe care uneori o simţim şi noi pe esofag) şi/sau scaune verzi acestea pot fi semne că a primit mai multă lactoză. Aceasta se datorează faptului că laptele de început este mai apos şi conţine majoritar lactoză. Un copil care îşi umple burtica cu lapte de început pare că s-a săturat dar va reveni repede la sân fiindcă i se face foame destul de repede. De asemenea va fi mârâit din cauza foamei aproape continue. În timp, el poate să ia lent în greutate. Revedeţi secţiunea de mai sus despre ataşarea corectă la sân.
    • Nu în ultimul rând, copiii mici au o perioadă de 3 luni de acomodare cu viaţa extrauterină în care au nevoie să stea în braţe, să doarmă pe tine şi alte lucruri pe care în general majoritatea le crede acum inutile. Perioada se mai numeşte şi “al patrulea trimestru“sau extrogestație.
Aceste lucruri rezolvă problemele a 90% la sută (poate şi mai bine) de copii în suferinţă. Siropurile de orice fel ar trebui administrate mamelor, fiindcă exact asta sunt: medicamente pentru mame. Părinţii au nevoie să simtă că fac ceva să previne sau aline durerile copiilor lor.

Unii copii plâng fiindcă sunt pur şi simplu bolnavi: pot avea otite, infecţii urinare, eczeme, de multe ori culese din spital în timpul naşterii sau spitalizării post-partum.Există uneori cazuri când, fie după o naştere traumatică sau după separarea bruscă de mamă copilul are o problemă de adaptare. Aceasta se repara însă tot cu braţele şi sânul mamei. Plânsul se mai poate datora și refluxului, dar înainte de a pune acest diagnostic este bine să corectăm poziţia copilului la sân, să fim atente cât de eficient goleşte sânul şi dacă într-adevar nu primeşte un exces de lactoză. Unii copii dezvoltă intoleranţă la proteina din laptele de vacă iar mamele sunt sfătuite să scoată cel puţin trei săptămâni complet lactatele din dieta proprie şi să verifice starea copilului după acest timp. De multe ori intoleranţa poate fi consecinţa primirii de lapte praf în completare în primele ore sau zile de viaţă. Să nu uităm că stomacul unui bebeluş are următoarele dimensiuni în primele sale zile:

În spital, după naştere, încercaţi să luptaţi pentru a păstra virgine intestinele copilului. Informaţi-vă prietenele  să îşi aleagă maternitatea nu în funcţie de doctor ci în funcţie de politica vis-a-vis de alăptare imediat după naştere şi rooming in. Şi la cezariană copilul poate fi alăptat încă pe masa de operaţie. Acest lucru ajută şi mama şi copilul, fiindcă acesta din urmă va şti să se ataşeye corect la sân iar mama va avea mult lapte “desi a născut prin cezariană”.
Când ne gândim la colici se mai vorbeşte despre dureri pesimţite din cauza imaturităţii tractului digestiv al nou-născutului. Este vorba de muşchi care se încordează, trăgând în direcţii opuse. E o teorie convenabilă, fiindcă ne absolvă de responsabilitatea atâtor alegeri pe care le facem fie din comoditate fie din cauza presiunii “sistemului”. Orice dureri ar avea puiul nostru, acestea dispar când se simte încojurat de câldura părinilor şi când are sânul fără vreo urmă de program.
Dacă aveţi probleme specifice sau aveţi impresia că orice aţi încercat nu merge cereţi sfatul unui consilier în alăptare înainte de orice altceva. Există varianta voluntarelor (de exemplu La Leche League, suport de la mamă la mamă,  informaţie la zi, acumulată în urma unei lungi perioade de formare, transmisă prietenos, fără presiune asupra mamei) sau variante plătite (de exemplu IBCLC; ILCA, – aici este vorba de cadre medicale care au urmat specializări şi actualizări  periodice şi au în spate ani de practică). În ambele cazuri se poate identifica o problemă medicală şi se pot lua măsuri înainte ca bebeluşul să fie salvat de completarea cu lapte praf.  Mă puteți contacta și pe mine, urmând linkul de aici.
updated 26.11.2018

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

6 thoughts on “Cu drag, despre colici”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.