Saga mâncării pentru copii mofturoși

Pentru părinții unui copil “mofturos” orice masă la care acesta înghite ceva e o sărbătoare.

După mai bine de un an de mâncat normal, fetița mea are din nou perioade când mănâncă foarte selectiv. De aceea, am grijă să am în casă ingrediente din surse sigure: cel puțin aproape orice apucă să mănânce este bogat în nutrienți ușor de asimilat. Nu-mi lipsesc laptele de țară, untul de casă, ouăle de țară, oasele de la animale crescute în regim de gospodărie tradițională, dar nici făina și mălaiul ”bio”, legumele crescute curat, murăturile în sare, uleiul de ficat de cod, untura, grăsimea de pasăre, ghee. Când nu am așa ceva prefer să nu mănânc, adaptez meniul la posibilități. Extrem de rar mai cumpărăm făină sau oua din supermarket ori carne roșie iar la legume alternăm surse sigure cu piața (sau cu oamenii care vând pe lângă ea).

Trecerea la aceste surse s-a făcut în câteva luni, poate chiar ani, timp în care am început să ne strâmbăm la multe preparate și materie prime provenind din agricultura industrializată. Încă mai cumpărăm pâine și diverse preparate și da, mâncăm ciocolată, dar ne-am orientat cred spre 90% mâncare reală. Am început cu legumele domnului Dumbravă  și am ajuns încet și la surse de carne, ouă, lactate și derívatele lor. Mai caut încă surse constante de carne de vita, porc și organele aferente de la animale care să fi fost crescute libere, cu iarbă vara și fân iarna (mă refer la rumegătoare) și cu orice în afară de hrană concentrată – zer, lături,, buruieni, fructe și dovleci (în cazul porcilor), iar la păsări mălai, buruian, boabe, tărâțe, amestec din toate astea..

pateu de pește afumat, unt de casă și mușchi file făcut de o cunoștință, în casă

Revenind la copiii mofturoși la mâncare, nu sunt de acord cu ascunderea mâncării în combinații fantasmagorice, doar-doar ceva o ajunge la copil, dar am căutat diverse forme în care copila să accepte să mănânce cu drag. În ciuda rezistenței ei, aș vrea totuși să ia aminte cum și de ce se prepară alimentele care îi plac. Facem pâine împreună, înghețată, uneori câte un chec sau clătite. Totuși, fetița mea are alergie la procedeul de preparare a mâncării. De multe ori, dacă vede cum îi fac supa roz sau alte preparate care altfel îi plac, i se taie brusc pofta de mâncare. Are o atracție irezistibilă pentru mâncarea ambalată. De orice fel, numai să nu vină dintr-o cratiță, pahar, castron, etc. 

În măsura posibilului voi posta câteva rețete pe care am ajuns să le apreciem.