Autodiversificarea (I)

Sper să apuc să scriu o suită de articole despre autodiversificare cu trimitere la lucruri mai puţin ştiute despre nutriţie. Prima parte va dezvolta succint modul în care copilul meu mai mic a făcut cunoştinţă cu alimentele, urmând ca în timp să scriu despre câteva aspecte despre nutriția bebelușilor și nu numai.

Denis se autodiversifică de la şase luni. E un real succes. Până spre 11 luni a mâncat în brațe exclusiv,de cele mai multe ori în timp ce mâncam și eu. Acum păstrăm în bună parte obiceiul de mânca împreună. dar împărțim tăblia scaunului de masă, eu pe o parte și el pe alta. L-am convins să accepte scaunul după ce a văzut că-l așteaptă mâncare pe măsuță. Mănâncă și ce găsește pe jos prin casă, aruncat tot de el.

Nu prea am poze cu el mâncând fiindcă în multe cazuri sunt singură cu el și destul de ocupată. Aceasta e una recentă când a mâncat friptura soră-sii (la care ea a renunțat din motive neștiute).

Aici e într-o seară puțin înainte de Crăciun, una din primele dăți când a stat mult în picioare fără să caute susținere

El iubește nana  și are o intuiție fantastică, recunoaște și lucruri pe care nu le-a văzut vreodată și ferească sfântul să nu-i dai și lui. E genul de copil căruia îi cumpăr mărul din piață fiindcă îmi rupe slingul să ajungă la el mai repede, iar în supermarket nu prea e de acord să plătim întâi bananele sau măslinele. Taică-su glumește că dacă i-am da borduri sau bitum le-ar mușca și pe alea.

În primele aproape două luni, a avut doar câteva gag-uri, a scuipat bucăţile sau cojile cu succes, iar apoi singurul lucru cu care s-a mai înecat a fost apa –  paradoxal, fiindcă el bea din ceaşcă de la 4 luni. Pe vremea aceea îi dădeam lapte în ceşcuţă să scap de ameninţarea continuă pe care o punea la fiecare masă de-a mea. Înțeleg totuși că după un început de băut cu succes la vârste fragede mulți copii devin repeziți și pățesc la fel.

Eu i-am dat primele dăţi ficat de iepure vânat (mai curat și nutritiv nu se poate) şi gălbenuş moale de ou de țară fiert în coajă. A mâncat şi roşie, struguri, pară, banană, afine, supă de oase de pui, de vită, carne de pui, de vită, de iepure, ficat de pui, creier de vită, nici nu mai ştiu ce. Cereale nu, lactate nu, sucuri de fructe nu. Nu a avut și nu are mese de fructe, desert. Fructele sunt o gustare în sine sau fac parte din combinațiile pe care le alege la câte o masă.

A fost atras de mic de alimente acide, roșii din grădină, citrice – și nu s-a resimțit în niciun fel de la ele. Am tras concluzia că lui îi trebuia ceva mai acid. Alți copii se resimt imediat (Anda abia pe la un an și jumătate a tolerat citrice, spre exemplu).

Nici acum nu primeşte sucuri exceptând fresh sau limonadă dacă suntem în expediţie. Legume crude i-am dat destul de târziu. Pe la șase luni am avut un incident urât după ce a mâncat conopidă și păstăi crude furate în timp ce găteam eu (v-aș recomanda să vă documentați despre supradoza de sau alergia la fosfor, am ajuns să cred că în principiu asta a fost). Acest incident a deschis seria unor răceli în lanț toamna trecută – în fond, cea mai importantă cale de intrare a bolii într-un organism este o floră destabilizată.

Mănâncă foarte atipic dacă mă gândesc la canoanele diversificării. E înnebunit după cârnați de casă, iar ouăle l-au interesat în primele zile, după care s-a reprofilat pe carne. Mănâncă bucuros grăsimi. I-am dat – în funcție și de ce aveam și de perioada anului – unt simplu sau în mâncare, grăsime de pasăre (în ciorbă), unt de cocos în mâncare, untură de porc, slănină, jumări. Îi plac mult afumăturile (am cumpărat și preparat noi ce aveam nevoie, nu din comerț), măslinele, într-o perioadă îi plăceau ciupercile. E leșinat după tobă și lebăr mai ceva ca mine iar gustarea preferată e o bucățică de carne de la garniță – daaaaa, avem garnițe. M-am bătut cu el pe șoric si îi place uleiul fermentat de ficat de cod (nu mereu a vrut și, având în vedere dieta noastră sezonieră bogată în grăsimi animale, nici eu nu i-am dat zilnic).

Cam de la sărbătorile de iarnă a început să mănânce foarte mult și l-am ajutat și eu cu lingura la mâncărurile cu sos și la ciorbe, fiindcă era cam frustrat când nu se descurca. S-a cam lenevit în ultima vreme și așteaptă să fie servit – “compliance“, sau dorința copilului de a se ralia la ce i se impune. Obiceiurile bune mor repede.

I-am dat lactate foarte târziu, undeva spre 10 luni. La început nu a părut interesat, apoi i-a plăcut să bea foarte puțin chefir și o singură dată a mâncat brânză dulce fermentată în cantități industriale, în rest doar a ciugulit din ea. S-a întins după și a mâncat mai bine cașcaval (evident, nu din comerț). Nu mânca însă regulat lactate, iar dacă îi ofeream de multe ori le refuza. Lucrurile par să se schimbe ușor acum la aproape un an. Îi place mult chefirul de apă.

Ca legume mănâncă legumele fierte din supe, gustă din orice mâncare. I-am dat ceapă verde, usturoi. E interesat de ele dar doar gustă. Îi place ardeiul iute murat – dar doar pune limba. Mănâncă cu drag murături în sare și mă bălăcărește mereu să-i dau zeamă de varză (pentru cine nu știe are probiotice, cum are și chefirul). Încerc să îi ofer legume din producția locală. Acum câteva zile am zărit o babă care vindea urzici. Am intrat într-un magazin și când am ieșit nu mai era acolo, dar deja anticipez curele de verzituri.

Alimente interzise. Dacă mă prinde asupra faptului și îmi fură câte ceva cu care nu sunt de acord să mănânce îl las să guste. De cele mai multe ori nu mănâncă mult sau chiar nu-l interesează (deci ceasul lui funcționează), dar sunt și excepții. Ce rămâne palmez expeditiv și pun deoparte. Pâinea cam singurul aliment interzis încercat pe care nu l-ar refuza, dar asta nu din cauza vreunui instinct sănătos ci din cauză, mai degrabă, că glutenul dă dependență.

>>>>către partea a II-a
>>>>către partea a III-a
>>>>către partea a IV-a