Amintiri la cald

La o naștere e bine să-ți scrii impresiile la cald, să nu se estompeze. Mă gândesc să fac la fel și cu evenimentul la care am fost ieri, fiindcă nu pot ști când mai am luxul să postez așa ceva pe Facebook:

Hai mă, încă unul, da, dar citiți până la capăt, nu știu în ce măsură va ieși un advertorial :))).

Fiică-mea nu mai vrea rigorile grădiniței. De vreo trei săptămâni dă sistematic bir cu fugiții de la îmbrăcatul de dimineată și am decis că economic și psihologic ar fi mai avantajos să ne luăm catrafusele de acolo o vreme, deși părea totul bine-mersi. Poate voi detalia situația într-o postare dedicată. Dacă tac puteți măcar ghici cam cum mă scald (sau o scald) eu între copil și nicovală sau invers.

În acest context casnic am primit mail de la mămica urbană cu un eveniment-prezentare care urma să aibă loc la Medlife, unde puteam să aflăm mai multe despre acreditarea lor proaspătă de spital prieten al copilului .[Doamne-ajută, să le trăiscă, să îi țină mult și să facă totul ca la carte. Eu cred că voi vedea outputul acestei politici în mod direct].

Eram curioasă, dar numai gândul să mă trambalez cu mamodependenții mei atâta cale și să-i țin și cuminți mă arunca pe buza depresiei post natale. Mă tentau atelierul de muzică al lui Daisy sau cursul de înot puse la bătaie pentru progeniturile din dotare de către organizatori, dar în realitate decisivă a fost intenția doamnei care vede lumea prin cioburi de sticlă de a merge și ea. Mda, oh well, sunt o gregară, încerc să fiu de bon ton: nasc acasă, vreau nașteri nemedicalizate, chestii de-astea bio. A propos, știți că din ce în ce mai mulți se iau de ”curentul ăsta bio”? – notă pentru mine: ar trebui să-mi fac timp să scriu și despre asta zilele astea fiindcă am și ce.

Totuși, fiică-mea a reținut că ea merge la Daisy (aia din Mickey Mouse Clubhouse, să fim înțeleși). Absența rățuștei a cam debusolat-o, însă s-a simțit tare bine, e foarte jucăușă și nu știu cât o avantajează pustnicia de acasă. Vedem… Azi m-a anunțat că mergem iar la Daisy :).

Despre întâlnire ce să vă spun? I-am apreciat pe toți pentru deschidere, atât pe fetele care erau gazdele evenimentului, cât și pe vorbitori.

Îmi pare totuși rău că nu am apucat să pun toate întrebările pe care le aveam, voi adresa vreo două spre finalul povestirii.

Un eveniment bine organizat. Personalul care asista era foate cald și am rămas trăsnită când am văzut spre final că Denis chiar e de acord să stea în altă încăpere decât mine. Asta după ce a supt la început de foame-acomodare, apoi a luat la pas toată partea din față a sălii și s-a luat de un picior al Roxanei Voloseniuc, care tocmai vorbea. După care a și călărit mesele de protocol. Fiul meu se autodiversifică și ar lăsa orice pentru ceva de mâncare, normal că nu s-a dezmințit acolo. Până la final a mâncat inclusiv ciocolată, a propos, deci adio vis de a-l feri trei ani de ispita asta…

***

Acum să trec la lucruri mai serioase. Ce i-a determinat să facă această întâlnire? Și cum de s-a întâmplat că au ajuns multe fețe cinstite interesate de naștere naturală și de inițierea alăptarii ca la carte?

Prin cercurile mai neoficiale circula pe vremuri zvonul cum că la MedLife ești foarte bine îngrijită, dar nu pleci de acolo alăptând și în general cine se duce acolo se duce să nască pecum doamnele, prin cezariană, repede, comod și planificat. Nu au negat că s-a întâmplat așa, doar clientul nostru stăpânul nostru și nu prea ai cum să învingi convingerile de o viață, uneori rezultate ale unor evenimente nefaste din trecutul propriu sau din familie, ca să determini o femeie să nască natural. Mă rog, numai doctorul Ionel de la Eva se spune că ar reuși. Și posibil cineva de la Isis :D. Eu una sper ca ”Școala părinților” pe care o organizează (și pentru care oferiseră cinci locuri gratuite însoțitoarelor noastre musai gravide de trimestrul doi) să facă în această privintă minunile pe care le fac cursurile Lamze ținute de Naște cum simți sau de Prăvălia părinților (cu ambele am avut tangețe personal și stiu despre ce vorbesc, de asemenea mai știu că sunt puțin dincolo de curiculum-ul clasic al cursurilor Lamaze, nu este reclamă). Fiindcă decizia de a naște natural sau nu trebuie să fie una informată și, dacă tot suntem în era politically correctenss-ului, să transceandă impedimentele temporare ale mamei pentru a servi unui start excelent al bebelușului.

Așadar au vorbit pentru noi: Dl. Nicolae Marcu, Director General MedLife, Dr. Aurel Ionel cel mult-iubit de mame, directorul clinicii Eva din Brașov, Margareta Albici, managul spitalului din București și Dna. Voloseniuc, redactor-Șef la Elle și mama de vreun an și jumătate, dar a fost prezentă și a intervenit la un moment dat o doamnă medic neonatolog al cărei nume mi-a scăpat.

Mă îndoiesc așadar că ponderea audienței fusese aleasă întâmplător, deși discursul invitatei de la Elle dă impresia că nu s-ar fi așteptat la profilul unei asemenea audiențe. Dumneaei se intitulează, cu autoironie sper eu, microfobă și ipohondră, apreciind lipsa mochetei din spital, în antiteză cu omniprezența acesteia în spitalele private din UK (cum le-or curăța? cum le-or dezinfecta?), faptul că a fost ”pampered” (nu mai știu daca ea a folosit termenul sau cineva din audiență). A apreciat că i s-a explicat în detaliu cum să… nu, nu cum să alăpteze fiindcă existau motive medicale care o împiedicau să facă asta, cum au existat din păcate motive medicale pentru cezariană, dar cum să-l hrănească, să-l spele, lucruri absolut necesare și de bun-simț de altfel. Țin minte că și la Elias unde născusem eu pe Anda ne-au învățat asta. E drept ca nu în ședințe one on one, ci în grup,  dar n-am plecat complet neștiutoare de-acolo. Știam și că trebuie să dăm nu-născutului 30 ml de lapte de lapte praf, fiindcă el e slăbit, doar în primele zile, până ni se instalează (din senin așa, de la ăl de sus) lactația.

Discursul reprezentanilor spitalului din București a început prin a pune accentul pe faptul că la naștere există riscuri iar ei încearcă să le minimizeze, fiind o echipă de profesioniști de primă mână, lucru de care nu ne îndoim nici eu nici dumneavoastră, cred. Încet-încet am coborât din zona statisticilor în chestiuni hardcore precum VBAC (naștere vaginală după cezariană) și măsura în care este posibilă aceasta, accesul copilului mai mare alaptat în salonul proaspetei mame. Nașterea naturală devine cumva o modă, clientele încep să o ceară, deci lumea se conformează. Cum Eva este acum ”spital prieten al nașterii” și are așa o faimă, aceasta trebuie trasferată și la București, locul unde au venit pe lume în deplină siguranță deja 10 mii de bebeluși, nu?

La
debutul campaniei, MedLife a comunicat către mass-media rezultatele unui studiu
realizat
de Gfk, în ceea ce priveşte naşterea în România. Studiul a fost realizat în
rândul femeilor însărcinate sau cu copii în vârstă de maxim 3 ani, din orașele
mari ale țării, cu venituri și educație medie și peste medie şi arată că în
prezent, numărul femeilor din această categorie, care intenţionează să nască în
maternităţile private este de două ori mai mare faţă de acum trei ani.

Procentul femeilor care au născut în ultimii trei ani în privat este de 15%
în timp ce în prezent, 32% dintre femeile însărcinate din România aleg să nască
într-o maternitate privată. Întrebate care sunt cele mai importante motive pentru
care aleg o maternitate privată, respondentele au considerat confortul ca fiind
cel mai important criteriu (21%), urmat de curăţenia/igiena (18%), medicul care
le urmăreşte sarcina (16%) şi echipamentele moderne (12%).
În ceea ce priveşte modalitatea de a naşte, studiul arată că 55%
dintre femeile care rămân însărcinate ar alege naşterea naturală – fără
anestezie (26%), cu anestezie epidurala (25%) sau naştere în apă (4%) însă pe
măsură ce se apropie momentul naşterii procentul tinde să se modifice în
favoarea naşterii prin operaţie cezariană. Studiul scoate în evidenţă faptul că
dintre femeile sub 30 de ani, 41% aleg naşterea naturală şi 59% preferă
naşterea prin cezariană. După 30 de ani procentul de nașteri prin operație
cezariană creşte substanțial şi ajunge până la 82% în cazul femeilor de peste
35 de ani. Principalul motiv pentru care româncele aleg să nască prin operaţie
cezariană este teama de durere, menționat de 84% din femeile participante la
studiu.

Din iunie MedLife este spital prieten al copilului. Nu am nicio poveste recentă despre naștere acolo, dar am purtat o discuție în exclusivitate cu doamna neonatolog prezentă la întâlnire pe marginea câtova întrebări trimise de o prietenă și uneori citioare a elucubrațiilor de aici. Așadar, timpul alocat exclusiv întrebărilor s-a terminat destul de repede, fiindcă urma și turul spitalui. Doamna doctor a fost extrem de amabilă și în cele câteva minute mi-a spus ca mama este ținută în post-operator 24 de ore (după caz, ca și până acum) dar i se aduce copilul în primele doua ore după naștere. Eu am reținut că îl aduc ei – asta e procedura în baby-friendly hospitals și aducerea copilului nu este condiționată de cererea mamei. De asemenea, lapte praf se administrează în cazuri speciale, după evaluarea fiecăruia în parte. și numai cu seringa, NU cu biberonul. Acum îmi permit o paranteză, am o prietenă care a născut zilele trecute la Eva în Brașov și s-a luptat cu un biberon cât toate zilele, greu i-a mai fost să-i țină piept.

Unul din cazuri este eternul pericol de hipoglicemie, evaluat în funcție de proceduri atestate universal. Eu am remarcat lucrul – firește, știut de oricine într-un spital prieten cu copilul – că un bebeluș în prima zi suge de trei ori, a doua de cinci ori, etc. În aceste condiții cu ce cantitate de lapte praf suplimentează ei? Nu m-am lămurit, e vorba oricum de fiecare caz în parte. Oricum am povestit despre cazul unei amice de-ale mele care a născut la Polizu, a beneficiat de rooming in si de un copil atoatedormicios. Două zile nu a supt nicio picătură și nici nu a primit ceva de la personalul spitalului. Aparent hipoglicemia severă de care mulți neonatologi se tem probabil pe bună dreptate are efecte ascunse și pe termen lung: o capacitate de învățare mai redusă, alte lucruri asemenea. Am spus și eu ce știam deja despre cazul meu, copilul are acum 4 ani și este perfect. Nu știu cât va influența acest lucru cazuistica ulterioară la MedLife, dar e clar că e o modă să ne temem de hipoglicemie în spitale și să dezvirginăm toate intestinele nou-născuților din România. Folosesc inferența și devin astfel exhaustivă, fiindcă am auzit acest argument de nenumărate ori, din nenumărate guri mămicești. Este la fel de la modă pe cât este la modă să naști nemedicalizat sau să încerci asta fentând toate procedurile spitalicești, îndemnând medicii să se mai abțină de la acestea, cum frumos povestea Dr. Ionel de la Eva mai înainte.

Am mai întrebat dacă există consilieri în lactație. Nu, acreditați nu există, însă tot personalul lor a trecut prin cursuri organizate de UNICEF. În măsura în care și mama își dorește să alăpteze, ei o sprijină. Adaug și eu că linia fină între acest sprijin și subminarea alăptării este cu adevărat fină și repet că Școala Părinților va trebui să ofere pe cât posibil multe informații despre alăptare înainte de naștere, într-un mod în care femeia să fie conșțientă că stă în puterile ei să facă asta și să înțeleagă corect mecanismele alăptării.

Ce nu am mai apucat să întreb este dacă există o discuție prealabilă nașterii și cu nonatologul de serviciu, așa cum se discută cu ginecologul sau cu anestezistul, pentru ca echipa neonato să fie informată cu privire la dorințele familiei privind copilul.

Notabil a fost, pentru mine cel puțin, și modul lin în care discuția despre naștere a alunecat de la riscurile sus-mențonate și de la statistici la chestiuni precum convingerea mamelor fără indicație clară de cezariană să încerce să nască natural pornind de la travalii spontane, la discuțiile interesante pe marginea nașterii după cezariană și a permisivității lor față de o posibilă încercare a mamelor doritoare de așa ceva. Nașterea este un fenomen sigur care se poate practic petrece oriunde, chiar și acasa (:) ) în măsura în care există un sistem sigur, pus la punct, care să ducă mama în siguranță în spital în cazul unor complicații. Care complicații pot apărea cu adevărat la una din o sută de femei. Aici nu m-am putut abine să nu le spun că înseși aceste salvări atent poziționate constituie uneori o invitație la producerea riscurilor, fiindcă mamei i se amintește continuu că în jurul ei lumea nu are încredereîn competențele ei de a duce naștere la bun sfârșit în siguranță, deci se poate conforma așteptărilor reduse în ce o privește. Și că ei, medicii, pun presiune pe mamă chiar și când sunt convinși că optează pentru minimul de intervenții. Dr. a fost chiar nedumerit, așa că am continuat spunând că în ultima parte a travaliului chiar și o vorbă, veșnicele foșnete din jurul gravidei, un tușeu vaginal pentru verificarea dilatației , toate acestea interferează cu starea de transă a femeii care naște, deci perturbă procesul și poate da naștere unor complicații. Nu am avut atunci timp să explic despre efectul bulgărelui de zăpadă și cum o interventie mică cheamă una mai mare și una și mai mare, însă sper că am reușit să subliniez că aceste motive subtile sunt cele care împiedică succesul atâtor nașteri VBAC în spitale (mă cam grăbeau). Fiindcă, da, statistic vorbind, VBAC duse până la capăt se petrec acasă, departe de securea nesiguranței pe care o implică verificarea grijulie și evident bine intenționată a personalului medical. Care – medicii sunt de acord – trebuie să vegheze, să stea dincoace, lângă femeie. Au fost mirați – cel puțin așa i-am perceput – când le-am spus că există și femei care au născut natural după 4 cezriene. Nu, nu în spital, acasă.

S-a discutat și despre posibilitatea îngrijirii prematurilor. Aparent îi transferă altor spitale doar fiindcă sub 35 de săptămâni costurile înrijirii neonatale depășesc 3000 de euro pe zi, iar CAS-ul decontează cam trei sute. La un copil născut la termen se alocă de către CAS câteva zeci de mii de lei vechi – asta să știți cam cât vă valorează copiii în ochii statului către care cotizăm cu toții și de ce mergeți cu pamperșii după voi la stat. În momentul ăsta aș fi vrut să-i întreb dacă ar fi discpuși să permită kangoroo care în îngrijirea prematurilor. Cred că am să plâng de fericire când voi afla de un asemenea caz în România.

Cam cu asta am rămas eu la cald după această întâlnire. Mă bucur că i-am cunoscut, că am putut purta o discuție deschisă și interesantă. Sper să devină ce și-au propus și să iasă repede de sub conul faimei de spital unde te duci să faci cezariană. Eu aștept cu drag și nerăbdare primele povești despre copii alăptați exclusiv în maternitatea MedLife București.

Bebelușul nostru nesterilizat 

A venit să ne culeagă de acolo.
L-am prezentat ca pe moașa mea în discuțiile informale
cu câteva persoane de acolo. Ză best, pe cuvânt. 

Sunt o cizma, am uitat de sponsori: Intersport (http://www.intersport.ro/ro) si Poarta-ma (http://www.poarta-ma.ro/) ne-au dat cadouri, asa ca acum am minge Lamaze portocalie, un fel de extensor pentru facut pectorali, o dracie de masaj cu 4 brate cu care ma dezmiarda Anda, un bon valoric si jambiere portocaliu cu bleu <3<3. A mai fost Daisy (http://w ww.learnwithmusic.ro/) care s-a jucat cu copiii antrenorul de inot Paul, de la piscina MedLife pe care nu l-am cunoscut dar ma interesez  daca organizeaza cursuri pentru copchii. 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

8 thoughts on “Amintiri la cald”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.