Povestim despre povești adevărate, care nu sunt întotdeauna vesele sau cu final fericit.
Denis doarme primul lui somn singur de săptămâni bune. A trecut printr-un cumul de boli (totul a pornit cu o enterocolită declanşată de ce a mâncat când ne-am întors acasă), o schimbare majoră de mediu și un ceva care-mi scapă acum, mai metafizic, așa. Dar lucrurile merg spre bine, a luat un remediu, corpul lui se aliniază la normal și recuperarea va fi grabnică. Voi povesti într-o postare separată despre asta dacă voi avea timp, fiindcă e intersant cum a sărit el din boală-n boală când ceva i-a dat peste cap sistemul digestiv (deci și pe cel imunitar), cum ducea el boala de ușor și cât de repede a luat în greutate înapoi sub tratament homeopat. Trebuie să vă povestesc cum Denis se juca ieri cu 39,3, temperatură la care surioara lui era deja legumă.
Dar cred că acum Denis doarme cu un scop. Ca eu să citesc povestea de aici și să vă scriu despre asta.
Eu am născut la luni de zile distanță de încercarea acelui cuplu. Copila lor ar fi avut un an. Au vrut să nască acasă, neasistați. Au făcut asta și au plătit prea mult, ceva ce nimeni nu ar fi trebuit să plătească.
Dincolo de faptul că o poveste ca asta ar fi putut avea loc și în spital (și sunt multe, am și eu în familie pe mama tatălui meu care și-a pierdut copilul așteptând prea mult intervenția medicală) aș vrea să vă spun, mai tare și mai apăsat decât până acum, că nașterea acasă, nașterea neasistată, nu e pentru oricine. A fost pentru mine, a fost pentru alte două persoane de care știu, dar în realitate cine își asumă așa ceva trebuie să se informeze temeinic și, dincolo de asta, trebuie sa își cunoască copilul nenăscut, să spună la orice ora din zi și din noapte în ce poziție este și dacă fătul doarme în acel moment.
Nu poți face așa ceva? Nu naști acasă.Te duci la Eva, te duci la Regina Maria, la Isis, la Medicover, care fac inclusiv VBAC-uri. Îți iei o moașă sau o doula și le asculți cu sfințenie. Te informezi despre cum iți poți cere drepturile în spital (am din ce în ce mai multe prietene care au avut nașteri frumoase în spitalș cheia este informarea, cadrele medicale îți dau ce ceriș dacă nu ceri, acționează din oficiu, așa cum știu eu, pe ”stil vechi”).
Pentru nașterea acasă trebuie să-ți cunoști corpul mai bine decât ți-l cunoaște orice medic. Îți trebuie stăpânire de sine și mai ales trebuie să știi toate etapele nașterii și măcar aproape toate problemele de cate te poti lovi în timpul nașterii. Nu în ultimul rând, trebuie să ai conștiința că știi când să strigi după ajutor și să îți faci un worst case scenario. Să ai o mașină cu cheile în contact la 7 minute apropiere de o maternitate.
O clipă de tăcere pentru Smaranda, o îmbrățișare pentru părinții ei îndurerați.
Vă rog să nu aruncați comentarii gen ”nebunilor”, ”v-am spus eu”, etc. Dacă nu aveți ce adăuga valoros și cu respect îmi rezerv dreptul ca la această postare să șterg comentarii. De fapt le voi marca drept spam. Oamenii ăștia au plătit pentru greseala lor mai mult decât ne putem noi imagina. Le urez să își înzdrăvenească sufletele și să o poată lua de la capăt. Nu știu de ce lecțiile care ni se trimit sunt atât de grele uneori, dar se spune că din orice avem de învățat, că orice lucru în viața asta are scopul lui.
25 thoughts on “Horror-bliss”
Plang si eu alaturi de ea si ma rog sa se poata ierta. Noi parintii uneori facem greseli mari din prea multa dragoste dar ea parca a platit prea scump
Asta daca povestea e intr-adevar reala. E scrisa cam la rece, poate ma insel eu.
e cam nasol sa scrii pe marginea povestii si apoi sa te intrebi daca e reala sau nu.
de ce? e un disclaimer. Oana, povestea asta a aparut in momentul perfect, cand M.O. vorbea despre nasterea naturala in Bucuresti. Plus ca femeia era invatata sa nasca "cum simte". Cam multe cuvinte cheie. Pe de alta parte, relatarea poate fi scrisa de cineva mai fara penel. Makes sense?
si-s multe rau, cum spuneam. Tie nu-ti face totusi bine sa afli din alte surse decat manualele de anatomie etapele unei nasteri adevarate? Nu crezi ca poti discerne dupa ce ai citit cateva asemenea descrieri intre o macelarire dintr-o maternitate si o nastere normala? Nu crezi ca ai putea spune mai usor nu unor manevre inutile sau riscante? In fond asta e rolul lor.
poate asa o fi, trebuie sa fii in deplina cunostinta de cauza ca sa faci asta. tocmai de-aia propaganda nascutului acasa ar trebui sa fie muuult redusa tocmai pentru ca exista multe femei care habar nu au ce inseamna. si care incearca sa nasca acasa. si care o dau in bara cu preturi mult prea mari implicate
O adevarata campanie, hai ma cine a mai scris despre nasterea acasa neasistata in afara de mine si de Je (care de fapt si-a tot cautat o moasa)? Iar eu sunt asa o voce sonora, geme blogul asta de trafic .
Maita, aia din Timisoara care a nascut recent… cam toata lumea care si-a scris experienta in afara de cea cu Regina Maria.
si-s multe rau, cum spuneam. Tie nu-ti face totusi bine sa afli din alte surse decat manualele de anatomie etapele unei nasteri adevarate? Nu crezi ca poti discerne dupa ce ai citit cateva asemenea descrieri intre o macelarire dintr-o maternitate si o nastere normala? Nu crezi ca ai putea spune mai usor nu unor manevre inutile sau riscante? In fond asta e rolul lor.
Si am mai scris eu povestea nasterii mele acasa pe mamepentrumame.ro… Am vrut sa mai confirm ca si eu am cam studiat vreo 6 luni de zile, in fiecare zi, orice aspect legat de nastere, imi luam notite, facusem plan de nastere, scenarii fericite si nefericite in minte, …plus infinite rugaciuni!
Astfel incat in momentele nasterii stiam perfect ce se intampla cu corpul meu, desi mi-era greu sa cred ca se intampla atat de repede…
Andreea E
Crezi ca acei oameni nu au crezut in sinea lor ca isi cunosc corpul, ca stiu ce le face copilul zi si noapte, ca stiu ce sa faca daca se intampla ceva neprevazut? Nu cred ca e cineva care se apuca de asa ceva fara sa fie extrem de bine informat. Nu vreau sa cred asa ceva!
Nu stiu. Pot vorbi numai in nume propriu.
Vreau sa mai adaug ca neprevazutul asta despre care urla toata lumea e numai rodul unei nestiinte. Paradoxal, e o nestiinta stiintifica. Atata se incalca cele mai adanci instincte omenesti in timpul unei nasteri (chiar si la domiciliu) incat intreg procesul, de altfel foarte sensibil, e bulversat. Femeia aia, daca a existat, a avut ceva, ori o anomalie nedepistata, ori s-a stresat si a incetinit travaliul (simplist scriind). E mult de discutat. E posibil sa avem perspective mult prea diferite asupra nasterii si probabil a corpului uman si a functionarii lui in momentele alea, cel putin, a.i. unde tu vezi o manevra necesara sau inevitabilul eu nu vad decat un stres impus si un amestec inoportun intr-un proces care atfel ar fi mers ca la carte.
Altfel accidente se intampla oricand. Sunt oameni care mor pe strada neavand nimic detectabil in prealabil. Cum spune mai jos Andeea intra in discutie si o scanteie de divin.
Nu am scris postarea asta si comentariile sa ii umplu pe oamenii aia de reprosuri. Daca povestea e reala, atunci chiar nu au nevoie de asa. Dar nu am niciun chef sa se spuna ca uite din cauza unor povesti ca a mea incearca unii si altii sa se joace cu focul. Suntem oameni mari, as vrea sa cred ca fiecare alegere e, daca nu informata, atunci responsabila. Sincer acum mai conteaza si unde te informezi.
Copiii mor si in spital da, atunci cand sunt probleme grave, atunci cand apar complicatii urate. Si da, uneori este vina medicilor.
Dar copiii care mor acasa, mor de cele mai multe ori din probleme banale, pe care parintii insa nu stiu sa le rezolve. Mor cu zile cum s-ar zice la tara. Ceea ce e ingrozitor de trist
Ba mor si (de multe ori) si in circumstante stupide. Copiii nascuti acasa nu prea mor, Roxana, fiindca se nasc f putini si din mame cu sarcini fiziologice. Dubla circulara de cordon nu e o complicatie la nastere, daca asta ar fi am muri pe capete la cati se nasc asa.
pai tocmai, nu e o complicatie, in spital ar fi fost ok. acasa insa nu.
Raisa (http://pentru-raisa.blogspot.ro/) are o mama care s-a dus la spital la timp si care a intrat in suferinta fetala tot din cauza de cordon etc (http://pentru-raisa.blogspot.ro/p/povestea-raisei.html) sub deplina supraveghere medicala.
Totul pare rodul deciziilor noastre. Dar daca nu este asa?
Draga Zoozie …. nu e chiar atat de simplu. Fiecare dintre noi credem ca daca facem lucru X impreuna cu lucrul Y avem ca rezultat Z. In povestea de fata Z = bebe sanatos si poate chiar o nastere de vis. Pentru tine X= responsabilitate si Y= iti cunosti corpul perfect. Pentru alte mame X = medic si Y= nastere la spital. Si vrem sa credem ca totul e 100% sigur. Dar nasterea poate la fel de sigura ca viata insasi. Putem crea momentul, putem atrage o anumita situatie, dar nu avem cum sa controlam totul. E vorba de alegerile noastre, a fiecaruia dintre noi in parte – inclusiv a bebelusului. Daca lucrurile ies cum au fost visate = noroc, pregatire buna, etc. Daca lucrurile nu ies asa cum am visat = dam vina pe altcineva. Cand esti singur acasa nu prea ai pe cine sa dai vina, poate doar pe Dumnezeu.
Povestea (si nu conteaza daca e adevarata sau nu) poate sa se intample indiferent unde are loc nasterea si cat de mult esti sau nu pregatita. Aceasta este divinitatea acestui proces.
Poate putem sa luam in considerare faptul ca in spatele acelor randuri exista ceva mai mult? Un scop pe care mintea noastra umana moderna nu poate sa il perceapa, sa il inteleaga?
Sufletul meu plange pentru durerea acelor parinti – ce este in sufletul lor doar Dumnezeu stie ….
Apropo Zoozie … am citit comentariu lasat si nu sunt sigura ca este prea clar … te invit sa citesti cartea Spirit Babies. Vei primi randuri mult mai clare decat cele pe care am fost eu in stare sa la scriu
Andreea, deep down eu cred ce crezi si tu. Dar intr-o lume unde nasterea normala e vazuta ca risc oriunde s-ar petrezce ea, intr-o lume unde o femeie nu mai e in stare sa aduca prunci pe lume in siguranta fara sa i se spuna ce sa faca, trebuia sa scriu si articolul asta. Iti multumesc pentru comentarii. Mult, mult.
@Roxana: circulara de cordon nu e complicaţie la naştere, e indicaţie de cezariană pentru medicii comozi. Mulţi copii se nasc natural cu dublă sau simplă circulară de cordon fără ca acest lucru să fi fost prevăzut şi sunt degajaţi printr-o manevră simplă. Uneori se taie cordonul înaintea expulziei alteori nu. Vocile mai noi susţin că această tăiere înainte de vreme poate naşte suferinţă fetală, că după expulzie, chiar în cazuri în care a existat privare de oxigen, sângele din cordon joacă rolul uneiperfuzii şi previne leziuni
Repet, din povestea aia lipsesc amănunte. Eu zic că lipsesc multe.
Zoozie, tot respectul pentru articolul de mai sus.
Este pentru prima oara cand citesc ceva (in toata blogosfera) scris cu asumare , cu respect pentru alegerile celorlalti si cu multa multa logica de bun simt.
Nici daca as fi vrut nu as fi putut pune in cuvinte asa de bine tot ce ai spus tu.
Rezumandu-ma strict la cazul de mai sus, cred ca ei isi duc crucea, o cruce pe care nimeni nu si-ar dori-o vreodata, dar, aa cum ai spus si tu, trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru alegerile noastre si, mai ales, sa alegem constient.
Uite, eu imi cunosc limitarile si vreau sa cred si sa sper ca , atunci cand imi va veni randul, ma voi putea bucura de o nastere frumoasa, asistata de o doula dar si de medicul meu. Dar asta e alegerea mea si ma bucur sa vad ca in "casuta" ta orice alegere cu suflet este bine primita.
Te imbratisez.
P.S.: astept cu interes articolul despre tratamentele homeopate, ma intereseaza in mod deosebit.
Multumesc, draga mea (cu intarziere). Despre homeopatie am scris aici (si am dat si niste linkuri utile pentru cine vrea sa aprofundeze subiectul:
http://blogulmeumediocru.blogspot.ro/2011/10/neconventionalul-ca-stil-de-viata.html
eu am nascut natural cu mai mult de dubla circulara (adica era infasurat cordonul de 2 ori si jumate', sau ceva de genu); la eco dinaintea nasterii am intrebat daca are circulara, si au spus ca nu se poate vedea (stau in finlanda, si aici sunt cam fanatici chiar, cu nasterea naturala). si cordonul a fost taiat dupa mai putin de 3 minute (le spusesem ca vreau sa astepte, sa nu il taie imediat).
in legatura cu povestea, sincer, mi se pare putin cam neveridica…pe alocuri. parca as vrea sa si cred ca nu e reala; nu stiu de ce, dar mama pare destul de detasata de intreaga intamplare (detasata in sensul ca o astfel de drama nu poate fi expusa asa succint si riguros). dar e numai parerea mea …
Nu e numai oarerea ta… 🙂
Legat de cordon ciisem undeva ca e mai bine sa nu il taie cand este tensionat, ca sangele care se scurge ulterior are efectul unei perfuzii. Cred ca pe midwife thinking.