Măcar un maieu, ceva…

Am plecat joia trecută s-o iau pe Anda de la grădiniță împreună cu un Denis adormit.

Pe căldurile astea facem duș des iar el stă mult la fundul gol. Ca să nu-l deranjez prea mult i-am pus chiloței în timp ce sugea să adoarmă, dar maieul a rămas pe mai târziu, dar odată plecați mi-a fost milă să-l mai încotoșmănesc, mai ales că nu mai bătea nici soarele ca să-l ardă.

Pentru cine nu știe, la noi în perioada asta e cumplit de cald, nu-ți mai suporți nici pielea pe tine. Chiar și așa s-au găsit câteva persoane prin parc să mă învețe să-i pun măcar un maieuț că ăștia mici sunt mai sensibili, asta în condițiile în care îmi aluneca din mână de transpirat ce era.

Uneia i-am zis că pe căldura asta nu-l îmbrac.
Dar răcește.
Nu răcește, nu e sensibil.
Dar vin musculițele la el. 
Dacă vin pun ceva pe el că am haine la mine.

Cu asta avea dreptate, prin Tineretului a dat năvală o hoardă – ce hoardă, herghelie de țânțăroi; între timp au fost eutanasiați fără milă, mă întreb de ce organizațile pentru protecția animalelor nu sar de fund în sus și la asta doar ființe suntem toți.

În stația de autobuz, în lumina amurgului, încercăm să ne revenim după caniculă. Mă apostrofează alta că-mi răcește copilul, eu îi zic că răceșe apoi îi trece, moment în care sunt privită ca un torționar de la Auschwitz. Și adaug că oricum, dacă e să răcească o face de la oamenii care călătoresc bolnavi cu autobuzul, caz în care niciun maieu nu-l va proteja. Da, doamnă, îmi spune ea compătimitoare, dar dacă răcete la plămâni nu de la alții răcește.  

Și altă remarcă demnă de aducere-aminte: dar dvs. umblați dezbrăcată? Nu dar ce n-aș da… Săracii [copii mici], ar spune ei că le e rece, dar nu pot… spune doamna uitându-se la bebelușul lipicios de atâta sudoare, care nici chef să bea lapte nu mai are. 

Trecem pe lângă o țigancă românizată (fără port tradițional) care purta în brațe un puști de vreun an îmbrăcat regulamentar cu tricou și bermude și în ulrma căreia mergea jucându-se un puradel la bustul gol și pare-se și desculț. Mi-am amintit că-mi spunea cineva că țiganii își încotoșmănesc copiii cât sunt mici ca apoi să le dea drumul aproape desculți pe timp de iarnă. Pare-se că avea dreptate. 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

16 thoughts on “Măcar un maieu, ceva…”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.