Notă în registru de vineri

După ce ieri am alergat jumătate de oraș prin caniculă cu bebelusul intr-un marsupi plus ca sa ajung la doctor pentru vizita lunară, m-am trezit ca reținusem programul invers: dr. era de dimineață.

De ce n-oi fi sunat inainte nici eu nu stiu – probabil de vină e partea masculina din mine, aceeași care se fereste să ceară indicații pe stradă :)).

M-am întors cu el în brațe în cel mai tradițional stil cu putință, mi s-a părut mai răcoros. Am mers cu metroul apoi am coborât la o stație mai depărtată ca să luăm un autobuz direct spre casă.

Nu mică mi-a fost mirarea când Denis a recunoscut locul prin care trecem zilnic în și dinspre parc (e în apropierea grădiniței). Mă îndoiesc că mi s-a părut, fiindcă pe măsură ce ne îndepărtam de locurile din vecinătatea onor grădiniței copilul a început să plângă din ce în ce mai tare și când a văzut că trecem de strada cu grădinița (aproximativ, desigur, acolo e o piață), a început să fie chiar nervos. I-o fi dor de Anda? Adevărul e că e siderat când o vede și-l bagă în seamă, nu m-ar mira. L-am liniștit abia acasă când l-am scos din boarfe și am prestat un duș răcoritor împreună, după care am fugit la programul de seară.

Aseară l-m lăsat puțin pe canapea și am mâncat lângă el. Anda îl tot manevra și el stătea încântat la aparat, nici pâs n-a spus așa că am profitat cât am putut de timpul ăsta în care n-am fost deloc în priză.

Astea-s poze făcute de ea. Bine, mai puțin portretul ei, desigur, la care s-a mișcat. În ultima vreme e păsensă și uneori plânge cu lacrimi de crocodil că nu are și ea părul portcaliu, cere des așa loooz (și târșește un picioruș pe asfalt) – adică role roz – și mai face o grămadă de ghidușii. Vocabularul ei crește în fiecare zi, la grădi e exuberantă (aseară vroia la grădi, numai acasă să nu mai ajungem odată!!!). Acasă plânge des din orice mărunțiș, lucru care am înțeles că e bun, e o dovadă de încredere în noi, ceea ce o lasă să-și manifeste emoțiile negative fără să se cenzureze. Suntem flatați dar și obosiți uneori. Mai nou se manifestă așa mai mult în preajma tatălui ei – deci se pare că am schimbat rolurile. Tatăl e foarte mândru. Mândria lui crește mai ales că, mai des după ce l-am născut pe Denis dar și pe finalul sarcinii, îl mai striga mamă și pe mine tată.

Miercuri spre joi a fost furtună la noi, Anda dormea cu mine și cu Denis și până la urmă a vrut la tati în cealaltă cameră. ALternează momente de mămoșenie și supt cu momente în care uită complet că exist și eu. Lucrul este legat de apariția fratelui, dar și de relația asta cu tatăl la care văd că ține foarte mult.

Azi mi-a pierit tot cheful de umblat, mai ales că Denis m-a trezit pe la șase, am băut cafeaua pe-afară cu el în sling, iar seara am program de parc cu Andina până spre ora zece. Îmi plănuisem să mergem cu cărutul ca să nu ne mai ținem de cald (luăm metroul și acum există lifturi cam peste tot), în schimb am dormit (eveniment!!!) si m-am uitat la Prometheus (alt eveniment). Plus că am mancat un megabol de salată cu roșii, castraveți, lăptuci, ceapă verde, mărar, kefir, semințe de dovleac și nuci împreună cu ulei de floarea soarelui presat la rece și cu câteva felii slănină fiarta în usturoi împănată cu multă carne pentru o slană… ca garnitura :))). A, și dacă tot suntem așa matinali, azi am găsit fragi. De care Anda nu s-a atins. Ieri am găsit lapte, ouă și brână făcute în casă. Habar naveam că le am chiar așa la botul calului!

La doctor mergem cred abia marți, că luni mergem și la dentist.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 thoughts on “Notă în registru de vineri”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.