Conceptul continuu

Două chestii mi-au plăcut în mod deosebit: una că nimeni în societățile primitive nu stă în fundul copiilor, ci aceștia iau parte la trăirile autentice din jurul lor, găsindu-și în mod natural locul în familie și societate, iar a doua este metafora prăpastiei: să îi acorzi copilului încredere în capacitatile proprii, să nu intervii protector, ca aceata să își folosească resursele proprii și să gestioneze acțiunile în consecință.

hai, mami!

Nu merge.

…poate așa…

mda. dar tot greu e

Abia ăsta este attachment parenting.
[Notă: Eu am intervenit când nu-i mai ajungea contemplarea prăpastiei ci vroia să se dea huța deasupra ei.]


Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 thoughts on “Conceptul continuu”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.