Baietelul in wrap roz

Noi am inceput saga exploratoare cam la o saptamana, cred  – din motive de lene crunta.

Anda a iesit la 3 zile din maternitate si apoi zilnic pe-afara, uneori la ore relativ tarzii – asta dupa ce a invatat ea cum ma poate rasuci pe deshte in asa fel  incat sa iesim mai pe … seara. Uneori nu iesea deloc din aceleasi motive. Ieri, de exemplu, nu a vrut deloooooooc la gradi, dar nici afara, de teama sa nu fie luata prin invaluire.

Nu ma intrebati ce-a facut toata ziua, a facut. De-ale ei. Pictat pe PC, cu Tinker Bell in background, uneori mancat putin si prost, ca acasa. A vrut sa suga peste zi si seara la culcare, ba  a dormit in sfarsit cu mine si cu bebe si a supt la a doua runda de adormire. S-a spalat in chiuveta ca bebe.

fiecare cu scaunul lui

Denis si-a sarbatorit venerabila varsta de trei saptamani destrabalandu-se la soare pe umarul meu la o terasa ore nenumarate. (In poza alaturata il depusesem doar ca sa-i schimb scutecul). A fost fericire maxima pentru el si cred ca si o buna doza de vitamina D sintetizata de minunata-i chelie blonda.

Ieri am fost – tot cu el – la clinica dupa prenatal, cu autobuzul si cu metroul, plus un rucsac plin cu protectii de vant, de umezeala, de scutece lavabile si niste servetele just in case.

N-am avut nevoie de nimic, la limita m-am incadrat intr-un scutec! Tin sa ii multumesc public lui fiu-meu ca si-a grupat scaunele o data maxim de doua ori pe zi deja de o saptamana, lucru care-mi face viata mult mai usoara (si-i urez pe calea asta sa aiba unul la 5-7 zile ca sora-sa pana la diversificare – unu’ da’ bun). Cu Anda in parc era o placere chiar si pe vreme friguroasa din cauza asta, aveam stres 0 din motive logistice: schimbat rar, alaptat on site, eventual din mers. Primele luni cu un bebelus sunt o scuza excelenta sa umbli prin tot orasul, pe cuvantul meu. Asta pana te ia careva de maneca, dar deja asta e alta poveste dezbatuta destul de mult in online ca s-o mai iau si eu la scarmanat inca o data. Mentionez insa ca erau (sunt inca) onor prietenele mele cele care si-au luat paruiala cu pricina si le stau alaturi cu orice mijloace, asa ca proprietari de carciumi mai mult sau mai putin culte: beware. N-am de gand sa stau in casa.

La clinica, asteptand liftul, am stat de vorba cu un domn care era topit dupa bebelus si i-am povestit despre close so that you can kiss, pentru ca mi-a zis “vai ce frumos, si-l pupati intruna ca sta asa mereu aproape de dumneavoastra”.

Eu credeam ca asteapta liftul si el, dar de fapt statea impreuna cu noi doar de dragul copilului. Era tot numai un zambet.

La intoarcere obosisem (mergeam si pe tocuri) si, desi as fi mers pe jos, am laut o masina sa am duca in fata blocului.

In statie doi porumbei frumosi si tineri, pupaciosi nevoie mare, vad copilul – nu va suparati, putem sa-l vedem? Ia uite, poarta-ma, remarca baiatul cu tepi si cercel in spranceana, mai indraznet. Ce i-a placut, poate nepotul lui va fi dus intr-o esarfa din cauza unei intalniri intamplatoare.

Domnul meu se hoataraste ca mai are nevoie de un al doilea refill tocmai acolo – ii era si cald in wrap, il inteleg – iar cele 3-4 statii au fost nici prea mult nici prea putin, la marele fix pentru masa lui. Asta desi a mai luat o dusca buna si in cabinetul doctorului. Dar Denis are 3 saptamani – rezulta ca e intr-un puseu de crestere. Pentru un pusti la puseu se comporta destul de bine, sa stiti, dar cere des (mai des decat de obicei) de mancare iar eu ma conformez.

Insist asupra episodului din doua motive: cand am coborat din masina o doamna indignata ma anunta ca-i stric copilului coloana in timp, iar eu i-am strigat ca n-am cum, ca nu e ce crede ea, copilul sta in pozitia fiziologica.

Apoi o fata m-a intrebat de unde am luat esarfa, ca sora-sa a nascut de doua luni si nu a iesit cu copilul pe-afara, abia sta putin cu geamul crapat. Acum spuneti-mi si mie cum e posibil sa nu iesi cu copilul mic pe-afara doua luni?

Nooo, mi-e greu sa imi imaginez ca nu a iesit deloc, dar probabil are un carut cat casa, greu de scos, o fi nascut prin cezariana (sau poate nu) si ii e greu sa care, are mereu nevoie de inca doua maini, plus ca e posibil ca hardughia sa nu-i incapa in lift (in zona mea blocurile au 7-10 etaje). Si totusi, cum doamne iarta-ma sa nu scoti un copil pe-afara macar in brate daca n-ai altceva? Si netul; e bun doar pentru yahoo messenger si descarcat manele fataaaaa? Eu sper sa-si ia wrap, fata, zau asa.