Citisem ce a scris Gabi despre homeopatie, am vrut să las un comentariu, dar îmi dau seama că am chiar multe de spus, așa că mai bine mă adun în ograda mea.
Toate informatiile pe care le-a dat privind compoziția sunt corecte. Unele materii prime sunt într-adevăr otrăvitoare, însă de la diluția 12CH este extem de putțin probabil să mai găsești vreo molecula din tinctura-mamă în medicamente. Hai să zicem că rămâne cumva amprenta acesteia, determinând organismul să lupte singur contra bolii, fie că e vorba de ceva care se petrece în plan psihic sau fizic. Suna cam SF, iar eu acum trei ani eram primul detractor al băbismelor cu pricina.
Spunea cineva că orice tehnologie neînțeleasă se apropie puțin de magie.
Principiile homeopatiei sunt foarte diferite de paradigma clasică, pozitivistă. Homeopatia e o disciplină eminamente empirică, nu-și propune să explice lumea, însă nici să trateze efectele în locul cauzelor, așa cum pare să facă de multe ori medicina obișnuită.
Remediile homeopate nu sunt invazive. Pot cel mult, pentru câteva ore, dacă nu sunt alese corect, să modifice tabloul de simptome – durere de cap, o senzatie de greață, o amețeala, senzația de oboseală sunt punctele dramatice ale acstui tablou modific. Pentru că, undeva la origini, tabloul de simptome caracteristic unui anumit remediu s-a alcătuit pe baza reacțiilor unui om sănătos la substanța respectivă. La un om bolnav, care prezintă deja simptomele descrise de acel eșantion de persoane sănătoase, efectul remediilor este invers: la simptomul x se dă remediul y sau z in concentratia – de fapt diluția – teta in functie de un tablou general pe care il alcătuiește terapeutul și de simptomele bolii dacă e vorba de o afecțiune acută.
Nu vei avea niciodată o reactie alergică sau o intoxicație de la un remediu homeopat. Este însă posibil ca un tratament, odată început, să aducă la suprafață unul sau mai multe simptome pe care pacientul le-a avut mai demult în timpul unei afecțiuni care nu a trecut complet, dar pe care remediul o rezolvă. Cum adică?
Ce nu înțelege multă lumă e că homeopatia nu acționează localizat, ci asupra omului ca întreg. Reacțiile la un remediu pot diferi de la persoană la persoană și chiar la aceeași persoană în momente diferite ale existenței sale. Dacă reacționează negativ – să zicem că i se accentuează o durere de cap, pacientul trebuie să își anunțe urgent terapeutul, care va schimba fie frecventa administrării, fie diluția, uneori chiar remediul.
Copiii sunt cel mai ușor de tratat homeopat, pentru că în afara unor eventuale sensibilități sau predispoziții moștenite, la ei orice afectiune nu a apucat să lase așa multe urme ca în cazul unui adult. Rar există afecțiuni cronice la copii, iar manifestările bolilor acute la un copil care este tratat homeopat pot uneori să uimească prin virulență. Este semnul că acest mic organism reacționează activ și prompt la amenințările din exterior, mobilizându-se, blocând calea germenilor, împiedicându-i să provoace sensibilități și să se aciueze ingrat și asimptomatic pe undeva pentru a crea teren propice unor afecțini mult mai crunte, precum bolile cronice sau cele autoimune. Scriu asta pentru că am mai auzit de câteva ori pe câte cineva care se mira ”oamnenii ăștia duc o viață sănătoasă, se tratează numai alternativ și totuși de câte ori vorbesc cu ei are cineva câte ceva”. E posibil așa ceva, dar nu au boli grave, în general. Sunt desigur și cazuri în care încearcă să își trateze afecțiuni mai vechi, care și prin tratament alopat trec greu sau cărora doar li se atenueză simptomele.
La ora actuală există două ramuri ale homeopatiei și vine din urmă un curent antropozof. Aceste ”ramuri” folosesc remediile diferit. Este homeopatia clasică, cre lucrează cu diluții (destul de) mari și nu amestecă remediile. Mai este homeopatia combinată, care lucreză cu scheme de tratament cu mai multe remedii, în general diluții mici și foarte mici. Cu cât o diluție este mai mică, cu atât ea acționează mai mult în plan ”fizic”, pe când cele mari acționează cumva mai abstract, ca să nu zic în plan ”energetic”, că sună cam mistic iar eu, deși probabil vă va veni greu să credeți, sunt o persoană cerebrală.
Dacă vreți să aflați mai multe despre diluții în homeopatie, puteți citi aici.
Homeopatia și copiii nu sunt incompatibili. Aș îndrăzni să spun că din contra. Simptomele copiilor (chiar și foarte mici) se văd cu ochiul liber. Când nu se văd sau nu par suficient de clare, ori când ne e teamă, mergem la medic și avem parte de un diagnostic în care avem încredere. Pe baza diagnosticului combinat cu simptomele – muci, febră, stare proastă de spirit, anumite manifestări pe care persoana care supraveghează copilul le poate asocia unei unei anumite stări de fapt – să fim serioși, orice om își cunoaște copilul și știe ce înseamnă șa acesta anumite manifestări sau când îi crește febra, etc. – se poate alcătui foarte ușor un tablou de simptome și se poate recomanda un remediu care să funcționeze.
Nu spun că e unica și singura cale, dar dacă alegi homeopatia și vrei să și ”meargă” trebuie să lași puțin deoparte ce înveți ”la școală”. De multe ori unui homeopat îi e inutil să te palpeze și să vadă analizele la zi, pe el îl intereseaza cum te doare, cum te simți, de ce ți-e frică, în ce poziție dormi… Pot fi amănunte mai importante în stabilirea unui remediu potrivit cu starea actuală a pacientului, așa neștiințifice cum sunt ele.
Nu mă mai lungesc, eu personal sunt departe de a reuși să înțeleg toate dedesubturile acestei metode de tratament. Am testat-o însă și am găsit și un terapeut cu care comunic eficient și în care am încredere. Ca și în medicina alopată, abordarea unei boli este cumva personală (depinde de perspectiva terapeutului). Sunt atâtea cazuri în care te duci la 3 doctori și ai trei diagnostice și trei tratamente diferite, nu? Pe care-l alegi, cum alegi? La fel este și cu medicii homeopați, fiecare vine cu stilul și bagajul său de cunoștințe și experiență.
Cazul nostru, personal și personalizat
Eu și familia mea folosim remedii homeopate de relativ puțină vreme. Totul a pornit de la un remediu combinat care calma durerile erupției dentare la copii. Noi am vazut efectele, deși am folosit cu zgarcenie pastiluțele, cuma ca pe un last resort.. Erau foarte rapide, practic de două ori îmi amintesc că nu am vazut cum se calmează copilul imediat. În timp am început să dau remediile ziua la un anumit interval și prevenam cu succes crizele nocturne. Am învățat trucul ăsta abia la aparția măselelor și mi-am dat seama că merge pentru că, de câte ori începeam o mini-cură, Anda începea să mănânce. Refuzul mâncării era la copilul nostru primul simptom evident al erpuției unui nou muguraș.
Apoi am folosit remedii combinate pentru răceală și gripă, iar de primăvara trecută am făcut cunoștință cu administrarea remediilor ca la carte. A fost un drum lent, dar nu-mi pare rău, pentru atunci când am avut nevoie de rezultate am avut la dispozițție resursele de care am avut nevoie, exact când mi-am trimis copilul în colectivitate.
Câteva lucruri de care am scăpat toți din mica mea familie exclusiv cu tratament homeopat:
- viroză respiratorie
- pneumonie interstțială (la Anda, e diagnostic serios, dat de medic, am mai scris despre asta)
- conjunctivită cu secreții verzi, groase, cu recomandare de Tobradex ( la Anda, dată de medicul de la grădiniță)
- enteroviroza – în doar o zi – la sora mea cea mică. Asta dupa ce 3-4 zile avusese simptome care se acutizau din ce în ce, iar scaunele ei se îndeseau simțitor.
- o altă soră de-a mea, care nu știe să bolească mai puțin de două săptămâni (cu febră și stare gripală urâtă) la orice viroză, s-a vindecat în 3 zile de viroză cu febră mare și stat la pat. Deja după a doua zi de tratament a putut să alerge cu treburi prin oraș și de atunci nu mai știu să fi avut vreo viroză cre s-o țintuiască la pat (de primăvara trecută).
- infecție dentară – la soțul meu, în câteva zile, nu mai știu exact câte. Cu dureri mari, nedormit noaptea și recomandare de antbiotic, evident.
- simptome de sarcină. Am suportat grețuri și starea specifică, somnolentă, cam o săptămână. Când am primit recomandare de remediu am fost ca nouă în două zile, nu exagerez.
- un început destul de urât de sarcină cu risc – am avut contracții cam prin săptămânile 8-10 (când multe sarcini se pierd) iar la control imi găsiseră colul scurtat după nici două săptămâni de la ecografia care mi-a confirmat sarcina. În săptămâna 13 când am fost la morfofetală eram ca nouă, nici urmăd e col scurtat, deși lumea care mă cunoaște știe că eu îmi duc în brațe copilul mai mare, merg pe tocuri și nu mă menajez deloc.
În această perioadă doar Anda a luat în două rânduri un sirop natural de tuse, de 4-5 ori paracetamol supozitor și de două (dacă nu trei) ori câte 5 ml de nurofen, plus niște vitamina C din surse naturale acum în ultima lună. Noi, restul, (și ea ,în rest) am primit numai remedii homeopate și am ajuns să mi se pară că antitermicele clasice acționează lent. Nu mai spun că orice viroză ar fi avut fata, după un timp foarte scurt de tratament și eventuală febră avea un tonus și poftă de mâncare încât era greu de crezut că e bolnavă. Până la episodul de mai jos Andina nu a mai fost bolnavă, deși a mers în continuare la grădiniță.
Provocări actuale
Fetița mea a fost diagnosticată la sfârșitul lui august cu streptococ betahemolitic, care a fost responsabil pare-se de un lanț de răceli prin care am trecut toți și din care ea acum se recuperează foarte frumos, în primul rând mănâncă atât de mult încât mă uit la ea și zic că nu e fetița mea. La sfarșitul lunii repet exsudatul.
În ultima lună am răcit, cum spuneam, toți trei. Soțul meu este acum complet refăcut, Anda la fel, eu însă am rămas să mă lupt cu o sinuzită plus otită medie, care a evoluat simțitor spre bine după o săptămână de ”antibiotic” (eu am răcit repetat în perioada asta, dar exsudatul meu a ieșit curat, asta nu înseamnă că eu nu am avut streptococ). Acum o săptămână aveam rinosinuzită acută supurată maxilară bilaterală. Acum am rinosinuzită subacută și otita congestivă dreaptă. Asta înseamnă că nu s-a reolvat partea stângă și urechea mea reaptă e înfundată. În ciuda sarcinii mi se recomandase zinnat – doze foarte mici. Mi s-a spus că probabilitatea să dispară boala așa simplu nu e strălucită și azi dr mi-a confirmat că trece foarte greu în general și cu tratament susținut, deci nu am pretenția nici de la remdiile mele să faca minuni în câteva zile (nu am mai apucat s-mi cumpăr apăr de mare, iar picăturile cu corticosteroizi sunt discutabile în sarcină și în general cortizonul, antibioticul, menta și cafea nu sunt compatibile cu remediile homeopate. Am amanat să cumpăr și secretoliticul recomandat,d eci practic ameliorarea starii mele se datorează integral unor bile de zahăr.
Azi am nimerit o dr fparte drăguță și m-am simțit prost că i-am ascuns cum mă tratez, dar am observat că în general medicii acceptă homeopatia mai mult ca pe o joacă, la ”treburi serioase” tot cu alopate se face lumină. Poate ea nu s-ar fi mirat dar nu am vrut dezbateri, am vrut sa știu exact cum stau în momentul ăsta. Singura persoană competentă medical care nu s-a mirat de tratamentele homeopate și nu a riicat din umeri, ci, din contra, s-a arătat interesaă de povestea noastră a fost ultima pediatră la care am fost cu Anduța, acum în august și la care voi reveni cu siguranță. Altfel, la fiecare consult noi am luat cuminți antibioticul (inclusiv la pneumonia fetiței) și de-aia ne-am făcut bine așa repede și frumos.
Ceea ce deja aștepta toată lumea – încheierea
Vă las câteva resurse care mi-au fost și mie recomandate și pe care le am acum la îndemână.
Un slide cu informații despre homeopatie
O carte în limba română care explică foarte bine pentru ”marele public” bazele homeopatiei
Un laureat al premiului Nobel despre remediile homeopate în diluție mare
Un site dedicat homeopatiei.
Homeopatia clasică, homeopatie combinată – vezi aici
Câteva întrebări frecvente despre homeopatie – citeşte aici
11 thoughts on “Neconvenționalul ca stil de viață”
felicitari pentru postare. mi se pare foarte bine explicata treaba. Istoria mea cu homeopatia difera putin de a voastra: eu merg la acelasi medic homeopat de la 12 ani, asa ca homeopatia am luat-o de buna de la inceput, nici nu as fi avut cum altfel. Chiar dupa ce am crescut nu am avut nicio secunda de indoiala ca e ceva eminamente BUN. Chiar daca doctorul meu e departe, ma trateaza de minune prin telefon:) iti dai seama ca ma stie ca pe copilul lui. Intre timp, a ajuns sa ii stie si pe copiii mei. Cu Pavel am ajuns doar o data la el, cat sa il cunoasca, sa il ia in "baza de date", sa zicem. Ar fi aiurea sa spun ca l-a vindecat de "dermatita atopica", tinand cont de faptul ca remediul pe care i l-a dat nu a fost in mod special pentru asta, a fost unul structural(parca asa ii spune). In fine, i sa dus si dermatita. Complet. Si pentru lectura, iti recomand sa il cauti pe George Vithoulkas(daca nu ai auzit deja de el
).Stiu ca acum a ajuns cumva trendy sa te tratezi cu bilute, chiar daca stiu multe exemple care se trateeaza homeopat dar iau totusi si medicamente alopate ca sa fie siguri…Sincer cred ca nu merge abordarea asta., poti sa ma acuzi ca sunt extremista.
Raluca, am pus situl lui Vithoulkas la linkurile de final 🙂
Ah, cunosc lipsa asta de incredere si migrarea de la un mod de tratament la altul. Schimbarile astea in tratament au rezultate dezastruoase asupra organismului, care o ia efectiv de la capat cu boala.
Noi nu mai folosim "substante". Cand am dat siropul sau antitermicul am facut-o fie la sfatul fie cu acordul celui care ghida tratamentul. Substante incompatibil cu remedile sunt cafeina (actioneaza asupra organismului ca un medicament), menta, antibioticele, cortizonul, bauturile alcoolice, tutunul (cred). Sunt permise vitaminele, mineralele, produsele naturiste daca nu contin menta, antitermicele…
A fost extrem de rar cnd am recus la ultimele oricum si cred ca eu una ma descurcam si fara antitermic, dar au fost episoade dramatice. In 90% din cazuri insa m-am bazat cu succes integral pe remedii si nu mi-a fost frica sa fac asta. Multumesc pentru adaugiri.
Of…e cam complicat pentru mine, care nu prea stiu nimic despre subiect. Momentan imi tratez copilul homeopat si nu vad nici un rezultat…Adica tot tuseste, tot are secretii, nasul tot curge. Probabil ca fac ceva gresit, poate nu sunt ecla mai bune remedii, poate nu a fsot cel mai bum medic homeopat cel la care am mers. Luni am programare la altul, sa vedem. Stii ce ma uimeste? Ni s-au prescris niste remedii homeopate combinate plus niste picaturi, 3 siropuri extract din diverse. Picaturile contin alcool 18%, ii dau cate 4 dimineata, la pranz si seara. Tu ziceai ca remediile sunt incompatibile cu alcoolul, sa presupun ca i le dau degeaba?
Nici eu nu ma pricep atat incat sa-mi pot da cu parerea. Ai fost la homeopat "pluricist", de unde schema cu remedii. Cunosc persoane care se declara multumite de tratamentele primite.
Acum, din experienta cu copilul meu de dupa intrarea in colectivitate, stiu ca homeopatia nu trateaza efectele, deci nu o sa vezi tuse care trece de azi pe maine, de exemplu. Boala trebuie sa-si urmeze cursul ei, dar organismul e puternic si lupta mai eficient. Secretiile se diminueaza treptat si organismul invata incet-incet sa se descurce cu o cantitate mai mica de fluide.
Nu stiu la voi nici ce tratament luati, nici de cand aveti probleme, nici care a fost evolutia bolii, tot ce stiu e ca in general la copiii mici tusea e persistenta. Bafta la noul medic si sanatate!!!
Alcoolul din picaturi nu are treaba cu remediile, e mult prea putin. Ideal a fi insa sa administrezi picaturile la oarecare distanta de remediisa zicem 1-2 ore fata de remediu. De asemenea, mai sunt acele mici reguli de baza: 30 de minute inainte si dupa remediu nu se bea nu se mananca, remediile nu se ating cu mana. Presupun ca medicul v-a avertizat. Si nu stiu daca exista medici buni sau rai, exista medici cu care te pui pe aceeasi lungime de unda sau nu – dar exista si exceptii :).
da Zoozie, la antibiotice si la cortizon ma gandeam, in niciun caz la antitermice:) Cat despre ce spunea Gabi, eu marturisesc ca niciodata in 20 de ani nu mi s-a recomandat vreun sirop sau vreo picatura. Presupun ca fiecare are stilul lui. Cu lungimea de unda ai dreptate, insa eu cred ca mult mai mult ca in cazul doctorilor alopati, e greu sa gasesti un homeopat bun. Adica aici nu e suficient ca doctor sa inveti niste lucruri din carti, trebuie sa stii "sa citesti" pacientul, sa citesti semnele problemelor.
Sa stii! Parca au har!
Si eu am vrut sa raspund la Gabi, dar acum imi dau seama ca am amanat pana am uitat, eram pe afara si citeam de pe ipad cu copilul atunci :D.
Ce am vrut sa comentez acolo si voi scrie acum aici, este ca:
– bilutele nu contin in sine otravurile, daca faci o analiza a bilutelor vei gasi doar lactoza si alt fel de zahar. Ficatul ala de la oscilo nu este in bilute. Bilutele au fost impregnate energetic cu informatia din acel ficat. Eu mi-am rezolvat toate dilemele legate de homeopatie citind articolul asta: http://www.naturalnews.com/033558_homeopathy_science.html . Deci apa pura preia orice energie a unui obiect introdus in ea. De aceea, daca introduci ficatul respectiv, apa preia energia si ii transmite corpului atunci cand inghiti bilele "vezi ca ai mancat ficat gripat, lupta-te cu el". Dar de fapt ficatul, otrava in sine, nu a intrat deloc in noi, ci doar bilele impregnate cu energia ficatului :D. Corpul reactioneaza si lupta. De aceea nu e voie sa le atingi, ca le impregnezi apoi cu energia ta.
– avand in vedere ca ele nu contin otravurile in sine, nu mi se pare ok comparatia cu vaccinurile. Bun, pune sistemul imunitar la treaba, dar ele nu contin deloc ceva nociv pentru organism, nici virusul mort, nici mercur, organe din animale bolnave, si alte prostii.
Foarte frumos articolul, ma bucur tare mult ca l-ai scris.
Eu merg la homeopat de vreo 3 ani, si intra-adevar bine ai spus parca "are har". E mai mult decat un doctor as putea sa spun ca imi e prietena. Si nu se ocupa doar de "dureri" sau "boala", atinge coarde mult mai sensibile si intime. Pentru ca in homeopatie totul conteaza. Te doare capul si cauza poate sa fie o cearta cu sotul, veche de o saptamana. Sau copilul are otita si cauza pot sa fie urletele de la gradi din partea educatoarei. Sau sa ai probleme cu coloana, operatii peste operatii, aproape nu mai poti sa mergi si cauza sa se afle undeva departe in copilarie, sa fie de natura emotionala si sa se materializeze in atacuri de panica in viata adulta. Sunt cazuri reale, ori noi ori prieteni dragi.
Homeopatia e si un stil de viata, mai apropiat de natura. Are si mistic si spiritualitate si daca nu te atrag astfel de lucruri e foarte probabil sa nu crezi. Oricum e un proces de durata pentru ca e foarte greu sa crezi ca apa are memorie sau ca exista mancare vie sau mai stiu eu ce alte minunatii. Dar eu zic ca daca ti-ai pus niste intrebari si incepi sa cauti raspunsuri e imposibil sa nu te prinda (in sensul bun).
Si eu eram total anti babacisme. Eram fan medicamente iar antibioticele si vaccinurile mi se pareau niste minuni facute sa salveze vieti. Acum am ajuns in extrema cealalta si daca ma acuza cineva ca sunt extremista nu ma supar :)).
Homeopata noastra imbina remediile cu ceaiuri, extracte diverse (cele cu alcool), capsule de plante si remedii ayurvedice. Asa am aflat de exemplu de Amla care e vitamina C naturala, sau de extractul din scoarta de salcie care e aspirina vegetala si e antifebrila.
Pentru nas e bun amestecul de apa cu sare marina neiodata si zeama de lamaie.
@Gabi – se poate intampla ca dupa administrarea remediilor sa se inrautateasca simptomele dar este vorba de un semn ca organismul se curata. Dupa etapa asta lucrurie revin la normal.
Am vazut un documentar BBC despre homeopatie, este foarte interesant pentru ca explica amanuntit cum se fac dilutiile. Tind sa cred ca e special pentru cei antihomeopatie pentru ca finalul din pacate nu e unul fericit pentru homeopatie (dar nu contest nici faptul ca poate exagerez eu). Dar cum spuneam, mie mi s-a parut f interesant http://www.youtube.com/watch?v=_ZhmG97lYog&feature=player_embedded.
Felicitari inca odata si pentru articol si pentru blog.
Va rog mult, Zoozie, Ana sau celelalte, recomandati-mi un homeopat bun/la care mergeti, noi ne tratam de vreo doi ani si nu mai sunt multumita de dr (NU de homeopatie, care m-a uimit in cateva randuri cu eficienta ei). Puiul meu are malabsorbtie cauzata de multiple alergii sau intolerante (este in investigatii) si tot nu reusesc sa-l pun pe picioare si nici nu am incredere in homeopatia pluralista pe care o practica pediatra lui (Ex: i-a dat o formula complexa drenor hepato-biliar cand i-au iesit transaminazele mari, iar piticului ii apareau pe limba imediat dupa administrare multe basici albe, asta pana cand tgp si tgo au iesit perfecte, iar reactia cu basicutele a incetat. Pediatra insa insista sa continui sa-i dau saptamanal acelasi remediu, dar nu mai am incredere in aceasta schema, eu am citit ca e mult mai eficient sa se dea un singur remediu f rar…). Multumesc!
Andreea E
Iarta-ma te rog, nu am vazut mesajul tau! Primesc notificari si pentru spamuri (desi google le arhiveaza ca spam aici pe blog) in ultima vreme si toate alea sunt semnate cu anonim, mi, dar mii de scuze. Scrie-mi te rog pe alaptare @ gmail.com (fara spatii) si iti dau mai multe detalii.
Inca o data, scuze!
Uneori sunt utile