Suntem ceea ce mâncăm în primele noastre minute

Am mai făcut de-a lungul timpului trimitere la articole care menționau cât de dramatic schimbă flora bacteriană a sisemului digestiv chiar și o singură sticlă cu lapte praf administrată unui bebeluș din cele mai diverse motive. Acest document explică destul de detaliat și de științific, totuși în termeni accesibili, ce se întâmplă cu un nou născut căruia i se dă lapre praf, fie că este sau nu alimentat cu lapte matern în general.

Un copil care a primit o sticlă cu supliment are nevoie de nu mai puțin de o lună de alăptat exclusiv ca să recreeze o floră bacteriană prietenoasă. Pe termen mai lung sau mai scurt, asta înseamnă sistem imunitar slăbit. Sistemul digestiv este unul din cele mai importante layere de protecție ale organismului, iar un bebeluș alăptat are posibilitatea de a păstra mai multă vreme (cel puțin până la diversificare) un PH mai puțin prietenos bacteriilor nocive pecum e-coli, salmonella sau oricare la care vă mai puteți gândi.

Departe de a fi un mediu steril, organismul copilului este populat de bacterii într-o proporție uimitoare. Se pare că suntem o trime oameni si 2/3 bacterii (sau proporția e și mai mult în favoarea bacteriilor). De aceea, contactul piele pe piele cu mama imediat după naștere și prima masă de la sânul mamei (nu glucoză, nu lapte praf că “bebelușul nu știe să sugă” par să îi determine viața într-o măsură mult mai mare decât ne-ar plăcea nouă să credem acum. Explicația oarecum logică este că, odată cu populația de bacterii a mamei, bebelușul primește și anticorpii aferenți, iar probabilitatea manifestării anumitor boli este net inferioară în acest caz. Evident, eu nu am cum să am anticorpi care să lupte cu microbii doctorului sau ai asistentei, întrucât probabilitatea să fi trăit suficient în același mediu cu ei ca să dezvoltăm anricopri cotntra acelorași germeni este extrem de mică în societatea noastră atât de dezvoltată și aglomerată.

Și se pare că prima masă a bebelușui are un rol cu atât mai important cu cât bacteriile se tolerează unele pe altele după un amnumit model. Există și la ele pacte de neagresiune, tratate de pace și națiuni conlocuitoare, dar și dușmani de moarte. Dacă bebe mănâncă prima dată laptele mamei, care îi asigură un mediu propice bacteriilor benigne, se va dezvolta altfel dectât bebelina mea care cu siguranță a mâncat prima dată lapte praf și a primit bacteriile angajaților spitalului, care se grăbeau să o curețe și să o cântărească și abia apoi mi-au dat-o să… îi pup nasul – că atât am apucat să fac și nici nu mi-ar fi dat prin cap să fac mai mult, cu doctorița care încă avea grijă de mine în acel moment (vă imaginați voi ce presta).

Anda a fost alăptată abia la 7 ore după naștere: am născut la 4.45 într-o vineri și am ajuns abia la masa de 12 la ea, pentru că nimeni nu mi-a transmis că trebuie să te târăști la neonato să-ți iei copilul în primire. Eu tot așteptam să aud că toate sunt bune și că o pot vedea. Recunosc că nu mă interesasem de aceste cutume ale spialului unde am născut. Iată un lucru important pe to-do list-ul oricărei gravide. Măcar la 9 dormeam ca un prunc, dar… nu mă pot opri să mă gândesc cum ar fi fost dacă Anda ar fi avut șansa să facă și ea breast crawl și să mănânce și altceva decât lapte praf sau glucoză în primele ei ore de viață, chiar dacă odată ieșite in spital am certitudinea că ea nu a gustat nici din greșeală alt lapte decât laptele meu până la mai bine de doi ani, când i-a servit soacra mea niște lapte cu pâine într-o zi când au stat împreună și până acum două săptămâni, când a descoperit din nou și a băut cu plăcere câte 200ml de cacle.

Poate dacă s-ar ține cont de aceste lucruri și dacă lumea ar înțelege cât de mult impact au niște alegeri aparent lipsite de importanță, care se pierd în agitația inerentă nașterii spitalizate și a zilelor de după, când mama se confruntă cu acele nopti nedormite când copilul cere sân și brațe non-stop care, a propos, sunt normale, fără ele multe mame nu ar face suficient lapte următoarele săptămâni
(atunci apar receptorii de prolactină în sân!), poate dacă mămicile ar afla despre cât de mult nesiguranta lor că au/nu au lapte și ușurinta cu care apelează la soluția completării pot determina viața copilului lor în cel puțin aceeași măsură cu zestrea lor genetică, ar fi posibil ca mai multe mame să alăpteze mai mult, corect și cu încredere că ceea ce fac ele este bine. Probabil că iar se vor simți niște spirite lezate de afirmațiile mele, îmi asum acest risc, pentru că eu cred că merită. Măcar cele care vor avea copii de acum încolo ar trebui să lupte mai mult să inițieze alăptarea corect și să caute un sprijin exact când au nevoie. Pentru că la ananghie fiecare oră contează. Si da, și copilașii care mănâncă lapte praf sunt sănătoși, dar asta pentru că noi, ca oameni, rezistăm la multe, iar șase luni după naștere copilul beneficiază și de imunitatea placentară.

Dar spuneți sincer, daca ați bănui că mâncând migdale în luna a treia de sarcină copilul vorstru are 50% probabilitate să dezvolte un cancer la 50 de ani, ați mai mânca migdale??? Cam așa stă treaba și cu opțiunea alăptez/nu alăptez. Posibil să aibă un start mai bun, o cale mai ușoara. De ce nu? De ce să pic in depresie că nu am lapte cand pot sa iau taurul de coarne și să văd dacă greșesc, unde greșesc?

Vă recomand cu totă dragostea acest aricol, este foarte, dar foarte interesant şi ultima postare a lui Rox pe Mami alăptează-mă, care a apărut ieri printr-o plăcută coincidenţă aproape în acelaşi timp cu acest articol.

Și un filmuleț cu prima masă a bebelușului:

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

29 thoughts on “Suntem ceea ce mâncăm în primele noastre minute”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.