Petreceri consumeriste. Varianta pentru bebeluşi

Dacă vă imaginaţi că mergând la petreceri animate pentru copii vă alegeţi cu o experienţă întotdeauna pozitivă, rândurile de mai jos sunt pentru dumneavoastră. 

E mărturia unei persoane adulte care şi-a dus membrul minor al familiei la o astfel de adunare, în ideea că acesta va face razant  cunoştinţă cu un mediu asemănător cu cel de la o potenţială grăiniţă. 
Mulţumesc pe această cale mămicii povestitoare şi vă las să savuraţi, comentariile mi se par de prisos. 
***
McDonalds Kogălniceanu. 12-15 copii, cu virste 1,5-6 ani. Îi bagă pe toţi într-o cuşcă de 3/3, închisă ermetic. Acolo e o masă lungă, cu scaunele-ciupercuţă de-o parte şi de alta.Ăştia mici sunt total derutaţi, n-au nicio şansă să se înţeleagă între ei (care vorbesc) pentru că urla dintr-o staţie “E ziua taaaa, ziua taaaa, ziua taaaaa” la un volum care acoperă orice conversaţie.
Apoi vine una dintre fetele care cică se ocupă de copii, dă muzica mai încet, îi scoală de pe scăunelele pe care de-abia se aşezaseră şi le spune că acum o să joace un joc. Încearcă să-i aşeze într-un cerc – intervine o mamă şi le arată cum să se ţină de mânuţe. Animatoarea dă muzica tare de tot şi iese. Copiluţii se ţin ce se ţin de mâini, apoi îşi vede fiecare de treaba lui.
 
Alt sfert de oră de derută, ăia care s-au orientat în spaţiu fac tot ce pot să scape din cusca. De câte ori se deschide uşa, scapa între 2-5 copii care îşi caută derutaţi părinţii. Ăia mai mari o zbughesc spre locul de joacă.
 
Se aduce mâncarea (înainte te întreabă numele copilului şi ce ai vrea să mănânce – asta e ok). Fata de la McD trece şi le împarte nişte şerveţele umede. Ăia mai mari se şterg cu ele pe mâini, ăia mai mici se apucă să şteargă masa, scaunele, pe ceilalţi copii sau le manâncă pur si simplu. Apoi, aceeaşi fată trece şi colectează şerveţelele prin smulgere din mâna copilului. Întâmplător eram lânga copilul meu la faza asta şi nu mi-a venit să cred – a venit din spate şi a început să tragă de serveţel. Copilul, evident, gest reflex, l-a apucat şi mai tare. I-am spus că poate să i-l ceara (nota mea: e vorba de un copil de vârsta Andei), s-a uitat la mine ca viţelul la poarta noua.
Mai întâi se împart sucurile – evident că toţi copiii au dat pe gât sau pe piept tot sucul, până la ultima picatură. Apoi le-a împărţit mâncarea. Care s-a descurcat a halit, care nu nu.
A mai urlat pu’in muzica, s-a distribuit uniform pe podeaua cuştii ce mai ramasese din mâncare, apoi s-a adus tortul. Între timp, temperatura dinăuntru devenise insuportabila.
S-a pus din nou la statie “Astăzi e ziua taaaa, ziua taaa, ziua taaaa” (unde-a dispărut “Mulţi ani traiască“?), sărbatorita a suflat în lumânări, s-a împărţit tortul, pe acelaşi principiu.
Şi apoi, încă vreo oră, cu tort pe piept şi în freză, s-au jucat copiii la locul de joacă mic şi înghesuit.
Înainte de plecare, au primit copiii câte un balon si câte-o jucarie. Jucărelele erau haioase, si noroc că le-au primit la sfirsit, că altfel cu greu reuşeai să-i scoţi de la locul de joacă.
Dacă vă trece prin cap să dati bani pe aşa ceva, gândiţi-vă bine.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

14 thoughts on “Petreceri consumeriste. Varianta pentru bebeluşi”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.