Îmi place enorm cum a scris Mamiţuni despre NU. Mi-ar plăcea să văd mulţi părinţi conştientizându-şi limitele şi oprindu-se a le proiecta asupra copiilor lor.
Mi-ar plăcea să dezbat sănătos conceptul de ataşament securizat.
Mi-ar plăcea ca alăptarea să nu mai fie vinovatul numărul unu pentru orice neajuns.
Mi-ar plăcea ca lumea să nu se uite strâmb la mine pentru că pastrez lapte într-un congelator folosit de … nimeni la serviciu şi mi-ar plăcea ca acest gest să fie respectat, să i se acorde justa valoare. Am aur alb şi îl ofer oricui are nevoie de el, cu condiţia să ridice două degeţele şi să renunţe la prejudecăţi. Prejudecăţile sunt inutile.
Prejudecăţile ne transformă în monştri cu chip de om, ele ne împing să ne batem copii şi să ne chinuim aproapele.
Mi-ar plăcea ca toţi părinţii să înţeleagă privilegiul renunţării de sine care este posibilă şi necesară când apare un copil în viaţa lor. Mi-ar plăcea să reuşim să ne redefinim mai uşor. Fără traume, fără gelozie paternă, fără complexe.
Mi-ar plăcea să am o zi mai fumoasă sau măcar să mă mulţumesc cu ce am. Mi-ar plăcea să cred în noi începuturi şi în a doua şansă, dar niciodată n-am crezut în efectul nodurilor.
Mi-ar plăcea să mă abandonez în somn.
Mi-ar plăcea să ştiu că măcar 15 minute nu trebuie să stau cu conştiinţa ciulită spre Anda. Mi-ar plăcea să existe mai multă încredere în instinctele mele de mamă şi mi-ar plăcea o a treia mână pe după umărul meu.
Mi-e frig. Vreau acasă.
8 thoughts on “O abordare poetică a lui NU”
Ce frumos! Si mie mi-ar placea…
foarte frumos, o sa revin sa-l citesc.
Doamna…frumos spus si adevarat! 😀
As vrea sa iti multumesc. Am avut niste zile infernale in care fetita mea nu a mancat MAI nimic. Noaptea, obosita si stresata, am cautat pe internet despre asta si postarea ta despre bebei mancaciosi din noiembrie a fost ca o palma pe spate. Deodata am simtit ca am o prietena care ma incurajeaza intr-o perioada grea. Iti multumesc, am citit postarea, am zambit si am salvat-o sa o recitesc de fiecare adat cand am nevoie de un sprijin. Elena.
din noduri poti tese o dantela minunata…
Se pare ca zilele astea nici de iarna nici de primavara predispun la astfel de dispozitii. Noi iti dorim ca toate acele "mi-ar placea" sa se implineasca, macar in parte si pe bucatele mici si sa te bucuri de ele. Ca sa te mai inveselim un pic, ti-am oferit o floare premiu la noi pe blog. Te imbratisam!
Va multumesc mult pentru cuvintele minunate, Roxana, Oana, Elena.
Elena Stanescu, te astept mereu cu drag prin mediocritatea mea.
Elena, mamica de copil nemancacios, empatizez cu tine mereu si daca ai nevoie de un umar in particulat ma gasesti pe Facebook si pe mail. Am multe exemple de copii care nu mananca asa ca la carte si totusi cresc 🙂
Babymom, nu ma prea pricep la crosetat. Preferam firele intregi.
Copiisimamici, multumesc mult pentru premiu. Am in plan cateva lepse dar atat de rau stau cu timpul personal, incat au ramas in Plan. Multumesc pe aceasta cale tuturor care mi-au oferit cate un premiu virtual, sunt onorata si m-am bucurat de fiecare data cand am simtit aprecierea voastra.
Mi-au dat lacrimile.