Foaie cu foaie dezvelim si reconstruim

Vad ca la Bebelina
“titi” capata valente nebanuite. Inseamna si actul de a lua in brate, dar spune si titi, iar daca ii dau in acel moment sa suga zice nuuuu! Cu o seara inainte sau doua ii spunea bunica-sii: titi? Credeam ca ii cere sa suga de la ea si, daca ma gandesc mai bine, chiar asta a vrut sa faca, probabil in semn de atasament.

Incepe sa vorbeasca si ea mai mult si titi poate insemna si cu totul altceva. De exemplu, shishi vine cumva de la degetul care se plimba pe touchscreen cand coloreaza calul. 

Pe mine ma alinta cu “tiiiitiii!” (dupa cum povesteam si alta data) dar nu intotdeauna se asteapta sa suga. A avut cateva seri cand, imediat ce ma vedea, cerea sa suga, nici n-apucam sa ma dezbrac, dar si altele, ca serile din saptamana ce tocmai a trecut, cand ma rugam eu sa suga mai repede si ea nu voia ca se juca si era interesant, dar eu nu apucasem sa ma mulg la munca si simteam ca pleznesc. 

Cred ca de fapt incepe sa descopere alte moduri de a exprima afectiune, la fel de fizice si nu mai putin tandre, dar care nu sunt san. E o noua etapa in intarcarea naturala. Nu stie cum sa numeasca aceste semne de iubire, asa incat le-a inglobat in “titi”. Pana cand va clarifica ea cum sta treaba cu acest concept – afectiunea – va mai trece probabil mult si bine. Dar da, confort gaseste in tot felul de lucruri care nu au Itreaba cu alaptarea. Iata ca nu e un copil dependent de mama cum mai spunea inciudata uneori Buni. Si nici nu trebuie s-o intarc cu lacrimi, pentru ca “e si asta o perioada”  si pentru ca “mai tarziu va fi mai greu”. 

La noi dimineata desprinderea se face greu. Am incercat sa plecam fara s-o trezim. A mers cateva zile, dar apoi s-a fortat sa se trezeasca, indiferent de cat de tarziu se culca si ea seara. Beau cafeaua cu ea in brate, ma spal cu ea urmarindu-ma de pe capacul wc-ului, dar chiar nu am timp sa ma balacesc (sufar). Imi trag hainele cu ea in brate si-l rog pe tati sa-mi aduca sosete din sertar, pentru ca la Anda pusul sosetelor a devenit sinonim cu plecatul si nu ma lasa sa-mi caut singura, crezand in inocenta ei ca asa n-o sa mai plec. Mi s-a intamplat intr-o sambata sa planga pentru ca-mi puneam sosete iar eu nu mai puteam de frig. A fost genul de situatie nebuna, ea plangea si tragea de mine, eu nu stiam cum sa-mi pastrez ciorapii, clantaneam de frig!

Cand trebuie sa plec in sfarsit dam drumul la desene (de fapt le punem mai devreme dar nu mereu suntem pe faza). Cand Anda nu si-a luat suficienta portie de mami mai vrea sa o tin in brate pe fotoliu. Uita insa de mine cand gasesc un episod preferat de Chip si Dale sau alele de acelasi gen. Cand se aseaza tacticoasa cu budinca intre picioruse si mananca incet. N-o fi sanatos, dar macar nu plange. 

Sunt zile si zile, de obicei Buni ramane langa Anda; daca nu ma vede plecand fetita nu plange. Ea mananca o budinca Humana care ii place in ultima vreme si vede cateva episoade din Chip si Dale si Donald sau alt desen animat, cum spuneam si mai sus. Extrem de rar m-a cautat prin casa si atunci putin, cel putin Buni asa marturiseste. Iarasi, rar cere titi in lipsa mea si adoarme foarte usor dupa-amiaza inca din primele zile (ea care adormea la san si care si acum, cand sunt eu acasa, tot la san adoarme). Buni o face cocutza, invelita intr-o paturica, ii pune laptopul cu haiho (alba ca zapada, de altfel cand ii e somn fata cere haiho) la marginea patului si uneori o leagana pe picioare. Ii lasa cateva jucarii prin preajma si baga fata mea 3 ore si mai bine de somn de voie. 

Seara cand trebuie sa vin striga titi prin casa dar deja titi nu mai inseamna neaparat supt, vad ca mai nou pare sa insemne si luat in brate/imbratisat, si i-a cerut si lu buni titi cu mine de fata 🙂 e, bag seama, forma suprema de afectiune pentru ea. Oarecum comparabila cu degetul pe care-l impartea cu mine in semn de maxima generozitate cand avea un an. 

Si probabil titi mai inseamna si “draga”, “iubito”. Poate cand va vorbi o sa aud ca sunt frumoasa ca o titi. Acum vreo doua sapatamni tati i-a desenat doua semicercuri cu doua puncte undeva in mijloc si anda a zis ca sunt titi si le-a pupat. Dupa ce termina de supt, de vreo saptamana sau mai bine, tine mortis sa pupe fiecare san. Chiar si pe cel pe care nu-l suge. Apoi pleaca la joaca.

In sfarsit incep sa-mi dau seama cum sta treaba cu confortul psihologic al alaptatului. Chiar eram curioasa cum percep de fapt copiii sanul asta. Probabil Anda incepe sa gaseasca si alte metode de a-si arata afectiunea, se intarca, dar drumul e inca lung insa deloc anevoios. Ea e un copil fericit, care va alege singur momentul renuntarii la san si tot ce implica el. Simbolistica lui complexa va fi desfacuta foaie cu foaie, aidoma unui bulb de ceapa, iar foile vor fi rearanjate una cate una intr-un alt desen, un nou layout care va adaposti psihicul unei fiinte mai mature decat un bebelus. Nu va ramane, sper eu, cu probleme nerezolvate. Copila se va reconstrui fara sa fie fortata de imrejurari.