Despre relactare – III

Didinuşka:


Cum să ratezi a doua şansă / crezi că mi-e frica? Uite cum fug…

Înainte să iau ultima doză de dostinex, am întâlnit un medic (cu multă experienţă în  alăptare şi creşterea copiilor) care m-a sfătuit să renunţ la pastilă şi să încep să alăptez din nou.

Mi-a fost frică, teribil de frică. Încâ îmi ieşea tifonul din sân şi durerile persistau aproape la fiecare mişcare. Am fost în stare numai să amân înghiţirea dostinexului cu o singură zi. Zi în care am fost fericită şi nefericită pentru sânii care se umpleau cu lapte. Când m-am dus la pansat, medicii m-au ameninţat că vor redeschide incizia. După numai o zi de consumat multe lichide, sânul avea o consistenţă tare, durea îngrozitor şi când mă mulgeam nu ieşeau decât câteva picături. În schimb, pansamentul din interiorul sânului, mustea de lapte. Nu am avut tăria să continuu.

Din nou acasă /  dupa atâta frig şi ceaţă, iar s-arată soarele
Din prima zi în care m-am reîntors acasă am început să caut mămici donatoare de lapte. Nu numai că am găsit, dar am descoperit şi mame dispuse să-l alăpteze pe omuleţ. Prima dată când s-a întâmplat m-am simţit cea mai neputincioasă mamă din lume, dar exaltam în sinea mea pentru fiecare picătură de lapte suptă lacom de copil. Pentru asemenea gesturi de dăruire nu există echivalent. Adesea m-am întrebat dacă aş fi capabilă să răspund în acelaşi fel. Cu toată sinceritatea şi ruşinea, trebuie să recunosc că nu ştiu ce aş face.
Am crezut că mă pot revanşa altfel faţă de copil. M-am înşelat. Mă minţeam pe mine, îl minţeam pe el de fiecare dată când recurgeam la suzetă, când foloseam biberonul, chiar şi atunci când mă bucuram că poate sta la sânul altcuiva.
Nu ştiam nimic despre relactare. Auzisem de cazuri în care femei care adoptaseră copii reuşiseră să aibă lapte, dar mintea refuza să facă orice conexiune. Am avut norocul să o cunosc pe Roxana care nu numai că ştia multe despre relactare, dar a fost convinsă de la bun început că o pot face. S-a ţinut de capul meu (şi bine a făcut), mi-a trimis linkuri să citesc, a postat pe blogul ei toate informaţiile necesare. Şi uite aşa, împinsă de la spate, am început să citesc şi să caut cât mai multe date despre relactare. Tot căutând, am dat peste Sorana, mama care a relactat şi a alăptat copilul exclusiv cu lapte matern până la 2 ani. Mi-a povestit experienţa ei şi m-a ajutat pas cu pas să relactez.
Cum am relactat / odă sns-ului
Fiecare relactare porneşte de la un numitor comun: dorinţa de a alăpta copilul. Apoi, de la caz la caz, se ramifică pe mai multe trepte: motivele care au condus la ablactare, perioada în care nu s-a alăptat, vârsta copilului, sprijinul celor din jur şi, esenţial, comunicarea dintre mamă si copil.
Înarmată cu un sns, o pompă manuală, multă răbdare mi-am luat inima în dinţi şi-am purces pe lungul drum al relactării. Sns-ul (sistem suplimentar de nutriţie) sau cea de-a treia tâţă, cum l-am denumit, este un dispozitiv deştept gândit, care ajută deopotriva la hrănirea copilului şi la stimularea sânului. Este un sistem care se pune la gât, format dintr-un tub în care se pune laptele şi 2 fire. Acestea se ataşează pe sâni astfel încât copilul prinde în acelaşi timp şi sânul şi firul prin care curge laptele. Poate să sune puţin sf, însă cât timp sugarul îl acceptă, face minuni. Surprinzător sau nu, omuleţul s-a împăcat excelent cu el în ciuda faptului că a fost hrănit cu biberonul şi a plescăit ceva timp la suzeta. Din clipa în care am început să-l folosesc, biberonul a fost exclus. În privinţa suzetei nu m-am gândit să iau măsuri la fel de drastice. În mod firesc, pe parcursul relactării, în timpul (re)împrietenirii cu sânul, copilul a renunţat de bună voie şi nesilit de nimeni la suzetă. Am spus reîmprietenirea cu sânul, nu cu sânii, pentru că omuleţul a acceptat foarte rar să sugă cu ajutorul sns-ului de la sânul incizat. Cu timpul, sns-ul şi pompa electrică au devenit prelungirile mele. Pe oriunde m-aş fi dus, sns-ul era la îndemână în caz că ar fi fost nevoie. Şi a fost şi nu m-am sfiit de nimeni să-l scot şi   să-l pun la gât. 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

One thought on “Despre relactare – III”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.