Mămică purtătoare

În cap poarta ţanţos o pereche de pantaloni… Iar în poza de la sân, trebuie să ştiţii că era cam două noaptea, una din primele mele zile în clasa muncitoare, după ce domnişoara încercase timp de o oră să-şi îndese o bluză pe post de pantaloni, apoi nişte pantaloni în postura  prezumtiv corectă. Iar până la urmă mi-a golit pareta de jos a şifonierului, şi-a luat o bluză de trening peste bustul gol (era cu fermoar metalic, reeeceeee), iar la final şi-a pus pe augustul căpşor o căciulă de iarnă, după care s-a declarat obosită şi a capitulat în braţele mamei. Şi am dormit şi eu pânăă pe la 8 cu întreruperile de rigoare pentru supt-verificat că sunt încă acolo, drăgălit copil în somn şi alte chestii de-ale co-sleepingului.

Unde-mi stă literalmente în cap e în primul weekend de clasă muncitoare (parcă), când a stat lipită de mine ca să nu plec. Asermenea comportamente se repetă sporadic şi în ziua de azi. Iar luni, după extended weekend-ul de care m-am bucurat jumătate fără voia mea, Buni va avea o teroare pe două picioare, carre nu va bea, nu va mânca, nu va vrea afară, ci probail va simţi un mare gol în spate, unde de obicei mă aflam eu ţinân-o în braţe, la fel cum si eu îmi voi simţi braţele libere şi-mi voi savura neliniştită durerea de spate şi de umăr stâng aumulate de la purtarea iubitelor 11-12 kilograme prin casă şi pe-afară.