Doi ani – alt copil?

Odata cu “doi ani” parca am alt copil. Parca de a doua zi am schimbat–o la magazin, nu alta. Comunica extraordinar de bine, raspunde, fie prin vorbele ei trunchiate, din ce in ce mai multe, fie non-verbal, ca pana acum, dar foarte clar. Chiar si persoane care nu stau cu ea in mod curent o inteleg foarte bine.

Cand scrie pe tablita magnetica, pe canapea sau pe nasul meu spune: dooooi, teeeeei. Literele, pana de curand erau tot ooooi, teeeeiii. Am rezolvat problema cu un set de litere magnetice care sta lipit de frigider si pe usa de la intrare. Nu conteaza ca acum si N e tot A, lucrurile se deprind in timp. Si cand sta la mine in brate, adica fix atunci cand ma vede lucrand, si vede cate-un banner pe vreun site, mi povesteste ce scrie acolo, doooi, teeei, aaaa?

Spune cum fac animalele, cred ca a invatat-o Buni. Eu nu i-am spus decat ocazional despre asta. E o dulce cum facea ea muuuu ca vaca. Apoi am inceput sa ii cant Vaca Lola si ii facem muuu in toate felurile iar ea radea in timp ce urca pe spatarul canapelei tinandu-se de mana mea.

Pentru ca, da, acum avem o cataratoare mica. Desi prudenta, ar vrea sa fie ajutata ca sa nu riste prea mult, se vede ca e noua ei placere vinovata. Buni a rezolvat problema spunandu-i: ok, te las sa te sui acolo, dar daca vei cadea e doar problema ta. Tu vei plange, nu stiu, nu ma intereseaza, dar eu nu te ajut sa te sui. Anda mai face atunci un pas-doi si se da jos :).

Ele doua se inteleg de minune, Buni a reusit sa gateasca, sa faca ordine cu ea prin prajma. Nu a vrut sa se catere in brate la fiecare sfert de ora cum face cu mine. Ma asteptam sa fie asa. Consecinta? Acum sta aproape numai in brate cand sunt eu acasa. Insa, chiar si asa, paca gasesc mult mai multe momente de respiro cu Buni in preajma decat fara ea, doar cu tatal ei. Si vad ca, atunci cand Anda nu mai mananca de la mine, mananca de la Buni. Uneori cand o schimb eu si nu vrea scutec sau sosete, la Buni le mai accepta. Si invers. Suntem 4 maini :). Bine, inca exista zile cand nu manana mai nimic, acum de exemplu trecem printr-o perioada tare neagra din punctul asta de vedere. Insa se obisnuieste incet-incet si cu perioadele mele lungi de absenta, iar daca nu vede cand ies pe usa nu se isterizeaza. E ca si cum dispar in alta lume. Apar in viata ei doar cand ma vede.

Am scris acest text acum destul de multa vreme, s-au intamplat multe de-atunci dar per ansamblu pot spune ca exista un program al fetitei: doarme in jur de 5 dupa-amiaza. Iar de doua zile vrea si pe-afara. Asta a fost o mare piatra de incercare, nu voia deloc sa iasa pe-afara, nici cu noi nu mai voia, daramite doar cu biata Buni. Staaaam cateva ore s-o pacalim sa se imbrace si sa plecam unde avem treaba.

Am fost si la cumparaturi de cand lucrez, si intr-o vizita la o bubulina de 7 luni si a fost tare bine cu fata dupa noi. Am testat si mei-taiul mai indelung, ne place amandurora – adica mie si lui tati – si Anda e innebunita sa stea catarata (atunci cand are ea chef, intelegi domniile voastre. Pentru ca uneori e foarte placut sea mergi in bratele mamei pur si simplu.

Am mai observat lucruri pe care le stie clar de la Buni, dar nu mi le aduc acum aminte, apar spontan si sunt destul de multe.

Vorbeste mai mult. Spusese si o fraza, dar am uitat care era. Spune apa (nearticulat). Despre confuzia eu-tu, ia-da, am scris demult. Mi s-a parut ca trecut foarte repede peste ea; poate si din cauza faptului ca ea nu prea vorbea sin-a avut ocazia sa le pronunte asa de mult ca alti copii.

Anda canta, reproduce melodiile. Cere cantecele, odta mi-a spus chiar piu-piu. Pentru ca, da, ea stie ce vrea si cere de ceva vreme. Acum si in cuvinte!

De cand ams cri9s despre cantec as evoluat, cata Frere Jaques: “freru geacu” sau ceva asemanator. Am un filmulet tare dulce cu ea cantand, pe care planuiesc sa-l uploadez zilele urmatoare.

In continuare este dependena de Tom si Jerry. Daca ma bate inspiatia sa-i pun desene, apoi la revedere activitati in ziua respectiva. Nu m voie sa le opresc. Am crezut ca e o coincidenta data trecuta cand mi s-a intamplat, dar vineri i-am lasat desenele pornite si s-a mai plimbat prin casa, a mai stat in fata lor, dar atat. A, si a venit la usa de nenumararet ori sa ma astepte. In orice caz, trebuie sa le evitam pe cat putem, parca e prea mult pentru un copil de doi ani. Cu alte cantece si desene nu face asa.

Am avut o pauza de o luna de Tom si Jerry. Aseara insa am gasit-o cu ele. Si s-a culcat la 3 iar eu m-am trezit la 6 sic eva si n-am ai putut adormi la loc.

Anda s-a mai uitat cu placere (dar nu asa bolnava) la DVD-ul Galinha Pintadihna 2 si la Alba ca Zapada si Cartea junglei. Iar la Alba ca Zapada se identifica  la perfectie cu personajul principal, cand e trista e si ea trista, cand rade sau canta si Anda rade sau canta, asa mi-a spus Buni.

Am gasit o lingurita in subwoofer 🙂 Oare cine-a lasat-o acolo?

Se joaca frumos cu pisica. Care pisica o fugareste, o musca, ce mai, in ochii sai fetita mea e alta pisicta! Iar Anda, cand se trezeste, se ridca in fund si spune: pis!!! Sau psica! (scurtat) sau pisica! Intr-o seara, insa, era spalat pe jos iar Tom aluneca precum tizul sau cand incerca sa patineze.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

8 thoughts on “Doi ani – alt copil?”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.