Mamica Roz in razboi cu Metrorexul

In Romania, daca incerci cumva sa fii civilizat, ai toate sansele sa ramai pe dinafara. Mi s-a explicat asta inca o data azi la ora 13.25 in statia de metrou Piata Victoriei 1 (sau cateva secunde mai devreme).

In inocenta mea, mi-am spus ca nu e nimic mai simplu pe lumea asta decat sa ajungii la shiftul de dupa-masa luand metroul. Chiar daca, in cazul meu, schimb trenuri de-mi vine acru, mi se pare oricum mai sigur, mai civilizat decat alte mijloace de transport pe care le am la indemana in jungla asta capitalista.  Ma simteam in siguranta la metrou.
Nu-mi dau seama daca e pentru ca sunt mamica roz si din exterior aduc oarecum a pitzi, mai ales de cand am slabit atat de drastic, iar acest lucru a determinat cumva cinstita fata mecaniceasca sa-si bata joc de mine, cert e ca Metrorexul s-a gandit ca e OK sa-mi inchida usa-n nas, dupa ce statusem minute intregi sa astept trenul spre Basarab (Pantelimon), dupa care am asteptat politticoasa si deja obosita sa coboare lumea din metrou si sa urce persoanele postate in fata mea.
E primul metrou care-si inchide usile in 3,5 secunde si nu reactioneaza deloc cand eu si cele doua personae (un domn si o doamna cu palarie)  din spatele meu incercam sa apasam pe butoul verde, sperand sa vedem un punct rosu salvator. Am fugit spre capatul metroului, incercand sa fac semne mecanicului ca uite, mai suntem si noi aici, vrem sa ajungem la serviciu, ne-am lasat copiii plangand acasa (chiar mi s-a intamplat azi), numai sa ajungem la timp si sa putem pleca la timp inapoi acasa de la serviciu.
Metroul e rece, lung si nepasator si suiera dispretuitor.
Dar Mamica roz are HTC si internet pe mobil si stie ca exista un telefon al calatorului. Deja stapaneste suficient tastatura qwerty, asa incat numarul in cauza a fost repede format si o voce masculina fara dictie a raspuns:
Dispeceratul metrou, cu ce va putem ajuta?
Ii explic omului ce am patit si mi se spune ca ei au avut reduceri de buget si de personal, ca mecanicul e singur iar usile sunt controlate de calculator, iar in momentul in care se inchid nimeni nu mai are controlul.
Ii spun ca inteleg  dar, totusi, nici 5 secunde domnule?
Pai da, chipurile respecta o grila nu stiu cum…
Domnule, dar puteam sa fi fost deja intre usi, ce faceam, ma striveau acolo?
Nu, mi se raspunde foarte calm. Usile nu strang calatorul ci revin la pozitia initiala, deci calatorul e in afara pericolului.
Bine, deci data viitoare cand patesc asa ceva n-am decat sa-mi bag capul intre usi si totul e ok , nu-i asa? Dar ce facem cand mergem cu copiii cu metroul? Se pot intampla accidente, asa ceva  e inadmisibil.
Urmeaza, dragii mei, o sesizare scrisa catre metrorex si nu ma voi lasa pagubasa pana cand nu voi vedeaIN SCRIS IN FIECARE STATIE un interval minim rezonabil in care usile stau deschise in statie. Pentru ca se intampla foarte des sa fim anuntati ca “trenul stationeaza doua minute” iar atunci nu stiu ce grila mai respecta acele trenuri.
Rog pe aceasta cale sa preluati cu totii acest articol sau sa faceti o trimitere catre el. Ce mi s-a intamplat mie se poate intampla oricui, chiar si unui copil, sau mai ales unui copil. Daca ar fi fost un copil de mana cu mama lui si ar fi ramas pe peron?
 In Romania uitam ca suntem consumatori si avem drepturi si trebuie sa fim respectati ca atare. De prea multe ori ne-am obisnuit sa fim transportati de sistemul public ca niste saci cu cartofi si nu cred ca exista cineva,  aici incluzandu-ma, care sa se fi plans vreodata de toate astea.  Ei bine, draga Metrorexule, iti declar razboi pe toate caile pe care sunt in stare si nu ma las pana nu primesc un raspuns de bun-simt, pentru ca aceste incidente sunt departe de a fi greseli izolate, sunt niste abuzuri si trebuie sa existe niste consecinte.

*****

mesajul trimis catre Metrorex. Acum sa vedem daca primesc si raspuns

Buna seara,
Va contactez pentru a face o sesizare. Trenul care a trecut prin Piata Vitoriei 1 la ora 13.24 aproximativ  in directia Pantelimon a avut o oprire de doar cateva secunde, fapt ce a avut drept consecinta directa faptul ca o parte (mica, e drept) a calatorilor de pe peron nu a avut ragazul de a urca in tren.
Banuiesc ca acele camere de pe peron functioneaza si inregistreaza, deci ati putea verifica incidentul. Pe peron am ramas eu si inca doua sau trei personae in spatele meu, dintre care una era in mod sigur un domn intre doua varste, purtand o haina inchisa la culoare. Pe mine ma puteti repera repede: port haina alba, blugi si am parul roscat foarte deschis/roz, la baza gatului.
Acestea fiind spuse, vreau sa depun formal o plangere la adresa serviciilor dumneavoastra si cer sa mi se justifice printr-o procedura scrisa acest interval minuscul de deschidere a usilor trenurilor. Semnalez, de asemenea, ca eu obisnuiesc sa merg cu metroul insotita de copilul meu in varsta de doar doi ani, drept pentru care asemenea episoade mi se par si mai riscante pentru siguranta pasagerilor de toate varstele.
Peste vreun minut am apelat telefonul calatorului, 021 9264, unde mi s-a explicat ca ati avut reduceri de buget si de personal si ca mecanicul era singur pe tren, iar usile sunt inchise de un calculator si nimeni nu le mai poate deschide. Mi s-a spus ca oamenii nu risca nimic daca se lasa prinsi de usi pentru ca acestea nu ii strivesc ci se deschid la pozitia initiala. Imi pare rau, aceste explicatii nu mi se par nici profesionale, nici satisfacatoare.
Sunt convinsa ca aveti, ca in cadrul oricarei alte companii, niste reguli de functionare, niste proceduri si marje de siguranta, iar oglinzile de la capatul fiecarui peron nu sunt puse acolo degeaba. Va rog respectuos sa-mi explicati detaliat ce procedura va permite sa inchideti calatorilor usa in nas in condiitle in care acestia erau prezenti pe peron si-si asteptau civilizat randul sa intre in vagon, fara a imbranci alte personae. Exista momente cand pur si simplu nu-ti permiti sa impingi pe toata lumea din jur ca sa poti intra in metrou: fie vreo persoana cu dizabilitati incearca sa-si croiasca drum, fie sunt multe personae care vor sa iasa din vagon. In mod cert, metroul in care am incercat sa urc era departe de a fi aglomerat.
Astept raspunsul dvs. Si un numar de inregistrare pentru plangerea mea.
Cu respect,
R**************
***********
****************************
PS: Incep prin a populariza acest incident aici:
si am trimis o variant mai formala catre Mediafax. 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

21 thoughts on “Mamica Roz in razboi cu Metrorexul”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.