Barbatii si zaharul

Mai toti barbatii pe care-i cunosc sunt innebuniti dupa gustul dulce, chiar daca asta nu inseama neaparat ca fug la cofetarie cand li se “da voie” sa iasa cu baietii la o bere.
Sotul meu, bunaoara, bea serbet in loc de cafea, ceai si lapte (auch, dupa ce ca lactoza e zahar….) si, cand isi da frau liber (cititi cand il doare-n cot daca l-as putea balacari eu pentru asta), odata ce am desfacut o ciocolata si o las in dulapul “cu pricina”, a odoua zi dimineata nu mai gasesc decat ambalajul, lasat cuminte acolo sa-mi aduca aminte ca… am avut.

Cand eram mica, tata nu se omora dupa dulce. Acum insa tanjeste de-a dreptul. O fi varsta, am inteles si am mai vazut ca odata cu varsta oamenii tanjesc dupa dulciuri. bunica-mea era innebunita dupa bomboane. Partea mai proasta e ca intre timp facuse diabet. Dar ea nu era barbat 😀

Lista mea e destul de lunga dar ma opresc aici. Cat o fi predispozitie genetica si cat educatia data de catre mame si bunici – avand in vedere ca si acum se mai indulceste mancarea copilului, indiferent ca e vorba de piure de legume sau de fructe?

Despre zahar si aici.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 thoughts on “Barbatii si zaharul”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.