Lucru manual, nu copil răsfăţat

sHahaha, taman azi am avut o fază cu mami vreau jucării demna sa intre in aceasta postare măcar la comentarii, unde mă apucasem s-o povestesc, dar mă tot lungeam, aşa încât m-am mutat.

Căutam un coş de rufe pentru Anda, dar am gasit un rucsac-maimuţoi la pret rezonabil şi am vrut să-l cumpăr. Zuzulina voia initial pistol, dar fiind un design neprietenos pentru 2 ani am zis pas. Numa’ bine că a găsit un cărut roz, diferit de ce-avem noi pe-acasă roz – deci nou – şi îl plimba cu nasul pe sus prin coridor. Am descoerit că nu aveam bani la mine, decât mărunţiş, aşa încât am ales să venim mâine după el. Dar Z nu lăsa deloc cărutul! M-am scotocit de 4 lei si i-am luat o gentuţă de umăr, dar nu a mulţumit-o. Şi iată-ne pe mine şi pe vânzătoare desfăcand mânuţe de fetiţă de pe carucior: eu descleştam o mâna, fata punea alta; ca-n filme! Am plecat cu ea urlând de-acolo. Rău! Si vis-a-vis a urlat cei 50 de metri până la părculeţ, şi în părculeţ a urlat.

Când am trecut prin staţia de autobuy un nene a dat să ne ajute: Ţstai s-o iau eu!Ţ I-am zis că e lucru manual, a vrut să-i cumpăr o jucărie şi nu aveam bani la mine. M-a privit aprobator şi am fugit cu fetiţa în braţe în continuare.

În părculeţ a plâns, s-a tăvălit, s-a descălţat, m-a zgâriat,m-a certat, m-a pierdut (mă aşezasem pe o bancă) şi ea a fugit spre ieşire, cred că voia la magazin. S-a întors uimită că nu merg după ea, eu venisem până la jumătatea parcului că nu văd bine noaptea şi mă rezemasem de o jucărie, ea a trecut pe lângă mine şiar ea a ieşit să mă caute după cealaltă ieşire. Am mers după ea, mai ales că nişte părinţi care stăteau pe bancă mi-au spus că a ieşit şi poate cădea în gropi. Eu le+am răspuns n-are decât dar mi-au ieşit ochii din cap când am văzut la ce se refereau, nu ştiam că se şucrase în zonă. Noroc că erau marcate ca la carte şi că fetiţa s-a uitat la ele la fel de circumspectă ca întotdeauna. Mi-am luat odoarea în braţe şi ne-am întors în parc şi a suuupt… mult, printre sughiţuri, apoi s-a liniştit şia ma supt puţin, aşa cum face ea, cu mâna pe celălalt sân, pe sub bluză.

Apoi a venit si tati. Am intrat să  târguim ceva dintr-un supermarket şi am găsit nişte maimuţoi-genţi mai bine lucraţi. I-am vumpărat un căţel pe care l-a scos din magazin fericită, exact cum scoţi un câine în lesă, i-am mai cumpăat şi un căţel cu ochi maaar, de plastic. Drept recompensă că a fost cuminte. O fată are mama.

Şi acum, la final, explicaţia. E a doua zi când Anda a dormitşi s-a trezit după câteva minute. Eu am tunat şi-am fulgerat toată văzând a doua zi efectiv fără pauză. Aşa că, după o dimineaţă de joacă, drăgălit, băiţă, etc, totul s-a dus naibii dupa “somnul” ei. Am plâns şi eu, a plâns şi ea. Iar ea a mai plâns odată, în magazin. Din vina mea. Sunt obosită şi isterică, de doi bani. Nu merit un copil ca ăsta, nu merit să o stric aşa. Vai de sufletul meu. Acum scriu cu ea adormită în braţe şi-mi vine să-mi dau palme. Dar ce folos, rău i-am făcut deja. Câte luni mi-ar trebui să repar asta? Luni pe care nu le voi mai avea. Voi avea bucăţi de luni. Bucăţi de seri, dimineţi, weekenduri,. Poate într-un fel e mai bine aşa. Poate doi ani singură a fost prea mult pentru mine. L-am rugat pe tati să dea naibii ajutorul în gospodărie, să stea cu fata când vine acasă. Eu nu prin nici 10 minute singură. Nu am timp să lucrez, să gândesc, să fac ordine în jurul meu. Haos. Taifun. Şi va fi şi mai rău. O să fac o cură de spirulină. O să vină buni. Vom face vacanţă de iarnă.

Va fi bine, sper. Trrebuie, am un copil iubitor şi un soţ asemeni, am noroc cu carul. Am blog. Am job. Am încă am 30 de ani. Am în faţă o cană cu ceai parfumat. Nu contează că mă doare rău spatele. Va trece şi asta. Şi mica răceală a Andei, care nu o lasă să doarmă. Pe-asta nu ştim de unde-am cules-o. poate de pe jos. Toţi am avut câte ceva mic acoolo.

Poate e dar astenia de toamnă. Dar vreau să nu mai fiu nevrozată, nu-mi place nu-mi stă bine. Vreau să mă bucur liniştită de ultimele zile pline alături de Bebelină.