Povestea mea personalizata despre alaptatul des

De cateva zile o inteleg din ce in mai mult pe Maria, trec exactamente prin acelasi lucru despre care povsteste ea. Cand dorm iau pauza :D. In rest, luni si marti (cand scriu asta) alaptat non-stop, incat nici n-m reusit sa ma adun sa scot copila pe-afara la timp. Asta nu s-a intamplat neaparat din cauza suptului, dar la noi totul dureaza incert de mult: imbracatul, dezbracatul, mancatul atunci cand e.

Cumva insa, uneori reusesc sa iau pauze de supt si stiu ca va trece si asta. Incerc sa ma “bucur” de toate astea pentru ca atunci cand voi lucra imi va fi tare dor de mamicie full time. Desi, privind in urma, e cel mai obsoitor job pe care l-am primit pana acum.

Ieri s-a suparat pe “printul nostru consort” care, intarziat oricum la serviciu, si-a luat liber juma de zi si a vrut s-o imbrace s-o scoata pe-afara, chestiune foarte bine intentionata, de altfel. S-a lasat cu niste urlete cumplite pentru niste pantaloni fancy de bumbac galben, pe care la san, cum altfel, mi-a aratat ca-i vrea scosi printre suspine, tragand de ei. La vreo 5-10 minute de la interventia mea i-am scos pe Tom si jerry si am stat cu ea la san – supt activ – vreo 40 de minute cel putin.

Pe langa tulburarile astea de comportament, legate cumva de readaptarea la mediul de casa dar si de ceva nou in structura ei, de cateva zile chiar am din nou putin lapte. Am simtit eu, biata de ea trebuise sa stea din ce in ce mi mult la san inca de cand eram la tara,. Pentru ca scaderile mele se produc treptat si au mai multe cauze: lipsa ei temporara de interes pentru san, fluctuatii hormonale, schimbari in dieta, stresul sau oboseala fara de care n-as fi Ramona.

Din cauza asta, a laptelui plecat, Anda refuza intotdeauna si mancarea solida! Banuiesc ca, pentru ea prezenta nestingherita a laptelui e un semnal ca totul merge conform rutinei zilnice cand sunt eu langa ea (cand lipsesc nu pare s-o deranjeze). Fiind ceva in neregula, se straduieste instinctiv sa-si regleze productia. Astfel, eu nu apuc sa fac mai nimic in casa sau pentru mine, ea, fiind destul de stresata, imi refuza mancarea. Am observat ca mananca muuuult mai bine cand suge mult si la cerere. Pe scurt, suptul e direct proportional cu mancatul, nu invers, cum spune tot folclorul de gang legat de alaptarea unui toddler.

Singurele momente cand nu s-a aplicat regula supt mult=mancat mult s-au suprapus cu eruptia dentara (dar asta numai dupa 1 an, cand au dat masele si canini) si o raceala (insa aici partial, 2/3 din timp a avut pofta de mancare chiar sanatoasa).

Una peste alta, eu va recomand cu caldura celor care nu ati citit inca postarea cu pricina sa ii acordati un timp oarecare si o cafea pentru a savura comentariile, pentru ca sunt toate foarte interesante si instructive.

De asemenea, vedeti aici discutii interesante (jumate sunt ale mele, cum naiba) despre muscatul in timpul suptului, dar si despre alte “abuzuri” bebelusesti. Daca tot sunt la linkuri, salut articolele Roxanei despre relactare/relactatie. Sunt lucruri pe care multa lume le crede science-fiction dar sunt foate … reale.  Rabdarea si vointa fac minuni din orice parinte. Mai vreau si eu rabdare pentru ca ajung la capatul sacului.

Dar vine eweek-endul si am sot acasa, care, dupa cum va voi povesti cu alta ocazie, chiar stie ce-am ndurat saptamana asta si am speranta ca vom lasa naibii curatenia de weekend ca sa ne “curatim” putin sufletele in aceste ultimele zile frumoase de toamna si, pentru mine, de libertate. Asa, chinuita cum e ea

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

7 thoughts on “Povestea mea personalizata despre alaptatul des”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.