Poveste de duminica trecuta. La loc comanda!

Am mai povestit despre pasiunea Andei de a sta la curu gol în environment domestic.
Ei bine, azi sortam rufele spalate. Pe ale ei le pun frumos pr birou pentru a le călca într-un viitor incert și deloc roz, iar pe-ale mele le împăturesc, ala cum sunt, în dulap. Urmând ca, eventual, să le calc când am nevoie de ele *dar fac tot posibilul să n-am).

Anda îmi dă rufe, eu le așez. Deși nu vorbește, te poți înțelege perfect cu ea. Iată, spre exemplu, cum încercam eu să-i explic despre plăcerea de a purta Hello Kitty scris pe fund, negru pe fond roz, pe aproape toate tonurile posibile. Ea a luat o rochie de-a mea, foarte ciclam, și tot încerca să-mi arate că o vrea pe ea. Adică mă trăgea în sus, de mâna stângă. Și se uita sugestiv în sus. Cu vreo jumătate de oră înainte, chiar probase o cămașă de noapte. Ei bine fata n-a vrut decât să mă ridice să-mi pun odată rochia la loc și să ne continuăm treaba, că acuș vin musafirii. Ca și acum, când tot trage de mine ca să nu mai scriu prostii pe blog.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.