Cugetări amare şi aşteptare

Simt că undeva îmi scapă ceva. Mă roade incertitudinea, dar şi frustrarea şi simt nevoia să mă retrag în colţişorul meu, lucru pe care nu-l pot face pentru că sunt departe şi mă simt constrânsă. Nu am cui delega responsabilităţi, sau, de fapt nu ştiu să mă folosesc de ce am.

Nu mai ştu cum să abordez o situaţie care pe moment mi se pare fără ieşire deşi, teoretic cel puţin, văd capătul cât se poate de clar. Am nevoie de jumătatea paharului meu ca să pot deschide ochii mari, iar paharul se va umple mâine şi se va goli din nou poimâine.

Sper să avem timp pentru noi 3 în aceste condiţii.

Anda vrea numai în fundul gol, nu vrea pe oliţă şi în casa asta sunt covoare.

Anda vrea să mănânce de pe jos precum pisicile sau să stea cu un obraz pe beton si cu fundul în sus şi e atenţionată să se ridice că e rece, e curent sau nu se cade; nu ştiu de ce, dar nu poate să ducă fleacuri de-astea la bun sfârşit fără vreun comentariu, îndemn, distragere inutilă a atenţiei.

Anda a vrut să dea o frunză unei capre şi a fost trasă de acolo în două rânduri; întâi de bună-sa care o vedea deja afiş, apoi de mine ca să nu mai aud nimic despre asta. M-a salvat o grămadă de nisip.

Anda face tantrums, refuză hainele şi nu mănâncă nimic.
 De vină sunt doar eu.

Anda mă duce de mână în camera mamelor şi vrea să-i pun desene animate dis-de-dimineaţă. Desenele văzute ca mod de a stăpâni copilul? Formă infantilă de pâine şi circ. Acasă nu avem TV, avem doar două desktop PC.

Buni i-a pus aseară, în graba de a nu fi din nou refuzată şi pe întuneric, un chiloţel-scutec cu spatele în faţă. Nici eu n-am văzut până dimineaţă că am primit-o direct la ţâţă şi când i-am zis m-a întrebat dacă e aşa grav că stă în faţă. Păi nu e, e doar croiala diferită şi partea mai absorbantă stă acum sub fund, dar e ok că Anda nu face şuşu peste noapte deci n-am avut accidente. Dar era o chestiune pur informativă.

Mi se întâmplă numai mărunţişuri şi nu mă pot enerva în linişte. Mi-e teamă să nu fiu judecată şi fac greşeli stupide şi rabat de la principiile mele – adică de la completa lipsă de principii educaţionale care mă caracterizează de când am copii.:D. Mă simt pusă la colţ. Vreau o ieşire onorabilă. Dacă era familia mea îmi făceam dreptate fiind mai categorică. Aşa, trebuie să fiu civilizată. Azi am nu vreau ca Anda să se uite la desene şi dintr-o parte am fost întrebată că de ce? Păi pentru că e un flux informaţional mult prea puternic pentru un copil aşa mic. Dar la calculator cum o las? Păi n-o rea las. N-am mai zis că de obicei o lasă alţii. Eu mă servesc de desene ca de un mment de respiro pentru ea. Ca o plimbare de duminică, vreau să fie ceva extraordinar. Ei îi pun desene ca să mănânce, să se îmbrace, să nu plângă cât sunt eu plecată. Ce mă fac pe termen lung, că nu am un copil uşor de strunit. Copilul meu trebuie ascultat şi e atât de obositor când nu-ţi asculţi ritmul propriu încât nici eu, ascultătoarea prin excelenţă, n-o mai înţekeg uneori.

Vreţi să ştiţi ceva? Tocmai i-am dat drumul la tembelizor, m-a dus acolo, mi-a pus scula în mână şi hai mami, dă-mi doza.După două săptâmâni de uitat sporadic, dar cred că totuşi zilnic. La început n-am dat atenţie la “ne-am uitat la desene” părea mic, depărtat, scurt şi neînsemnat. Am întrebat dacă i-a plăcut. Daaaaaaa!  Normal, erau chiar Tom şi Jerry, dar ăştia au plecat şi au venit alţii. Şi alţii. O să sufere de sevraj când ajungem acasă.

În curând voi merge din nou la serviciu. Brusc, mult. Va fi mai mult cu ceilalţi. Şi nici nu am cum să încep treptat, poate dacă mă apuc de-acum, dar cine e dispus să ofere zile de muncă de 2-3 ore timp de o săptămână?  Dar va fi bine. Am mai trecut odată prin angoasa asta şi a fost bine. Când a plecat buni de la noi, Anda a căutat-o două zile prin toată casa. Mi-a părut rău. Trebuie să învăţ să vorbesc mai clar, să anticipez pe mai multe planuri. Disponibilitate şi dragoste există din ambele părţi, e o ocazie unică de a ţine copilul încă în sânul familiei. Uraţi-ne succesuri.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

8 thoughts on “Cugetări amare şi aşteptare”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.