Monolog culinar – oda adusa pufuletilor

E o placere sa-ti bei cafeaua sub un visin. Anda a primit o punga de pufuleti de la o vecina si si-a matrasit masa de dimineata. Acum are burta plina cu o punga de pufuleti, o stacana cu apa si putina crema de branza facuta de mine pe care a lins-o de pe varful unei furculite. I-a dat insa sa mance foarte frumos, cu furculita. unui Stich. Adica unei jucarii de-a sotului meu, dotata cu o gura foarte mobila si realist desenata, asa incat micuta l-a putut trage si de limba la propriu.

Daca e ceva de care ma ingrozesc pe lumea asta, acest lucru poarta numele de pufuleti. Nu cred ca exista aliment mai sarac in nutrienti si mai periculos pentru copii decat pufuletii. Sunt fabricati dintr-un ocean de ulei (asta in cazul in care nu ai parte de grasimi partial hidrogenate  care sunt extrem de nocive, mai rele decat margarina!), jumatate de munte de sare si restul malai. Umfla burta, amana masa reala si chinuie rinichii unui copil de parca ar fi fabrica de purificarea apei de mare.

Consecintele pe termen lung sunt incalculabile. De aceea nu cumpar pufuleti apropae niciodata. Anda insa ar lasa orice pentru ei ca se topesc in gura si au gustul ala unic de hrana procesata pana in panzele albe. Uneori, insa, anturajul favorizeaza ingurgitarea lor si nu incerc s-o opresc niciodata de la a gusta ceva pentru ca mi-e tare teama ca se va infige in ceva-urile astea mai rau mai tarziu. Dar prefer sa-i dau o jumatate de  mic decat o punga de pufuleti, mai ales daca e facut din carne controlata. Nu va imaginati ca e moarta dupa asa ceva dar odata a vrut mici facuti de mama si i-am dat pentru ca nu erau arsi. Nu cred ca mai vrea altul, oricum, dar atunci i-a placut. Noi acasa mancam mancare adaptata pentru bebelusi, reusind sa eliminam chetsiile chiar greu comestibile din dieta. Prin urmare nu are de unde alege bombe culinare in mod curent. Probabil de-aia nici nu prea mananca :))

A propos de asta,, imi place foarte mult metoda unei prietene care a stabilit o zi pentru alimentele interzise gen Mac, oricum, chestiile pe care le vede mictul la toata lumea din jurul sau. In acest fel, limiteaza aceste rautati la o  masa pe saptamana iar mai tarziu copilul are mai multe sanse de a alege singur o hrana mai apropiata de normal decat de junk food, ceea ce mi se pare o investitie extraordinara pentru sanatatea lui pe termen lung.

Fac part din generatia care dupa anii 90 a mancat tone de margarina pentru ca parintii nostri au plecat urechea la zecile de articole din ziarele de atunci care explicau ca fiind grasime vegetala, te fereste de colesterol si de diverse disfunctii metabolice. Pe vremuri, margarina era vazuta mai bine decat fratele sau  natural, untul, asa cum laptele formula era de atunci si pana acum standardul fara de care nu se poate trai, pentru ca ofera controlul mamemi asupra ce bea copilul, permite pastrarea unor standarde decente de igiena, ofera mobilitate mamei. Nu contraargumentez aceste asertiuni pentru ca am facut-o de mai multe ori si exista si articole foarte pertinente pe aceasta tema, precum acesta sau unul din favoritele mele pe care va recomand sa-l cititi cu mare atentie. Exista insa o multime covarsitoare (nu neaparat de mame dar care influenteaza mereu mamele care sunt si ele oameni si produsul plin de succes al erei noastre tehnologizate) care considera aceste lucruri ca fiind de cel mai mare bun-simt si foarte pertinente.

Nu putem decat sa ne dumirim singuri pe ce cale culinara sa apucam. Foarte multi romani cred ca pufuletii si cremwurstii, cascavalul sau cremele de branza gen Almette sunt mancaruri pe care le pot consuma copiii foarte mici fara probleme. Cred ca din cauza texturii lor prietenoase dar acum sa fim seriosi, cand ai copil ai si un blender, nu? Daca stai asa cu frica inecului, ii dai piureuri pana la 3 ani si rezolvi problema. Nu stiu insa cati parinti care nu citesc bloguri s-au uitat pe lista de ingrediente a unui cremwurst sau macar a cutiei de branza Philadelphia, care contine carageenan! Cand pot voi atasa si o poza cu ingredientele astea.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 thoughts on “Monolog culinar – oda adusa pufuletilor”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.