Cine n-are copil sa-si cumpere!

Pentru ca am calcat pe o punga cu bule cand am pus-o sa dorma si pentru ca sunat telefonul vibrand nebuneste pe biroul de sticla, m-am enervat putin.
M-am enervat si eu ca voiam sa beau o gura de cafea singura, sa ies sa pun un pachet la posta si habar n-am ce voiam sa mai fac. I-am smuls pixul Andei ca nu voia sa mi-l dea, am scris o adresa si cand i l-am dat inapoi m-a certat si pe moment nu l-a mai vrut. ApPoi am pupt-o, dar ea a ezitat crezand ca vrau sa i-l iau din nou. Am zis ca gata, stop, nu 9imi pun nervii pe moate pentru ca daa se intampla asta de vina nu sut decat eu. Si cums a ma supar domnule tocmai pe moi? Mai bine nu ma supar deloc, asa ca am zambit copilului si cuburilor imprastiate prin camera.

Somnul a sarit pret de 2 poste deci ma pregatesc sa iesim. Anda scoate pungute din cutie, eu le pun inapoi, o intreb daca plecm pa. Ea: paaa? si uita. Vin cu o pereche de sandale. De obicei, sandalele nu dau gres. Vine fericita spre mine, apoi fuge la usa si culege alte sandale.

– Le vrei p-astea? Sigur, uite, ti le pun. O incalt si fuge fericita la usa. Si bate in ea, cum face ea de fiecre data cand vrea sa se deschida o usa. Eu ma uit la un cur mic si gol (e goala pusca, nu a vrut haine toata ziua) si o intreb:

– N-ai uitat ceva?

La care ea se intoarce si se aseaza pe tricicleta

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 thoughts on “Cine n-are copil sa-si cumpere!”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.