Când nu se alăptează

În lumea noastră civilizată, atât de mult a fost emfatizată posibilitatea alternativelor în hrănirea bebeluşului, încât foarte puţine cadre medicale şi membri ai familiei sprijină cu adevărat o proaspătă mamă să ia startul în alăptare. E adevărat că laptele praf a salvat milioane de vieţi, dar am uitat un lucru, acum o suta de ani, un copil era hrănit allternativ când nu avea mamă sau doică. E adevărat că un procent serios a murit în primele luni de viaţă din cauza infecţiilor pe care le căpătau în mare parte din cauza igienei precare în administrarea surogatului de lapte matern, dar si din cauza incompatibilităţi laptelui de vacă cu stomacul noului născut. Copilaşii aceia se ofileau şi dispăreau, ca să păstrez comparaţia putem spune ca ei se scuturau din pomul vieţii.

Şi a venit Nestle, daca nu mă înşel, care a perfecţionat procedeul de pasteurizare şi stocare a laptelui, dând acestor copii loviţi de soartă o a doua şansă. Uneori mă întreb dacă Hitler a fost alăptat sau ni l-am făcut singuri cadou 😀 dar nu-i corect. Noi oamenii suntem născuţi să fim buni, dar devenim suma experienţelor noastre, devenim buni sau răi, nebuni sau întregi la minte odată cu trecerea timpului. Exceptăm, desigur, anumite situaţii care aparţin patologiei de la bun început, dar nici aici nu cred că se poate include noţiunea de om rău pentru că n-am văzut până acum un autist rău, de exemplu, nici n-am auzit sau citit despre aşa ceva. Mie mi se pare că din ei răzbate, din contra, ceva inefabil, ceva ce nu poate fi atins prin procedeul normal de rodaj în societate al unei fiinţe umane.

De multe ori uităm că alternativele la alimentaţie naturală sunt nişte alternative. Am ridicat la stil de viaţă biberonul cu lapte praf. În anii şaizeci era o caracteristică a femeii moderne, stăpâne pe viaţa ei, care decide când face un copil şi când vrea să muncească. Din fericire, timpul arată ca se pot îmbina (mai greu, dar se pot) aceste două caracteristici. Din ce în ce mai multe mame continuă alăptarea când se întorc la serviciu şi am impresia că începe să se vehiculeze şi alăptarea paternă ca alternatiova viabilă pentru hrănirea unui copil şi pentru împărţirea responsabilităţilr în cămin.

De fapt, de când lumea, femeile n-au avut concediu de maternitate ci şi-au continuat munca. În gospodărie, la câmp. Muncă brută, istovitoare, caz în care copiii erau fie lăsaţi în grija altor copii, fie în cea a bătrânilor. Concediul de maternitate e o invenţie extraordinară, un triumf al luptei (feministelor) pentru recunoaşterea statutului femeii în societate, iar eu am fost o privilegiată să pot trăi neîngrădită maximul posibil al acestui concediu. Pe această cale le mulţumesc şi colegilor de serviciu care nu mi-au forţat mâna, cum se întâmplă de obicei la noi în ţară  Vedem cu ce consecinţe când mă “întorc” 😀

Datorită unui mecanism care mie una mi se pare firesc, laptele praf a ajuns mai mult decât o alternativă în alimentaţia copiilor noştri. A ajuns un deziderat, un standard. Este atât consecinţa marketingului sălbatic, condiţie absolut necesară supravieţuirii oricărui produs pe piaţa asta atât de dinamică, dar şi a comodităţii omului de rând, care a văzut în cuceririle ştiinţei ceva mai mult decât o viaţă mai bună: una mai lenesă. Plătim asta în grăsime, dar asta e cu totul altă poveste, iar acest articol cinsteşte săptămâna internaţională pentru alăptare.

În Statele Unite numai mamele destul de înstărite îşi pot permite să-şi alăpteze copiii multă vreme. Se specifica într-un articol că cele precum suntem noi, în Romnia, adică acelea care nu-şi permit să lase familia să subziste dintr-un salariu, nu-şi permit luxul de a alăpta. Iată deci nişte caracteristici “de clasă”. (cred că hobo mama spunea asta dar nu mai găsesc acum articolul)

În România, de multe ori, din contra, eşti o doamnă dacă naşti prin ceza şi dai biberon. Să mă ierte femeile care chiar au păţit aşa, sarcasmul meu nu le loveşte pe ele, ci doar face o tristă referire la acest curent bizar care a apărut la noi şi care a instituit naşterea artificială ca normă pentru că femeilor li se alimentează o teamă atavică de actul fresc al naşterii unui copil. Aşa deci, la noi, care dăm pe-afară de resurse materiale şi intelectuale (42% dintre Români cred că soarele se învârteşte în jurul pământului), alăptarea timp de mai mult de două-trei luni e un moft sau, mai rău, un mod de discrimnare: “ce, noi suntem ţigani?”.

Şi, uite-aşa, am ajuns noi să nu fim ajutate să alăptăm imediat după ce naştem, pentru că vedeţi voi, copiii nu mor cu lapte praf. Ba uite ce mari se fac. Şi, în loc să dăm încredere în forţele proprii, venim să le dăm 2 măsuri de lapte praf şi apă fiartă pentru că “oricum n-ai lapte, ce, vrei să-ţi moară copilul de foame?”. Or, lucrul ăsta se întâmplă şi în spitalele private, unde te duci să naşti “decent” dând o căruţă de bani. Am o cunoştinţă care nu a fost susţinută deloc aşa cum ar trebui în Medlife. Am fost acolo, am văzut. Au lasat-o singură. Bine, au trecut pe la ea, i-au muls sânii, n-a venit colostrul, i-au dat biberonul, peste o oră au luat copilaşul la vaccinat şi i-au mai dat o tură de lapte praf că na, poate aveau de-a face cu o mamă de-aia nebună de vrea să alăpteze exclusiv şi sunt ei traşi la răspundere că nu ia copilul în greutate să-l scoată o dată din spital. Pentru că na, fac o favoare, ziua de spitalizare costă iar ele au dat doar câteva măsuri de lapte praf, mare chestie. Oricum dacă e să aibă lapte, mama va avea lapte. Dacă nu, tot la asta se va ajunge, nu-i aşa?

Ei bine nu-i aşa. Pentru că, dacă mama nu pune copilul la sân des, nici nu va avea lapte. Şi, mai rău, copilul ajunge să sufere de confuzia de biberon, va urla la san, mama se va mulge si va sfarsi prin a-şi scădea simţitor producţia – care era ok din start – până va renunţa complet, forţată fiind şi de împrejurări potrivnice care chiar nu ţin de voinţa ei ei de alăpta.

Lumea la noi e obişnuită să creadă că e suficient să vrei să alăptezi. În mare măsură este suficient, dar treburile stau ca în dorinţa de a slăbi. Dacă ţii o dietă şi faci multă mişcare slăbeşti, dacă nu, nu. Metabolsism avem cu totii dar nu ne folosim de el. Mamele nu înţeleg că sânul gol e garanţia că faci lapte, împreună cu alăptarea la cerere, fără înlocuitori.

Mai există cazurile nefericite când mama se simte cu adevărat rău dupa naştere şi nu i se dă copilul pentru că fie este la terapie intensivă, fie personalul doreşte, omeneşte de altfel, să o menajeze.

Mai este cazul când bebeluşul este prematur sau are vreo problemă şi este în incubator. Mai nou, bebeluşii prematuri sunt puşi la sân, dar încă sunt multe cazuri când sunt hrănitţi artificial sau chiar cu lapte matern, dar muls, caz în care mama are extrem de puţine şanse să mai alăpteze în varianta clasică, patentată de către natură.

Mai există blestemul pompei de muls. Mame care cred că bebe nu suge îndeajuns, atunci se mulg şi-i dau ce rămâne, cu biberonul în majoritatea cazurilor. Copilul capătă confuzia de biberon şi alăptarea se îngreunează sau chiar se opreşte foarte repede după naştere. Şi, ca şi cum nu era de-ajuns, mama se pricopseştze şi cu vreo mastită păcătoasă pentru că, stă spus în altă parte, cea mai bună pompă de muls e copilul tău.

Dacă eşti una dintre mamele care au păţit unul din aceste neajunsuri la naştere şi ti-a fost răpită fară drept de apel şansa de a-ţi alăpta copilul, poate vei încerca să iei nişte măsuri de precauţie la următorul copil. Poate te vei ţine în apropierea unui consultant în lactaţie, a unei mame care a alăptat multă vreme, poate vei avea norocul ca asistenta care te ciupea de san şi-ţi spunea că n-ai lapte s-a pensionat. Bebelusii nealaptati se calmeaza in brate, ca orice copil :). Cand alaptarea nu se (mai) intampla, mama si copilul muncesc putin mai mult, dar gasesc niste metode de linistire care functioneaza. Unii bebei stau pe pieptul mamei, altii sunt plimbati. Da, ideal e sa-ti alaptezi copilul dar in sistemul nostru medical multe femei nu reusesc si sunt “nevoite” sa se descurce altcum. In 99,9 la suta din cazuri, si femeile care nu alapteaza ar da orice sa nu le sufere copilul. Poate data viitoare mamico vei fi mai relaxată, mai încrezătoare şi povestea ta va fi alta.  Îţi vei face un mare bine alăptând măcar un copil.

Se întreba cineva cum se liniştesc bebeluşii nealăptaţi. Păi se calmeaza in brate, ca orice copil,a m spus deja :P. In 99,9 la suta din cazuri, si femeile care nu alapteaza ar da orice sa nu le sufere copilul. Restul sunt cele care şi-au abandonat copiii si oricum nu citesc bloguri.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

17 thoughts on “Când nu se alăptează”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.