Ce pot face două mâni dibace din cină și din mama lor

În seara asta Z n-are chef deloc de masă (nu mă miră). Dar nici nu refuză mâncarea pentru că… piureul e foarte bun de modelat/desenat pe birou, pe jos, pe mobila și pe mami.

În plus, putem înmuia fulgi de porumb în mâncare, putem manca cu coada linguriței, mâzgăli scaunul de masă care stătea și el nevinovat într-un colț. Iar eu sunt super obosită, am mătrășit în sfârșit proiectul la care tot (nu) lucram de câteva luni și tot ce-mi doresc e o baie caldă care să-mi aline durerile de spate care a stat cocoșat atâtea ore pentru ca ochii mei pupăzați să vadă ceva. Bine dar și de-aia mi-e lene să mă apuc, așa mi-e de somn. Of, că nu aveam deloc chef să șterg nimic… dar nici nu pot dormi în miros de bucătărie, nu-i așa? 🙂

Deci gata, pân-aici mi-a fost, mi-a lustruit și scaunul.

Eu cred că de fapt Anda e convinsă că mâncarea e o chestie inutilă, un moft, o nebunie de-a mea, un fix absurd, așa, ca toate fixurile. Până azi, când brusc mâncarea a devenit, muza, spiritul întru devenire (de care vreți voi). Hopa, am și pantaloni imprimați hoțește acum. Împreună cu modelul roșu de cariocă m-a făcut ultimul răcnet, niciun club nu-mi poate refuza intrarea la cat de trendy sunt…

Și uite-așa a mâncat Anda tot… eu măcar aruncam conţinutul farfuriei la gunoi. Silent hunter. Probabil Anda e colerică, acum se exteriorizează.

update: pe jos alunecăăă… era să iau o trântă de zile mari!

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 thoughts on “Ce pot face două mâni dibace din cină și din mama lor”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.