Laptele de mamă e bun – dar de ce?

Laptele matern e bun la orice vârsta. Dacă eşti o mamă interpelată de doctor, mamă, soacră, mătuşă, tanti din autobuz sau orice altă entitate, atunci trebuie, dar trebuie să citeşti ce am şi eu de spus pe marginea subiectului. Şi eu sunt mamă şi-mi alăptez copilul şi, de când am început aventura în 3, am aflat multe lucruri utile. Pe unele ţin neapărat să le fac publice pentru că internetul e plin de tot felul de informaţii dar nu ştiu câte fapte vin cu adevărat în sprijinul alăptării ca stil de viaţă. Aţi observat că în marea, dar în marea majoritate a lor “criticismele” [despre alăptare] vin de la femei??

Mă voi opri deci asupra îndoielii universale privind valoarea nutritivă a laptelui matern. Dr. Jack Newman spunea undeva că standardul pentru greutatea copilului trebuie să fie dat de copilul alăptat, nu de cel hrănit artificial. Argumentul este unul de bun-simţ: aşa este firesc. Laptele matern se digeră altfel, se asimilează altfel, se elimină altfel din organismul copilului când e prea mult (aka scaune de alta consistenţă, altă cantitate, un miros care e parfum pe lângă alea provocate de alte alimente). De asemenea, laptele matern conține mai puține proteine decât cel de vacă deoarece rata de creștere a copilului-om e mai mică decât a unui vițel.  Dar câţi copii alăptaţi (exclusiv unde este cazul) se mai găsesc în România pentru ca noi sau alte mame să putem măsura standardul de greutate impus de copiii alăptați? Statisticile arată că, din 1991 până undeva aproape de 2010, media lunilor de alăptare a unui copil a scăzut de la 9 la 4 luni. Nici 15% dintre bebeluşi nu mai sunt alăptaţi la vârsta de trei luni.

Cei care n-au copii au idee cat de mic este un copil de trei luni? Cat de fragil? Cam aşa arată. Ce vedeţi în imagine s-a născut cu 2720g/51 cm, a scăzut la 2650, la 6 săptămâni avea 3900g/55cm iar la aproximativ 3 luni avea 5100g/62 cm. Deci o mână de om. Deşi startul n-a fost strălucit, copilul ăsta si-a dublat greutatea pe la 3 luni şi jumatate doar cu lapte matern. Era atât de mică, încât o puneam pe suportul de baie pe unitatea PC-ului nostru, de unde se zgâia la interesanta acţiune a unui fresh install.

Datele astea sunt statistice. Copilul din imagine are acum o înălţime incertă (undeva peste 80cm – urlă la dr şi n-au mai măsurat-o/cântărit-o ultima dată fiindcă o supusesem altei proceduri de care voi povesti imediat) şi un 10 kilograme, la aproape un an şi opt luni. Dacă aţi mai citit pe blog ştiţi cum nu mănâncă fata mea. Are de fapt toate apucăturile culinare ale unui toddler, iar eu ma chinuiesc să îi trezesc interesul pentru mâncare cât pot de neinvaziv (nu îmi iese mereu partea cu non-agresiunea, etc., spre nemulţumirea proprie).

Ca să scurtez, estimez că până la un an şi jumătate, acest copil a primit în proporţie de 90% lapte matern. Pe mine nu mă poate face nimeni să cred că acele câteva linguri de mâncare au avut ceva mai mult decât un aport în explorarea lumii înconjurătoare prin cercetarea noilor texturi, gusturi şi mirosuri. Nutritiv vorbind, acest copil a crescut cu lapte matern. În august 2008 avea pe cântarul dr. nostru 8100g. În octombrie, la o prietena, 9500 (nu ştiu cât de bine calibrat era, dar Anda a avut un episod de boala în august şi scăzuse simţitor în greutate, deci creşterea pare plauzibilă). Iar în martie 2010 cântarul medicului arăta 9700, iar peste aproximativ o lună, la verişoara mea, avea 9900. În medie, de la 11 luni, Anda a crescut cu 200g/lună, ceea ce este perfect normal pentru această grupă de vârstă. A trebuit să îi schimbăm periodic hainele, a crescut cu 2 numere la încălţăminte – de fapt acum îl depăşeşte pe al treilea (după cum presupun că se știe, la vârsta Andei piciorul creste cu un număr la trei luni). După numai o lună de când le-am cumpărat (şi păreau să ţină cam până în august) mă văd nevoită să renunţ la sandalele nr. 20.

Aceeaşi Anda a avut săptămâni în care nu ştiu dacă a gustat hrană solidă. Acum are toţi caninii, incisivii şi premolarii şi îşi scarpină din nou gingiile, deci pregătesc teething tablets şi ceaiul de mărar pentru că urmează ultimul val de măsele deci iarăşi va refuza hrana.

De vreo săptămână şi-a mărit porţia de mâncare la un ou/aproape 200g de mâncare la borcan/ un castron de supa/ciorba. Pot spune că şi-a dublat porţiile, şi asta fără să-i bag eu pe gât, fără s-o înţarc, fără… fără. Singura chestie pe care am făcut-o, după o iarna de poor eater, este că am cerut nişte analize de sânge, care i s-a recoltat cu o zi sau două înainte ca fata mea să ia o răceală de la tatăl ei. Spun asta pentru că a reieşit din analize o anemie uşoară, însă este ştiut că în perioade de răceală-boală nivelul fierului este modificat, deci nu m-aş încrede 100% în rezultate (mă bazez pe date empirice).

Concluzia mea – anecdotică dar confirmată şi de analizele de sânge & stuff – este că aserţiunea că după şase luni copilul trebuie neapărat să primească hrană solidă DOAR pentru că laptele matern nu mai poate suplini nevoile nutritive ale unui copil este o mare eroare. Poate este adevărată în cazul în care copilul nu este alăptat exclusiv, gândiţi-v[ doar la echilibrul precar calciu-fosfor de laptele de vacă, la fierul adăugat în formula de lapte şi la gradul scăzut de absorbţie al acestuia, la faptul că, în cazul laptelui de mamă, fierul se fixează de niste proteine (lactoferină și transferină) crescând probabilitatea ca acesta să fie absorbit în sânge și să nu fie folosit ca hrană de către bacterii patogene din flora intestinală  a copilului, deoarece “celebra” E-coli, sau Salmonella se hrănesc cu fier din tractul digestiv. Cu cât au mai mult fier disponibil, cu atât se înmulţesc mai mult și devin potenţial periculoase).

Spre deosebire de felul în care se prezintă fierul din laptele matern, fierul din alimente și din substituitele de lapte matern este consumat așa cum se nimereşte: precum spunea un articol citit recent, se respectă principiul   ”primul venit/primul servit”, deci dacă flora intestinală a copilului e infestată de bacterii potenţial patogene, acestea vor consuma fierul disponibil înainte ca organismul copilului să îl absoarbă. Se pare că laptele matern asigura un PH uşor mai acid (scăzut) decât formula de lapte și acest PH este mai puţin propice bacteriilor de tipul e-coli si alte specii care pot, prin înmulţirea excesivă, da infecţii ale tractului digestiv, etc. Adăugaţi la asta faptul că fierul este liber, deci ușor de consumat de aceste vegetații intestinale și iată un cerc vicios.

Suplimentele de fier administrate unui copil alăptat pot suprasolicita proteinele din laptele matern care leagă fierul, astfel că, o parte din fierul din laptele matern, inițial disponibil doar pentru copil, fiind legat de acele proteine imediat ce ajungea în tractul digestiv, acum este lber și disponibil pentru flora intestinală. Prin urmare, copilul va “beneficia” de o rată mai mică de absorție a fierului din laptele matern. Alt cerc vicios, nu? (totuși, sfatul medicului are prioritate; există și pediatri informați)

Nu sunt de părere că vai-doamne formula de lapte este un rău absolut, ceva cu totul de evitat. Evidența arată că nu se moare din asta (cum ar spune unii mai cinici) și are, desigur, meritul ei din punct de vedere nutritiv. Este o variantă sustenabilă ca să zic așa pentru mulți micuți .Dar cred, în schimb ,că poate crea inconveniente deoarece predispune la chestiunile enumerate mai sus. Ideea de la care am pornit este că, în cazul unui bebeluş alimentat la sân dar care a fost diversificat târziu sau extrem de treptat (cum este cazul Andei), riscul de anemie este mult mai scăzut decât în cazul unui bebeluş care nu suge dar nici nu mănâncă cum trebuie (și din categoria asta, din păcate, fac parte mulți).

În cazul copiilor mici, pot apărea deficiențe de fier la analize care să nu aibă drept cauză o deficiență cronicizată de fier. Din câte am aflat, every now and then mai apare câte o deficiență mică de fier care dispare așa cum apare – se vorbește în unele cercuri despre anemie de creștere). Poate și creșterea accelerată poate fi de vină sau, cum poate e la noi, un stadiu incipient de boală sau pur și simplu un pui de anemie, în fond de ce nu? Multe deficienţe de fier la copii pot fi reparate cu puțină grijă în ce privește alimentația, deci fără a recurge la suplimente de fier într-o primă fază. Nici măcar nu e nevoie de cantităţi industriale de mâncare.

În ce privește diversificarea alimentației, desigur, fiecare om are o imunitate mai bună sau mai proastă, care este/poate fi subminată de tot felul de factori: agenți patogeni. Unii spun că si vaccinurile ar avea partea lor de rele și că ideal ar fi să fie administrate în cazuri de risc concret sau cel puțin la vârste mai mari (japonezii făceau la un moment dat primul vaccin pe la doi ani, de exemplu). Așa încât există foarte mulți copii nealăptați care nu au dezvoltat nici boli, nici alergii, așa cum există și copii alăptați care nu se bucură de o sănătate de fier.

Doar un procent de 15% din fierul din dieta unei persoane adulte se absoarbe de către organism și există diferențe semnificative între rata de absorbție a fierului hemic (de origine animală) și a celui non-hemic (din plante). Dacă fierul hemic nu are atâta nevoie de adjuvanți pentru a fi procesat de organism, absorbția fierului non-hemic, nelegat de aceleași proteine ca fierul de origine animală și prin urmare mai greu de procesat îm sistemul digestiv, este simțitor îmbunătățită de consumul de vitamina C naturală (manânci legume cu frunze verde închis și la aceeași masă bei un suc de portocale… sau mănânci pătrunjel, care ar conține de 10 ori mai multă vitamină C decât o lămâie dar, atenție, inhibă lactația dacă e consumat în cantități industriale). Se pare că vitamina A are un rol pozitiv în procesul de stocare a fierului în anumite organe. La copilul foarte mic, de câteva luni, însă, administrarea de vitamina A este problematică.

Fierul din laptele de mamă se absoarbe în proporţie de peste 50% (concentrația de fier din laptele matern este: 0,3mg/litru), iar cel din formulele de lapte pentru copii în proporţie de 12% (unele voci, precum dr. Sears, spun ca de fapt se absoarbe doar 4%; concentrația de fier este undeva între 10 si 12 mg/litru și s-ar ajunge la o cantitate absorbită de 0,4-0,6 mg/litru). Fierul din cerealele îmbogăţite cu fier se absoarbe doar în proporţie de 4%.

Mai jos pun două tabele are pot da o idee despre disponibilitatea și rata de absorbție a fierului. După cum se vede, cifrele diferă de cele de mai sus: aceasta deoarece sursele consultate arată cifre ușor diferite. Probabil această inadvertență se datorează faptului că și studiile pe care s-au bazat au venit cu rezultate ușor diferite, ceea ce este mai mult decât rezonabil, deoarece moleculele nu se masoară cu ruleta iar calculele pot să difere în funcție de instrumente, software și cercetător.

 

Rata de absorție a fierului la copiii htaniți cu formulă sau lapte matern
Substanță Conținut de fier(mg/L)  Biodisponibilitatea fierului  (%) Fier absorbit  (mg/L)
Formula neîmbogățită cu Fe 1.5-4.8*
~10
0.15-0.48
Formulă îmbogățită cu Fe+ 10.0-12.8*  

~ 4
0.40-0.51
Lapte de vacă integral 0.5
~10
0.05
Lapte de mamă 0.5
~50
0.25
* valorile sunt cele din mărcile de lapte cele mai comune
+ Fprmula îmbogățită cu fier are>=1.0 mg fier/100 kcal. Majoritatea formulelor îmbogățite cu fier are apx. 680 kcal/L, deci echivalentul a >=6.8 mg Fe/L.
sursa: CDC Recommendations to Prevent and Control Iron Deficiency in the United States
Un studiu pe un număr redus de subiecţi arată că alăptarea exclusivă timp de mai mult de 7 luni protejează copilul mai bine de anemia feriprivă decât o face alăptarea concomitent cu introducerea de hrană solidă. la aceeaşi vârstă (deci până la 7 luni). Studiul nu a inclus copii înţărcaţi care consumau alimente îmbogăţite cu fier.
Șterpelit de aici

 

Sursa de fier Fier absorbit (în procente)
lapte de mamă ~50 – 70%
formulă din lapte de vacă îmbogățită cu fier ~3 – 12%
formulă (din lapte de soia) îmbogățită cu fier
less than 1% – 7%
cereale îmbogățite cu fier 4 – 10%
lapte de vacă ~10%
Notă: Cantitatea de fier absorbită din orice aliment depinde în mare măsură de sursa de lapte (de vacă sau de mamă, de exemplu), de tipul de fier conținut de alimentul respectiv, de nevoia de fier a organismului care consumă aceste alimente, de alte alimente consumate la aceeași masă.

 

şterpelit de aici
Și, dacă tot ați avut atâta răbdare și disponibilitate să înduraţi elucubraţiile de mai sus, iată cum mănâncă Anda iaurt. Acum ghici cine şterge?

 

Dacă aveți întrebări despre alăptare, mergeți aici pentru a vă programa o ședință. 🙂
update 26.11.2018

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

20 thoughts on “Laptele de mamă e bun – dar de ce?”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.