Încărcătorul meu drag

Pagina salvată în drafts la începutul săptămânii trecute. 

Am reuşit să mă smulg şi eu din butoiul de săptămâna trecuta şi ma aşteaptă o grămada de treaba, şi domestică, dar şi lucru rămas neterminat (şi se apropie un deadline). De fapt nu era un butoi adevărat, am avut o indispoziţie care a culminat cu drastica scădere a laptelui şi am şi simţit nevoia sa strâng de gat pe cineva timp de câteva zile. Bănuiesc o problema organica, în cel mai ciudat caz un dezechilibru hormonal de zile mari.

Norocul meu a fost ca tati a avut liber şi, deşi n-am fost cea mai plăcută companie, numai faptul de a-l şti în preajma (ca oricum mare lucru în afara de văzut seriale n-am apucat sa facem) m-a făcut sa ma simt muult mai bine. O sa-l alint de-acum încolo încărcătorul meu.

Acum lucrurile nu mai stau la fel de bine, dar trecem noi prin toate. Tati e cam bolnav, nu merge nici la serviciu, iar eu am depăşit cu succes deadline-ul dar sunt cam obosită. În plus, Zuzulina nu vrea să mănânce absolut nimic, iar de azi urlă când vede linguriţa sau orice fel de mâncare. Vrea doar să sugă. Nu pare bolnavăş mâine, când îl ducem pe tati la doctor o întoarcem şi pe ea pe toate părţile şi ne analizăm, că aşa nu mai merge.  

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.