Asta sunt eu după incursiunea din parc de miercuri, când nebunii ăştia m-au torturat cu o tricicleta roşie. Sa creadă ei ca le mai iese figura!
Mai pe larg, Zoozie mi-a luat o trici cândva miercurea trecuta în timp ce dormeam eu, sperând ca o sa ma bucur când o s-o vad. Aiurea, m-m întâlnit cu o namila roşie, fără muzicuţe, fără platforme pentru picioruşe de bebeluş delicat cum sunt eu iar mie în momentul ala o tata cu lapte mi s-ar fi părut mai distractiva.
Iată însă cum am sfârşit:
Ok, partea frumoasă este că am umblat toată ziua prin parc, m-am jucat la nisip, m-am dat în leagăne şi am alergat pe alei, iar când am vrut la mama (care a fost puţin plecată) m-au pus la păscut.
4 thoughts on “Tricicleta roşie”
Mama, da' ce tricicleta off-road :)) Si cum isi tine chestia aia in cap asa, fara nici o treaba? Ca stiu eu pe cineva care ar trebui s-o "aranjeze" intr-una…
Z îşi ţine pe cap orice, mai puţin agrafe şi elastice de prins părul. Pe ultimele le mutilează când se enervează; moţul e primul care suferă când nu se întâmplă totul după placul domnişoarei 🙂 e foarte caraghioasă.
Dar n-ai observat că şi cordeluţa e aranjată? Nu are voie să aibă fruntea liberă. Ea îşi aşează singură şi cordeluţa, şi scutecele chiloţel, şi căciuliţa ei de la botez (una din jucăriile ei preferate) şi capacul de oala ei de jucărie. Şi aşteaptă s-o admiri.
wow ..ce bicicleta rosie…sa o stapineasca sanatoasa …ii sade tare bine acolo in ea…chiar si asa ..pup..mamidestefan
Oau, bine te-am gasit! Ce surpriza placuta! Ma bucur tare mult ca ne citesti!