Înţărcarea la modul serios

Miercuri m-am electrostimulat pentru prima dată. Dar nu asta vreau să povestesc, ci drumul până acolo. Salonul nefiind foarte aproape de casă, am luat o maşină câteva staţii. Era aproape de ora de somn a Zuzulinei; în plus, până la ora respectivă, nu a vrut să mănânce nimic: îi făcusem un amestec fantasmagoric de banană, pară, brânză de vaci, cereale şi germeni de grâu, o minunăţie care ei nu i-a plăcut niciodată dar are un gust demenţial. Oricum, ea n-a mâncat nici de data asta, ale naibii fructele din borcănel!

Revin în autobuz. Z a vrut în brate după o staţie, aşa că am luat-o din căruţ şi am mers pe locul acela mai lat destinat femeilor cu copii sau invalizilor. În faţa mea, o doamnă în vârstă. Z a început să ma tragă de bluză şi să caute pe sub ea. La ea, gestul ăsta poate fi simplu, de recunoaştere tactilă, sau obligatoriu însoţit de supt. De data asta a vrut varianta 2. Madama mă întreabă amabilă: “mai suge, nu?”, când vede cum mă trage copilul discret de bluză. Eu răspund cu zâmbetul pe buze că da. Era ora de somn a lui Z şi mai aveam cel puţin 10 minute până la destinaţie aşa că am mufat-o cu delicateţe şi naturaleţe.

Acum na, eu de fel sunt otreapă bătrână dar încă par tânără şi neştiutoare, deşi nu la fel de des ca acum doi ani :). Lumea se simte datoare să sară cu sfaturi că în general alea tinere nu ştiu nimic, fac numa’ după capul lor.

– Cât are?
– Un an jumate.

Doamna îmi spune grav, pe un ton apocaliptic:
– Trebuie s-o înţărcaţi, e mare deja.
– De ce? Eu vreau să decidă ea, n-am vayut copil să meargă la grădiniţă cu ţâţa după el.
– Da, dar trebuie s-o înţărcaţi. Ştiţi, laptele după o vârstă îi cauzează. Şi o alăptaţi asa…?
– Ce anume cauzează? Mie doctorul mi-a spus exact invers. Că e foarte bun. Şi în fond de ce s-o înţarc, la vârsta asta încă va bea lapte (regulat), de ce să-i dau lapte praf? Şi în fond ce e aşa de ciudat că o alăptez aici? Dumneavoastră nu mâncaţi dacă va e foame?
– S-o înţărcaţi, o ţine ea ca cucu cântecu’, că-i cauzează. Hai, merge un an, un an si doua, trei luni, dar deja un an jumate nu e bine deloc.
– Bine,dar de unde ştiţi? Şi în fond ce risc? Eu văd ca am un copil sănătos,, şi aţi fi oripilată să aflaţi cum mănâncă. Copilul creşte continuu, frumos, e vioaie…
– Daaa, e voinică pentru un an jumate, zice ea. Dar trebuie s-o înţărcaţi. Că-i cauzează.

Data viitoare poate-mi iau şi bătaie.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

10 thoughts on “Înţărcarea la modul serios”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.