Alegerile personale sunt personale

Stiu că într-un fel aşa e, dar mi se strânge sufletul când citesc despre alăptatul ca alegere personală.
Nu că n-ar fi aşa, însă artcolele de genul ăsta au un aer pro ne-alăptare. Nu văd de ce, având în vedere că oricum sunt majoritare, femeile care aleg să nu alăpteze trebuie să mai facă şi atâta caz de alegerea lor şi să se simtă atât de ofensate de “campaniile pro-alăptare”, care, oricum, să fim serioşi, sunt atît de anemice, atât de… absente (exceptând câteva cuvinte sforăitoare apărut sporadic prin presă) încât nu cred că pot ataca sau învinovăţi o femeie care nu alăptează decât ar face pe un bărbat să se victimizeze că nu, el n-a alăptat vreodată şi, vai nouă, nici n-o va face.

Şi ar mai fi ceva. Campaniile pro-alăptare nu atacă, nu acuză, nu învinovăţesc pe nimeni. Ele recomandă, împart credinţe, senzaţii pe care le doresc în cel mai sincer şi omenesc mod oricărei mame. Postarea mea de mai devreme a arătat (dacă mai era cazul) că alăptarea nu e uşoară. Dar ce e usor în creşterea unui copil?

Spun eu: să alăptezi, chiar şi cu hopuri la început sau pe parcurs e mult, dar mult mai usor decât să nu alăptezi. O să merg mai departe de expresia aia deja încetăţenită printre militnti, cum că alăptatul nu e doar hrană. Deja multă lume şitie că e imunitate, confort pentru copil, ca mama slăbeşte mai repede după naştere etc.etc.  Dar că de fapt mama se odihneşte mai bine ştie cineva? Mă crede cineva?

Mă crede cineva că e mult, dar mult mai simplu să-ţi iei plodul după tine oriunde ai merge şi el să stea liniştit (în majoritatea cazurilor, până la urmă şi noi şi copiii noştri oameni suntem) decât să te întrebi dacă a mâncat, dacă doarme, dacă te caută prin casă, daca-l bate bona sau te miri ce alte nebunii? Pentru că eu mă simt mai bine în pielea mea când port după mine cea mai mare realizare de până acum decât dacă o pasez altcuiva ca să…  ma simt independentă. Un copil te leagă oricum, nu trebuie să-l alăptezi pentru asta. Da, aşa e, poţi expedia copilul la bunici şi să-ţi aduci aminte cu duioşie că ai şi tu un bebe de 7 luni (a, nu, stai că are 8 luni jumate: vaaaai, ce repede trece timpul!). Dar ştii că dacă ţi-a scăpat aşa ceva pe gură nu eşti părinte, nu? Copilul tău îii va spune “mamă” bunică-si şi asta pe bună dreptate.

Nu sunt deloc compatibilă cu tonul articolelor ca ăla de mai sus. Simt că lipseşte ceva din ecuaţie, poate reuşesc să-mi spună ce anume chiar mamele alea relaxate şi vesele. Soţul meu îmi spunea de curând că lui i se pare că să-i refuzi copilului să fie alăptat înseamnă să-ţi renegi copilul. Şi el e bărbat, pentru Dumneyeu. El “nu ştie cum e”.

Nu stiu daca aţi observat, dar aproape toate manifestele pro-alăptare sunt citite tot de femei care alăptează.  Iar pe mail tocmai am primit un mesaj “Cunoaşte-l pe Bifi şi prietenii săi”. Să vă spun unde redirecţionează mesajul? N-aţi ghicit încă? (dacă nu aţi ghicit o să las un comment mai tarziu; Zuzulina s-a trezit şi-mi bagă biscuiţi în sân – ăsta DA mesaj pro-alăptare.)

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 thoughts on “Alegerile personale sunt personale”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.