Să ne conectăm

Poate e ceva cu mine, dar mi se pare că toată lumea vorbește în neștire despre conectare: cu copiii, părinții, partenerii de viață sau cu pisica.

Trebuie să fii, domnule, prezent, drepți la apel, pozitiv și amabil.  Măcar pe facebook, că toți știm că în realitate mai greșim, ne rățoim și pierdem calmul, doar omeni suntem și ne e greu. A greși e omenește. să ia piatra ăla care n-a urlat vreodată vreodată la copii.

Huooo, urlat la copii? Chemăm protecția copilului, monstru fără inimă te-a mai făcut mumă-ta, de ce nu dai teste psihologice înainte să faci copii? De ce nu ai deja un hotel, să ai din ce-l crește? Nu ai auzit de contracepție? Dacă nu-ți permiți un copil, la ce-l mai faci, să urli la el?!

Și iar scoți biciul, că tu nu știi cum să te conectezi la lumea din jur, că ai traume din copilărie. Și lumea trebuie să înțeleagă că intri în modul defensiv, doar ești stresat și n-aveai cum face altfel.

Sursa foto

 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *