Cum e mai bine pentru copii, cu tehnologie sau fără?

Am fost la conferința despre impactul tehnologiei asupra copiilor care a avut loc  pe 15 septembrie și, deși consider că am temele făcute în privința asta, am plecat de acolo destul de mind blown. Din câte am văzut, conferința se reeditează odată la ceva timp și, dacă prindeți ocazia, nu ezitați să ajungeți. Părerea mea e că oricine interesat de educația copiilor: părinți, psihologi, cadre didactice, va pleca de acolo câștigat, iar  dezbaterile și formatul evoluează la fiecare ediție. Cred că ar fi utilă chiar împărțirea temelor în conferințe de sine stătătoare, fiindcă la un moment dat părea că timpul nu este îndeajuns.

Ediția care tocmai a trecut a avut speakeri de excepție, din diferite ramuri asociate cu tehnologia, oameni care activează în proiecte ai căror beneficiari sunt copiii, de la securitate, neuroștiințe, dezvoltare personală și educație. Nu de puține ori am găsit că prezența printre ei a fost terapeutică. De aceea, nu pot pierde ocazia de a face o prezentare a lucrurilor discutate acolo care cred că ar putea folosi oricui.

Evoluția tehnologiei înseamnă o evoluție extraordinară în educație, spune dl. Mihai Laurenţiu Gânj (Fondator IH Bucharest, Inspector IH World Organisation, Consultant în Dezvoltarea Relațiilor Umane și Trainer calificat de Transformational Psychology Institute din Bergen, Olanda).

Ca părinte care folosesc resurse educaționale online, mărturisesc că 90% din ceea ce învață copiii mei se datorează accesului facil la materiale și metodologii găsite pe marele Internet.  Vizualizarea ne ajută mult în fixarea unor concepte abstracte din matematică și alte științe.  Am predat noțiuni de anatomie folosind animații 3D și istorie prezentând recreări virtuale ale unor orașe antice, de exemplu. Am văzut imagini din cosmos, am urmărit mărturii ale astronauților din stația spațială internațională, am putut asculta muzica planetelor și a soarelui pe situl NASA (o să pun un filmuleț mai prietenos mai jos), copila mea a făcut și face block programare în joacă folosind Scratch sau cursuri achiziționate online, încă dinainte să știe să citească.

 

Principalii beneficiari sunt copii cu inteligență vizual-spațială. Tehnologia permite experimente și se adaptează la nevoile copilului, permițând individualizarea procesului de învățare.  Nu în ultimul rând, copiii noștri folosesc dispozitivele într-un mod intuitiv, care generației mele îi este complet străin. În fiecare an se nasc domenii noi de activitate, iar expunerea echilibrată la tehnologie ajută copiii să  fie pregătiți pentru domenii bine plătite, care astăzi poate încă nu există.

În relație cu tehnologia, există trei feluri de părinți: cei relaxați, care din dorința de a oferi libertate sau din cauza propriilor limitări în înțelegerea și folosirea tehnologiei lasă copiilor mână liberă în folosire device-urilor, părinții înspăimântați de tehnologie, extrem de restrictivi în acest domeniu, dar și părinți echilibrați, care folosesc tehnologia în diverse scopuri, împreună cu copiii lor.

Anca Velicu, cercetător la Institutul de Sociologie din cadrul Academiei Române, atrage atenția că există o mare nepotrivire între cum cred părinți că folosesc copiii lor tehnologia și modul în care aceștia raportează că o fac, chiar și în sectorul de vârstă 0-8 ani. Acești copii accesează internetul încă dinainte de naștere, prin părinți lor.

Odată cu apariția device-urilor cu ecran tactil, media de vârstă a utilizatorilor de internet a scăzut dramatic, capacitatea de a scrie/ citi nemaifiind o condiție pentru accesarea pe internet.  Îmi amintesc cum copiii mei navigau pe site-uri pentru copii unde meniul era citit sau semnalat prin diverse sunete amuzante. Practic, nu a mai fost nevoie de mine pentru accesarea de conținut chiar pe pc.

Totuși, furnizorii de materiale educaționale (sau nu) nu acoperă chiar toate sectoarele de vârstă.  Pentru media de 0-8 ani există aplicații fie prea ușoare fie prea grele.

Când vine vorba de conținut educațional, spune doamna Velicu,  părinții caută aplicații care respectă formatul școlii.  Dumneaei atrage însă atenția că orice joc sau aplicație are potențial educațional, chiar și  Minecraft. Eu am mai povestit aici pe blog cum copiii meu au deprins scrierea citirea și tastarea rapidă având motivații intrinseci legate de jocurile sau aplicațiile pe care le foloseau. În timp ce scriu, fata mea vorbește în spaniolă cu alți copii (sper eu :D) pe platforma roblox. În engleză are deja o fluență remarcabilă, deși nu am făcut cursuri sau lecții dedicate.

Securitatea și tehnologia

Părinții sunt în general conștienți de riscuri ale folosirii tehnologiei, dar studiile pe baza cărora s-a discutat arată că ei nu le asociază cu prezența copilului mic pe internet. Oamenii își imaginează că dacă au un copil mic care nu e prezent pe situri de socializare, acesta nu este expus. În realitate, copilul ia pulsul internetului prin aplicațiile pe care le folosește.  Mai ales aplicațiile gratuite conțin reclame, conținut prin care copilul părăsește aplicația nevinovată pe care se joacă. Multe aplicații culeg date personale și informații legate de comportamentul utilizatorului.  Prin urmare, se pare că “joacă-te ce vrei tu, dar gratis să fie” nu este cea mai fericita opțiune. Țin să subliniez că mulți părinți înțeleg prin riscuri expunerea la material cu conținut explicit violent sau pornografic (moșteniri din vechiul tip de media), dar, cum scriam mai sus, expunerea pe internet este mult mai nuanțată.

Partea bună este că mulți copii sunt mai conștienți decât părinții lor când vine vorba de conduită, etichetă pe siturile de socializare, de datele pe care le partajează online, scriu mai îngrijit… Eu mă uit doar la fetița mea de zece ani care se ferește să lase comentarii publice deși folosește contul meu, este extrem de circumspectă în legătură cu orice informație personală a ei care transpare pe internet. Și nu răspunde nimănui la telefon!

O prezentare revelatoare despre siguranța pe internet ne-a oferit domnul Christian Ciocan, care reprezintă Institutul de cercetarea și prevenirea criminalității al Poliției Române.

Mulți avem impresia că toate relele de care auzim există dar se întâmplă numai altora.  Domnul Ciocan ne atrage atenția că pe Internet întâlnim un atribut pe care nu îl întâlnim în realitate: anonimitatea. În spatele unui calculator poate sta oricine, inclusiv membri ai unor rețele de crimă organizată.

În continuare voi reda câteva pericole ale internetului la care vă rog să meditați și dumneavoastră.  Ele nu vizează doar copiii, dar de înțelegerea lor depinde și modul în care vă puteți raporta la siguranța copilului vostru.

Hărțuirea  sau cyber-bullying este un fenomen foarte des întâlnit, în continuă creștere.  Se spune pe bună dreptate că dacă nu ești pe Internet nu exiști. Vrem nu vrem, copiii noștri au o nevoie reală să fie și ei pe internet, fie pentru socializare (toți colegii mei sunt pe net), fie pentru informare sau relaxare. Sunt nevoi reale și legitime și ar trebui respectate. Hărțuirea virtuală presupune ridiculizarea, jignirea, partajarea de filmulețe sau alte materiale media pentru a stabili o ierarhie, o relație de putere  (de exemplu între colegi de clasă).

Părinții trebuie să mențină un nivel de comunicare foarte bun cu copilul pentru a putea fi primul la care copilul apelează la ajutor când are necazuri. Copilul hărțuit își schimbă comportamentul: nu mănâncă, nu doarme, îi scad performanțele școlare.  E bine să-l urmăriți și să cercetați dacă are necazuri.

Cum putem proteja copiii de asemenea lucruri? În primul rând nu postați materiale cu copilul dvs și încercați să îl convingeți și pe el să nu o facă. Ele vor rămâne întotdeauna pe Internet.

Seducția online (cyber grooming). Copiii relaționează virtual cu diferite imagini de pe Internet, ajungând să se întâlnească cu unele personaje chiar în viața reală.  Prejudiciile acestor abuzuri sunt de ordin psihic, emoțional și fizic și pot ajunge foarte departe, chiar la trafic de organe sau de ființe umane. Persoanele care fac cyber grooming pot fi foarte manipulatoare iar copilul poate alege să nu vă  informeze. Nu o spun eu, a spus-o răspicat reprezentatul Poliției Române . Trebuie să știți că seducția online este infracțiune în codul penal.

Încurajați-vă copilul să țină printre prietenii din rețeaua virtuală doar persoane pe care le cunosc în realitate. 33% dintre copii au întâlnit o persoană offline, iar o bună parte din ei mărturisesc că s-au simțit deranjați de aceștia.

Deși eu am crezut că e mai degrabă mit urban de genul mașinii negre de furat copii, se pare că jocurile manipulatoare precum Balena albastră există. Aceste aberații pot împinge copii sau adulți să facă lucruri pe care nu și le pot explica ulterior.

Fraudele bancare pot fi săvârșite chiar de copii, din spatele unui banal telefon sau calculator.  Ei pot fi parte din rețele organizate, care îi folosesc fiindcă până la vârsta de 14 ani copiii nu pot răspunde penal.

Physhingul este culegerea datelor personale pentru a ajunge la datele bancare. Copiii pot cădea victimă și ei. Țineți cont că atunci când oferiți date personale oferiți altor părți legitimitatea de a vă folosi aceste date în interes propriu.  Este practic responsabilitatea voastră felul în care permiteți utilizarea informațiilor personale. O poză face parte din datele personale. Fiecare dintre noi ne distribuim datele personale pe Internet în fel și chip.

Un alt sfat util este să nu postați în timp real când sunteți plecați în vacanțe.  Acest obicei este o invitație pentru hoți.

Dacă în tinerețea noastră se discuta de troieni, viruși, acum avem de-a face cu programe spion. Dispozitivele mobile oferă unor terțe părți multe informații, de la locurile pe care le vizitezi pana la secvențe înregistrate fără știrea ta cu ajutorul unor programe spion. Controlul parental nu este o glumă. Se pare că majoritatea covârșitoare a părinților români au cedat complet responsabilitatea învățării și manipulării dispozitivelor conectate la internet copiilor lor. Fie că sunt depășiți, fie că își doresc ca aceștia să stoarcă tot ce pot de la aceste tehnologii, copiii din România sunt foarte vizibili pe internet.

Majoritatea folosesc Facebook cu mult înainte de 13 ani, de multe ori cu acordul părinților. Sunt copii care sunt prezenți pe Facebook încă din perioada intrauterină 🙂

Expunerea pe internet se face chiar de către părinți de multe ori, iar consecințele pentru copii pot fi neașteptate și de neînțeles pentru noi când alegem să punem o poză drăguță. Pozele și informațiile din copilăria mică, apărute fără consimțământul lor, devin deranjante pentru tineri (sunt vinovată; va trebui să discut atent cu amândoi despre asta). Mulți  tineri ajung să se simtă umiliți sau hărțuiți de anturaj din cauza acestor materiale. Având în vedere că e vorba de identitatea lor asumată, aceste lucruri nu trebuie minimizate sau luate în derâdere. De exemplu, una din cele mai întâlnite forme de bullying este preluarea unei poze mai vechi și postarea ei, odată cu luarea în derâdere a tânărului.

Nu în ultimul rând, se pare că tinerii sunt mult mai conștienți de pericolele tehnologiei decât omologii lor între două vârste sau de vârsta a treia. Tinerii știu să gestioneze informația pe care o emană pe internet. De multe ori, în discuțiile avute cu ei, s-a remarcat că îi consideră pe părinți sau bunici complet iresponsabili și că sunt la curent cu riscuri de tot felul, de care noi nu am auzit sau pe care nu le luăm în serios. De asemenea, și cunoștințele lor tehnice sunt destul de vaste.

Atunci de ce totuși e un pericol tehnologia? păi… nu este. Adică uneori e, iar alteori clar e un avantaj. În cadrul prezentării despre Ora de net, Georgiana Rosculeţ – Coordonator Programe Educaţionale “Salvaţi Copiii” ne-a arătat câteva cazuri de bulllying și hărțuire sexuală pe internet. Victimele sunt foarte tinere, au chiar 10-12 ani, iar după o greșeală descoperă că informația rămâne vizibilă ani întregi. Și, dacă pe vremuri dacă o sfecleai aflau 10-20-50 de persoane, hai câteva sute, iar la un moment dat scandalul se stingea, acum din cauza viralizării copilele astea sunt arătate cu degetul și hulite de zeci sau zeci de mii de persoane, ceea ce poate fi copleșitor. Deoarece în familiile de la noi nu se face educație (printre altele sexuală, dar și emoțională), acestor copii le lipsește reziliența de a gestiona un episod urât de bullying. Felul în care copilul se percepe pe sine îi va influența modul în care își va trăi viața mai târziu.

Salvați copiii preia apeluri de la aceste victime și le ajută pe cât posibil să facă față unor evenimente despre care nu au curaj să discute cu părinții sau profesorii lor sau cu poliția. Cumva, pe mine partea asta m-a marcat cel mai mult din toată conferința, mi-a adus aminte de niște episoade care nu mă priveau neapărat, dar mi-au rămas în amintire tare încărcate emoțional.

Am remarcat și pe pielea mea că ecranele pot influența negativ dezvoltarea fizică și emoțională a copiilor.  Alor mei încerc să le arăt the hard way cât de mult îi afectează ore întregi petrecute pe ecrane: sunt mai triști sau irascibili, dorm mai prost, se simt obosiți. Dar nu le pot impune o anumită conduită în fața ecranelor dacă eu sau tatăl lor folosim mult aceste medii. Eu lucrez, majoritatea acestui articol a fost scrisă pe telefon, îmi citesc cărțile pe telefon, preiau comenzi și consiliez telefonic sau online. Copiii nu par să înțeleagă că folosesc telefonul ca pe un instrument. la fel de ușor cum percep eu treaba asta. Fiindcă adevărul este că am momente când evadez din realitate și fug de responsabilități mai greu de dus folosind tehnologia. Iar la copii controlul este mult mai dificil, fiindcă sunt imaturi și sunt în perioadele în care își formează tiparele de comportament care îi vor ghida în viața de adult.

Dependența de tehnologie este rodul deconectării de valori autentice, dar e vorba de un obicei pe care de multe ori îl cultivăm chiar noi: îi e foame, îi dăm un device. Se plictisește,. îi dăm un device. Cumva, când sunt mici lucrul acesta pare acceptabil, dar după ce crește începe să ne deranjeze.

Raluca Ioana Teleanu – Medic Șef Secție Neurologie Pediatrică – Spitalul Clinic de Copii “Dr. V. Gomoiu”, Lector universitar – Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” atrage atenția că până la trei ani copiii nu ar trebui să aibă contact cu ecranele. Există cazuri extreme de copii diagnosticați cu boli din spectrul autist. Acești copii au fost autizați de ecran. Unii copii ajung să aibă crize epileptice. În fața ecranului mintea noastră funcționează altfel. Emisfera stângă a creierului este scurticircuitată, copiii au întârzieri în dezvoltarea acesteia. Sunt sugari ținuți la TV ore întregi, într-o singură cameră. În familii dezorganizate sau defavorizate copiii mici petrec foarte mult timp în fața ecranelor.

Copiii mici primesc informații prin intermediul părinților, programele precum Baby Einstein pot fi folosite pentru perioade foarte scurte, dar nu ajută copiii la dezvoltarea cognitivă.

Chiar dacă televizorul este în background și credem că nu este urmărit de copil. Din păcate, copiii rețin foarte multe informații, dar fără un filtru, fără discernământ, valori distorsionate, reclame, etc. Performanțele copiilor din preajma cărora s-a tăiat televizorul din background au crescut simțitor. Din păcate, asta presupune ceva incomod pentru multă lume, a sta și a relaționa cu propriul copil, renunțând uneori la confortul personal sau schimbând puțin prioritățile. Mai ales când suntem noi înșine deconectați, e greu.

Copiii au dreptul să fie prezenți în mediul online. Nu îi protejăm luându-le smartphone-urile din mână, aceasta nu este o soluție. Soluția stă în educație, iar una dintre cauzele problemelor de mai sus este toleranța la mica violență pe care o regăsim în societate.

Vă invit la o mică dezbatere online în secțiunea de comentarii. De asemenea, puteți lăsa întrebări la care mă voi strădui să răspund după priceperea mea. Am încercat să spicuiesc câteva lucruri despre care mi s-a părut că se discută mai puțin printre cei pe care îi cunosc eu, dar n-am mai avut vreme să intru în partea care mie mi s-a părut foarte prețioasă despre relaționare, despre reziliență, despre vindecarea traumelor, lucruri expuse de fiecare vorbitor în parte.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

One thought on “Cum e mai bine pentru copii, cu tehnologie sau fără?”