Când vine… noaptea

Dormea dezbrăcat și liber pe pieptul meu cum n-a mai făcut de mult și deodată a izbucnit în cele mai cristaline hohote, care nu se mai terminau. Se cutremura de râs în visul ăla al lui.

Am descoperit că e posiblă și eficientă EC pe timp de noapte! D. s-a culcat pe la 9, la miezul noptii a udat ultimul prefold rămas nefolosit din setul nostru, iar pe la 2 a făcut primul lui pipi noaptea la oliță, unul mic. Dimineața devreme (să fi fost vreun cinci) a făcut unul mare de tot. Următorul a fost accident, pentru că eu visam de numa’ și, deși era o voce care mă avertiza că trevie să-l pun pe oală am avut impresia că l-am pus. În vis.

Și tadaaaa! cireașa de pe oală. Copilul meu de trei luni A CERUT  vehement să presteze un kk la oliță acum, dimineața.

Plus că am ieșit deja de două ori cu scutecul curat. Sunt uimită. Și parcă îl iubesc și mai mult de când îl percep așa conștient și cumva stăpân pe sine. Este o experiență extraordinară, de două zile văr lucrurile într-o cu totul altă lumină și mă refer la toate lucrurile. La modul în care îl percep pe el, nu mai am nici stresul ăla că poate n-am destule scutece cu mine. Eu plecam de multe ori cu căruțul în parc și din cauza asta, țineam jumătate de dulap și pentru bebe și pentru Anda pentru câteva ore.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

14 thoughts on “Când vine… noaptea”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.