Căciula

Ies din casă, afară e o temperatură molcomă, vântul nu bate, bebelușul amușinează aerul mai proaspăt decât ăla din casă și-și răsucește chelia în soare, iar vântul îi mângâie brațele goale.

– Dar o căciulă nu i-ați pus? Mă întreabă un om pe stradă. Lor le e frig, ei nu sunt ca noi. 

***

E o vreme inchisă dar încă nu plouă, sunt vreo 21 de grade dar se simt ca vreo 17, asta după ce ieri au fost 30 cu soare. Orice organism confuz interpretează vremea`asta ca pe un frig extrem, dar după câteva secunde de expunere își dă seama că s-a înșelat, termometrul lui avea nevoie doar de o recalibrare. Copilașul poartă bluză subțire cu mânecă lunga și un hanorac ușor.

– Dar căciulă nu aveți?

**

În același registru, duminică am făcut piața cu Denis în sling. Copilul purta un hanorac subțire peste mâneca lui scurtă. Cu gluga în jos. Întorcându-ma plină cu de toate, trei femei și un bărbat grijuliu s-au oferit să mă ajute să-i pun gluga pe cap că-i e frig copilului. Bătea spre 23 de grade, deși era cam înnorat. Cu vreo trei zile înainte, în drum spre doctor ne-a prins o furtună. Eram în autobuz, unde era chiar cald și deja dupa trei stații bebelușul dădea semne de agitație și mi-am luat-o bine de la o doamnă între două vârste care nu văzuse că pe lângă două umbrele aveam în mână și un hanorac și aveam chiar o căciuliță de fâș în rucsac.

***

Suntem în autobuz sau metrou (dacă prindem vreunul cu geamuri detașabile) și cum am intrat vreo trei perechi ingrijorate de ochi se reped către noi:

– Să închidem geamul?
– Nuuuu, vă rog!!! Dacă mai puteți deschide unul ar fi excelent, altfel va plânge de cald.

În toate cazurile ochii se măresc, gura se încleștează, piepturile se udă de atâta ptiu-priu de diavoli eliberatori și lumea se dă un pas mai încolo.

– A, am înțeles, vrei să-l călești. Concluzionează ei la unison. Și adaugă, conspirativ: am și eu un copil/nepot/vecin de palier căruia îi punem mereu căciula pe cap deși se zbate de fiecare dată, că, uite, data trecută a deschis numai puțin gura să bea puțină bere rece (îi era poftă, mititelul…) sau să guste dintr-o înghețață și imediat a răcit. Așa că-i punem căciuli.

Oriunde-ai merge pe coclaurile patriei noastre, oricât de cald, umbros cu soare, într-un cuvânt prietenos ar fi mediul, trebuie sa ai o căciulă bătută în cuie de capul micuțului tău.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

21 thoughts on “Căciula”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.