Intoleranța la…

Este sezonul alergiilor. Ce spun eu, este epoca alergiilor. Niciodată în istoria umană nu au eistat mai mulți alergici la orice.

S-a descoperit că există până și alergii la chestii deosebit de abstracte, așa că vin și eu și institui o nouă alergie: alergia la intoleranță.

N-am încercat niciodată să explicitez proveniența proverbului live and let live și a multora echivalente, însă cu siguranță astăzi am aflat de ce: din pricina oamenilor care sunt convinși că valorile lor sunt cele mai cele. Așa a apărut nazismul, care a murit dar persoane echivalente sufletește cu cei care l-au promvat continuă să se nască.

Azi am citit niște comentarii ale unei mame pe care o dezgustă alăptarea. Au apărut sub caricatura de mai jos, pe care am și raportat-o din greșeală și nu-mi pot lua raportarea înapoi, așa că îmi ceer scuze public Anamariei.

Încerc să mă mențin departe de asemenea dispute, dar de data asta profit de acest caz deloc izolat să atrag atenția că poliția laptelui, despre care se vorbea pe niște bloguri la un moment dat, este o făcătură. Mamele care alăptează sau cele care încearcă o educație blândă (de multe ori băgate în aceeași oală, asa că le alătur și eu) nu au adoptat niciodată o conduită asemănătoare. Atât alăptarea cât și educația centrată pe nevioile copilului ocupă prea mult timp si energie ca acestea să mai fie canalizate spre altceva.

Cine s-a simțit lezat de comentariile ”pro” apărute când și când (pentru unii prea des :D) probabil a rămas neîmpăcat cu unele alegeri personale. Este problema fiecăruia ce alegeri face, dar când ele sunt strigate cu atâta virulență, sfidând patologicul, faptul devine o problemă socială.

Nu se poate spune că există o poliție a laptelui fiindcă în românia doar 12 copii din 100 sunt alăptați exclusiv. Nu se poate spune că se discută prea mult despre nașterea naturală când în București mai mult de 60% din nașteri sunt cezariene, la fel cum nu se discută îndeajuns de mult despre respectul arătat copilului și despre educația blândă, având în vedere că în parcurile și pe străzile din România copiii sunt bruscați verbal și fizic în fiecare oră.

Deși e vorba de lucruri nici pe departe comparabile, cruzimea ei mi-aduce aminte de cazul unui francez care și-a bagat copilul mic în maina de spălat rufe și pe-al unei americance al cărei bebeluș a fost pus la microunde: fără să existe vreo leziune externa, evident, s-a descoperit că puiul mic avea organele coapte, efectiv. Vă imaginați câtă durere au provocat asemenea specimene înainte să ajungă să-i omoare?

Cazuri ca astea fac înjurăturile pe facebook, metoda plânsului controlat și a hrănirii la sân la program niște glume nevinovate. Copiii ies cu nervii ferfeniță din ambele proceduri de degrevare a mamei de responsabilitatea de a-și îngriji copilul când acesta are nevoie, dat măcar sunt în viață. Cum ar spune strămoșii noștri: ”cresc și așa”. Nu mai contează că în al doilea caz ies și infometați bine – știut fiind de foarte puțni că pentru un bebeluș alăptat, a răbda două ore de foame echivalează ca efect cu două zile de post negru pentru un adult.

De fapt, pentru orice bebeluș senzația de foame este aceeași când apare, însă laptele praf se digeră mai greu și copiii hrăniți astfel sunt mai puyțins susceptibili să sufere de foame când li se face un program. Sunt multe voci care spun că un program de masă este necesar în cazul lor, dar că am cunoscut persoane care au vrut să urmeze tiparul natural de hrană și au oferit la cerere, deși nu au putut alăpta, iar copiii au trăit fericiți. Nu am argumente științifice, afirmația asta se bazează exclusiv pe argumentele mele personale, la rândul lor inspirate din ceea ce am văzut sau auzit.

E posibil ca și aceștia doi să fi fost niște intoleranți la origini? Unii care sunt mereu mai buni ca alții? Cât de departe poate ajunge un asemenea om cu violența? O să vă țin la curent… dacă mai apuc. 🙂

Nimeni nu deține adevăruri absolute pe lumea asta, dar în ce privește copiii este știut că societatea a fost dintotdeauna permisivă,. Adică, de când e lumea și pământul, copiilor li s-a dat ce cer atunci când cer și în ciuda regulilor de conduită generală. În primul rând este vorba aici despre laptele mamei oriunde și oricând (exceptând societațile islamice de dată recentă).

Numai în zilele noastre poate veni o mamă să strige că un copil sugând e scârbos. Dar chiar și o asemenea percepție este din păcate tot vina societăți noastre violente și nu este nici pe departe un lucru demn de a fi arătat cu degetul sau ironizat. Nu știu dacă este aplicabil la acest caz particular, dar respingerea alăptării ca urmare a unui abuz din trecut este o problemă des-întâlnită în zilele noastre.