Zilele trecute cei de la Regina Maria au pus pe youtube niște videoclipuri – un fel minienciclopedie pentru proaspetii părinți care mie una mi-a ridicat părul în cap.
Puse cap la cap, aceste sfaturi ajută 90 % dintre mame să înțarce cel mai târziu la trei luni. Dacă mamele sunt totuși stoice și rezistă corvoadei alăptării (în niciun caz la cerere, pentru că saliva bebelușui topește sfârcurile și mama face ragade), acestea sunt condamnate la o viață de restricții dintre cele mai aberante, principala fiind abstinența de la un somn confortabil, deși fragmentat, și la zero relaxare în general. Somnul fragmentat este un lucru inevitabil în multe cazuri când ai un copil mic, dar chiar nu este nevoie să-l fragmentezi și mai mult spălându-te pe sâni înainte și după ce-ți alăptezi copilul, stând cu ochii pe ceas ca nu cumva să faci ragade, apoi să te mulg fie manual fie folosind un aparat și punând pansamente pe mameloane între supturi. Și neapărat să-ți așezi copilul într-un pătuț cu ”ceaceafuri” de bumbac cât mai puțin colorate și fără pernă (mă mir că nu au spus ca trebuie pus într-o altă cameră), că făceam noaptea și mai apetisantă. Nu mai spun despre spațierea supturilor recomandtă după ce copilul împlinește o lună (parcă în ”Somnul bebelușui” era asta), lucru generator de urlete de foame în cazul copilului și de angoase în cazul mamei, că nu are laptele ”bun”, nu satură copilul!
Aceste sfaturi sunt un instrument perfect pentru subminarea încrederii în sine a oricărei femei care tocmai a născut. Văzând 4 sau 5 clipuri de acolo, am început să cred că RM scoate propria marcă de sfârcuri de silicon, fiindcă atâta marșează pe ele, încât impresia generală lăsată de clipuri este că nu se poate alăpta fără ele.
O mamă care a mers după acest model (iar femeile care merg pe informarea din surse convenționale, inspirate mai mult sau mai puțin direct de siturile producătorilor de înlocuitori de lapte, chiar procedează în felul recomandat de RM) nu înțelege înverșunarea mea în a socoti aceste ghiduri anti-alăptare.
Îmi pare rău că aduc în discuție ”inamicul”. Veți crede că scriu un articol propagandistic sau că arunc cu noroi în femeile care au alăptat puțin sau deloc. Dar este chiar adevărat că multe cadre medicale primesc informații de la publicații sponsorizate de ei și multe situri mainstream despre creșterea copiilor sau situri medicale prezintă informația în ”stilul lor”: aparent promovând alăptarea, dar de fapt subminând-o.
Firmele producătoare de lapte praf au texte precum ”laptele matern e cea mai bună alegere pentru copilul tău, dar când lucrurile nu mai merg, noi suntem acolo să te ajutăm”. Iar dacă dau sfaturi privind alăptarea, dau jumătăți de adevăruri amestecate cu sfaturi incorecte și elemente din folclorul mai mult sau mai puțin urban, în așa fel încât, la prima vedere și mai ales pentru un ochi de mamă care încă nu știe cine știe ce depre alăptare, ajunge să pară că nu e nimic în neregulă cu ele. Dar… este.
Dacă sunteți o asemenea mamă (care nu mai alăptează sau alăptează mixt) și aveți răbdare (și vă sfătuiesc să aveți, deoarece cred că veți găsi mai multe explicații despre modul în care ați pierdut laptele sau erați pe punctul de a păți asta), veți vedea că încerc să demontez mai jos câteva din asemenea sfaturi oferite cu amabilitate într-un videoclip numit ”Sfaturi despre alăptare”, postat pe youtube de cei de la maternitatea Regina Maria.
Între timp clipul timp a fost dat jos (a apucat cineva să-l salveze?), dar nicio grijă, că o bună parte din aceste sfaturi se regăsesc în celelalte clipuri postate de acelasi user. Le mulțumesc celor de la RM că mi-au dat ocazia de a pune degetul pe rană acest moment.
Dacă vă amintiți și alte sfaturi decât cele discutate punctual în articol vă rog mult, lăsați un comentariu la subsol și le discutăm pe larg, este timpul să arătăm cu degetul orice încercare de dezinformare privind alăptarea.
Orice femeie poate alăpta, acesta este un adevăr. Dar dacă politica privind alăptarea a maternității unde naște (în acest caz pe bani grei) este susținută de aceste sfaturi, atunci se explică, în ochii mei, cel puțin, multe povești pe care le-am auzit de la mame care au născut acolo și care au avut mari dificultăți în a alăpta.
Nu îmi place să denigrez. Asemenea aberații se întâlnesc, din păcate, în toate spitalele, nu doar la Regina Maria (dacă tot vorbim despre maternități private nu vreți să știți ce se întâmplă la Medlife sau la Sanador, ca să mă limitez doar la București :D). Dar măcar alții au le-au popularizat atât de ostentativ.
Sprijinul în alăptare este aproape zero în maternități: și la noi și oriunde. Și, cititnd aceste rânduri, vă rog să vă detașați de propria experiență privind alăptarea, în (orice) maternitate, care poate nu e ”atât” de negativă, ci să judecați lucrurile la nivel macro. Nu toate femeile au norocul să dea peste asistenta în vârstă și de treabă care le ajută să pună copilul la sân cât de des trebuie și le spune „lasă mami că ai lapte”. Majoritatea aud: ”tu nu vezi că nu ai lapte? Trebuie să dormi noaptea în primele zile să te odihnești și să dai formulă până ți se intalează lactația, copilul tău plânge de foame”.
Nu, copilul nu plânge fiindcă e despărțit de mamă, nuuuu1 Iar mai târziu nu plânge fiindcă mama [nu e lăsată să alăpteze] nu alăptează cât cere micuțul, ci numai 10-15 minute la un interval fix. Ca să parafrazez una din aberațiile RM se știe că în 15 minute nou-născutul primește aproape tot laptele de care nevoie, ok????
Acest lucru este și greșit și periculos și subminează mecanismele alăptării. În plus, împiedică bebelușul să crească armonios: e demonstrat științific că un copil crește – înflorește, thirves – când este atins. Un copil născut de curând, la termen sau nu, se reglează termic, își reglează bătăile inimii și respirația după ale mamei. După ce iese din burtă, o bună bucată de vreme copilul trebuie să stea pe burtă și mă refer la un număr de luni, nu de ore. E un joc de cuvinte, evident, n-o luați chiar ad-literam (deși n-ar fi rău), dar acest stat pe burta mamei face și masaj acesteia, ajutând să i se resoarbă burta după naștere, și este și trigger pentru eliberarea unor hormoni absolut necesari în alăptare. Aceștia aduc cu ei o stare de spirt mai bună, mai multă liniște sufletească și dorința de tandrețe a mamei.
Prolactina se eliberează prin atingere. Iată deci importanța contactului piele pe piele despre care toată lumea citește, dar pe care aparent nimeni nu dă doi bani. Lucrul ăsta nu se poate face după ceas, măcar și pentru faptul că nu se poate măsura de câte minute de contact piele pe piele este nevoie pentru ca un anumit corp, cu particularitățile lui, să secrete suficientă prolactină încât să asigure producția lactată la nivelul optim pentru propriul copil, la rândul său diferit, pentru următoarele ore, dar, în același timp, să contrabalanseze nivelul de iritare al mamei.
Acest nivel de stres este un factor subiectiv, depinzând de circumstanțe pe care niciun doctor nu le poate aproxima (poate pentru că tocmai el îl generează?), determinat de mediu – durere datorată intervențiilor ”necesare” din timpul nașterii, nesomn, familie, cunoștințe insistente, medici care o sperie cu diagnostice aberante precum boli inventate (infirmate de analize ulterioare), proceduri inutile și tratamente la fel de inutile aplicate copilului din cauza acestui exces de zel, care apare mai ales dacă mama dă impresia că șie și ea câte ceva și vine cu „pretenții”. Nu mai adaug și stresul luatului în greutate, al laptelui ”bun”.
Nu, medicina nu a ajuns atât de departe și medicii ar putea măcar să nu mai intervină cu atâtea opinii docte și, dacă tot nu știu despre ce e vorba în alăptare, să trimită mama către personal specializat în așa ceva. A continua să oferi informație falsă unei proaspete mame, indiferent că e semnul ignoranței, a neinformării, sau nu, este și o dovadă de răutate și o lipsă de respect față de aceasta.
Prolactina este hormonul care ne liniștește, ne face mai tandri. Oare câți știu că tații, când partenerele lor se apropie de termen, au mai multă prolactină și le scade nivelul de testosteron (reglajul este fin, desigur, ei continuă să aibă păr pe piept și barba deasă dacă așa au fost proiectați :)) )? Și că atingerile – ale mamei și mai târziu ale copilului induc aceste schimbări hormonale și îi fac pe bărbați mai puțin neliniștiți, mai bânzi, mai cumpătați – de-asta e bine să mai lăsați și bărbații să schimbe scutece, să capete și ei o brumă de instinct patern. Testosteronul este responsabil cu ieșirile lor impulsive. Acestea se diminuează și apare acea înțelepciune despre care se vorbește in popor că apare dată cu vârsta, iar asta nu e străină de viața sănătoasă de cuplu și de apariția copiilor. O viziune extraordinară despre apariția copiilor și despre echilibrul vieții este relevată de acest articol, pe care vi-l recomand din toată inima, deschide ochii și mintea.
Încerc să explic de ce asemenea sfaturi nasc o situație vecină cu un un cerc vicios sau cu o avalansa, din care mama iese cel mai șifonată (bine, și copilul, fiindcă acesta sfârșește fie chinuit fie înțărcat).
Oricât de diferite am fi, alăptarea funcționează la toată lumea dupa aceleași principii foarte simple:
1. A pune copilul la sân ori de cate ori cere – nu de câte ori plânge, ci până ajunge să plângă.
2. A nu restricționa timpul de supt – copilul este singurul care decide când se incheie sesiunea de supt, atunci cand scuipă sânul. Sunt copii care sug repede, dar sunt și mulți care au nevoie de mai mult decât de cele 10 minute declamate de cei de la Regina Maria. În plus, în acel timp recomandat, mai ales în zilele când se instaurează lactația și mamele au de multe ori supraproducție, copilul ajunge să sugă doar laptele de început, adică foarte multă lactoză. Deoarece consistența laptelui matern diferă la fiecare supt, avem lapte de început, lapte de mijloc și lapte de final, la care copilul trebuie neapărat să ajungă. Da, știu că scrie peste tot și că sunt redundantă, dar în materialele de informare a medicilor probabil nu scrie cu font suficient de mare.
Acest supt delimitat în timp promovat de Regina Maria înseamnă colici (lactoza în cantități mari irită colonul), creștere foarte proastă în greutate (lipsesc proteinele, grăsimile din laptele “alb”) și un bebeluș care cere să mănânce foarte des și plânge întruna, fiindcă acel lapte pe care îl consumă, obligat de o mamă informată greșit sau comodă nu satura. Comodă? Da. Să fim serioși, pare mult mai convenabilă perspectiva sa alăptezi 20 de minute și să pui copilul la somn două-trei ore decât să accepți de la bun început să staaaaaaaaai cu un copil în brațe fără încetare sau oricum, în intervale haotice, mai ales că tu îți vrei viața înapoi cât de cât repede. Doar n-o să-l înveți dependent ca alea care zic că practică attachment parenting, ca pe vremea triburilor nu-știu-care. Așa că poate o fostă gravidă și actuală mămică știe de alăptarea la cerere dar găsește potrivit să impună totuși un program. Multe astfel de naive spun cu toată convingerea că ele alăptează la cerere. Probabil ele înțeleg prin la cerere plânsul copilului, deja disperat de cât ceai și siropuri anticolici i s-au dat in locul laptelui pe care-l cere.
Un copil alăptat la cerere și atașat corect la sân rar plânge. Și dacă în plus e ținut lipit de mamă nu mai are nici ”colici”, fiindcă i se îndeplinesc nevoile de bază: hrană și căldură umană și este ferit și de suprastimulare (marea problemă a bebelușilor noștri), fiindcă în brațele mamei se adoarme repede și se doarme mult. Și atunci de unde atâta expunere la stimuli și oboseală în exces? 🙂
Singura situație în care poate fi util să schimbi sînii în timpul suptului este când mama are colostru, în primele două zile de viață, penru a se asigura ca bebe îl primește pe tot și pentru a se deprinde cu stimularea sânului. În rest, ceea ce spunea altă doamnă pe topicul respectiv de pe facebook este pertinent: să se ofere același sân la mese consecutive până se golește, iar celălalt să fie muls doar cât să se detensioneze.
Ideal mi se pare că ar fi să se alterneze sânii la mese consecutive, dar dacă într-adevăr nu se poate ajunge la laptele de final, se poate fie pune copilul la același san la mese consecutive, cum spuneam, fie se poate goli în prealabil o parte din lapte și apoi pune copilul la supt.
Acestea sunt însă situatii care trebuie evaluate individual, eu discut aici chestiuni genrale. O mamă care crede că are probleme cu golirea sânului ar trebui să caute sprijinul unei consultante în alăptare. Soluțiile în general sunt extrem de simple și…comode.
3. Dacă este nevoie de muls, așadar, mama se poate mulge înainte de a alăpta, însă doar cât să detensioneze sânul. Este foarte riscant să mulgi partea de final, așa cum recomandau cei de la Regina Maria în filmulețul lor, odată din cauza a ceea ce am scris la punctul doi, apoi din cauză că o mama care tocmai a nascut poate foarte ușor să exagereze cu mulsul, ajungând la supraproductie, apoi evident la canale blocate, mastite sau măcar niște sâni inflamați, angorjați. Să nu mai spun că înseși pompele de muls pot face ragade – și fac, multe mame s-au plâns de asta.
Targetul este ca secreția lactată sa se regleze dupa principiul cererii si ofertei. Nicio grijă, când e nevoie de mai mult, copilul reglează singur lucrurile trecând printr-un puseu de creștere (de citit despre el aici și eventual aici).
4. Spălarea sânilor înainte și după supt poate fi o soluție demnă de luat în seamă numai când ori mama ori copilul au candidoză, asta împreună cu alte măsuri de tratament. Altfel, tot ce aduce cu ea această procedură este o grămadă de microfisuri (invizibile) care se transformă în scurtă vreme în ragade în toată regula (doamna de la Regina maria spune în mod repetat prin filmulețele ei că dacă ține copilul sânul mai mult de 15 minute, saliva acestuia atacă tegumentul sfârcului și cauzează ragade: nu numai că e complet fals, dar parcă lucrurile stau chiar invers, nu am link acum).
Sânul se spală la dușul zilnic, preferabil fără sapun, care distruge din grăsimile cu rol protector pe care corpul le secretă în zona respectivă. Sânul nu este nici murdar, nici locul plin de agenți patogeni pe care îl banuiesc a fi cei de la Regina Maria. Mama are anticorpi pentru orice posibil locatar de pe pielea ei, iar anticorpii trec în lapte. Un studiu de caz (link către ”partea studiată”) a arătat că se găsesc peste 7 milioane de celule în 5 ml de lapte matern ai unei femei care alăpta de mai bine de doi ani și rar. Să zicem că la cineva care alaptează des sunt mai rare, dar rămân totuși de ordnul milioanelor pe mililitru.
5. Folosirea unui mamelon de slicon este discutabilă. Atașat astfel, copilul nu reușeste să videze sânul, ceea ce înseamna supt defectuos. Într-un timp relativ scurt, (experiența arată că) producția lactată va scădea dramatic. Sunt însă cazuri când mamele au găsit oportună folosirea lor: în cazul unor ragade foare dureroase sau când au mameloane ombilicate. Exista multe căi pentru a le evita, după părerea mea mult mai eficiente. Cine vrea să știe mai multe să întrebe sau să caute, sunt multe situri utile despre alăptare, care oferă soluții usor de urmat și pertinente sau, dacă s-a ajuns in stadiul unde nimic nu mai este ușor când alăptezi, oferă informație verificată și CORECTA.
Una peste alta, acest clip (actualmente și din fericire șters de pe fața Internetului) este o culegere foarte bine alcatuită cu toate GRESELILE pe care o proaspătă mamă le poate face in primele zile când alăptează un prunc.
Cine nu are suficient lapte se confruntă fie cu o problemă privind poziționarea copilului, fie a încercat să facă un program de supt dupa fericitul model de mai sus.
Am mai spus și altă dată: alăptarea este o practică deprinsă social, dar societatea din ziua de azi nu mai poate oferi această facilitate. Alimentația sugarilor din jur e preponderent artificială de zeci de ani deja. Pur.și simplu nu mai putem da ”vina” pe instincte când vine vorba de creșterea copiilor, fiindcă în general avem tendința de a separa copiii de restul vieții noastre și, în afară de momentul când avem copii la rândul nostru, nu prea avem ocazia să vedem cum arată un copil, cum se poartă, cum crește, poate decât în situații disparate, în contexte rupte de continuul realității lor (a copiilor, vreau să spun). Viața copilului din comunitatea mică e oarecum simulată la scară largă în cadre special amenajate (grădințe, creșe), unde acesta poate experimenta atașamentul multiplu. Altfel, dacă rămân în familie, oricum mamele nu mai trăiesc în mijlocul familiei extinse decât arareori pentru ca noi să ne putem observa nepoții, verșorii, etc. iar copilul socializeaza cu alți copii și adulți în mod cu totul diferit față de cum ar face-o într-o comunitate mică. Socializează pe bucăți, de multe ori în momente bine stabilite, în locații care pot fi ușor ocolite de neinteresați (ceea ce-mi amintește de întâmplarea de aici – neapărat citiți comentariile).
În acest context larg, medicii sunt și ei niște oameni care au avut prea puțin contact cu alăptarea sau cu bunul mers al unei nașteri fiziologice (o aduc în discuție fiindcă are și ea relația ei cu alăptarea), pentru că s-au format în acest cadru și ca oameni și ca specialiști, Nu e vina lor, dar e vina lor că, dacă totuși lucrează cu copii de vârsta mică, nu se informează și fie folosesc experința proprie (de multe ori aproape de zero: multe femei medic sau soții de bărbați medic au alăptat farte puțin și după principii stricte. [Or nu există strict în alăptare. Ca în orice ține de oameni, matematica e bună până la un punct. Aș face o paralelă între alăptarea fără intervenții, ca abordare științifică, informată, și nașterea fără intervenții, cum este ea văzută aici.]
În societatea asta au apărut consultanți în alăptare și în acest cadru e nevoie de ei ca de apă. Medicii cu competențe în alăptare au IBCLC în titulatură. Este o titulatură care se câștigă greu, după ani de experiență practică dovedită și se menține la fel de greu.
Ca mame sau viitoare mame mi se pare normal să ne informăm fără teama stupidă că am atrage cine știe ce energii negative și chiar am ajunge să avem problemele despre care citim. Odată pentru a ști ce ne așteaptă, dar și pentru a nu cădea victimele neștiinței altora. Un astfel de sistem nu se poate schimba peste noapte. Este vorba de mentalități de zeci de ani, care au intrat deja ca adevăruri general-valabile pe băncile școlii. Oamenii din sistemul medical uită că adevărul științific se poate modifica – iar în nutriție – inclusiv în alăptare – în ultimii 20 de ani s-au făcut descoperiri incredibile. E păcat, dacă tot se știu atâtea, să ajungem să ni se servească cu toată seriozitatea sfaturi precum cele discutate mai sus.
12 thoughts on “Când ne jucăm cu nuanțele”
Ramona, eu am nascut la Regina Maria de doua ori si pot spune ca nimeni nu m-a descurajat sa alaptez. Mi s-a explicat in detaliu, m-au ajutat sa pun copiii la san. Mi i-au tinut asistentele chiar pt ca primul supt a fost la 30 min dupa cezariana. Mi-au lasat copiii in salon cu mine mereu si venea o asistenta si ma ajuta sa le spal sau sa le schimb. Pt ca eu cerusem asta. Si nu a incercat nimeni sa ma convinga ca e bine sa dorm, etc. Singurul episod de folclor a fost o tanti care spala pe jos -mi-a spus ca daca mai tin mult copilul in brate, se va obisnui asa. Atat. In rest, pot spune chiar ca moasele au fost deosebit de competente, ca mi-au explicat ce medicamente pot sa iau cand alaptez (respectiv aproape orice), mi-au spus ce sa mananc, etc. Nimic din ce e in filmuletele acelea. Nu stiu cine le-a facut si de ce insa pot sa spun ca lucrurile acelea nu se intampla in practica daca mama nu vrea.Mie nu mi s-au intamplat.
Ma buur ca ai avut o experienta pozitiva, asta doresc tuturor.
Cum spuneam insa in articol, cazurile fericite (de peste tot) sunt destul de rare, asa ca ar fi bine sa pastram viziunea la nivel macro. Nu am vrut sa lovesc in RM, am folosit materialele lor ca punct de plecare, dar stiu cateva cazuri personal in care lucrurile n-au mers nici pe departe cum povestesti tu, ci paritii au dus un razboi al nervilor cu hai sa-i dam glucoza, ca are glicemie mica, cu proba suptului, cu luatul "prost" in greutate.
Asa, povesti de alaptare reusita sunt peste tot, eu de exemplu am una, desi am nascut intr-o maternitate unde ti se dadeau copiii la porgram si noaptea n-aveai ce cauta acolo. Insa, spre deosebire de tine, am primit sfat sa dau 30ml de completare dupa fiecare masa ca la varsta asta toti copiii sunt slabi si nu trag lapte destul, sa tin copilul 10 minute la un sa 10 la altul, sa curat buricul cu betadina si sa pun baneocin – iar pe hol doamna Musat, consultant in alaptare, ne sfatuia cand ne prindea sa alaptam la cerere si ne spunea ca avem lapte, dar nu o lasau sa intre la neonato sa arate mamelor pozitii de supt corect, in schimb seria mea a invatat sa alapteze tinand un deget pe san la nasul lui bebe ca sa nu se sufoce copilul.
Eu nu am tinut cont de ele, pentru ca imi canta ceva in cap "alaptare exclusiva", dar imi amintesc ca erau mame chiar stresate ca ce lapte sa le dea, ce folosesc ei acolo (foloseau Humana). Nu faceau un secret din faptul ca trec cu biberonul la fiecare copil dupa ce ajungem noi acolo si nu o data am avut copila atat de adormita incat am stat cu ea in brate o ora si era ca o carpa, nu reuseam s-o fac sa suga.(desi nu ne lasau decat 30 de minute maxim, dar profitam si eu fie de schimbul de ture fie de cate-o avalnsa de nasteri ca sa uit sa duc copilul inapoi)
Totul, inclusiv pozitia de supt, tehnici de alaptare, etc, am invatat de pe internet nu din maternitate. Primul site de care am dat a fost al lui jack newman la recomandarea unei fete de pe un forum, apoi am intrat pe lellymom.com nu mai stiu prin ce intamplare si am citit tot continutul, daca nu aproape tot apoi am tot citit, am inceput sa dau si altora ca vedeam cati nu stiu toate lucrurile astea.
Nu mi se pare normal sa se intample asa niciunei mame de nicaieri. Eu am nascut la Elias.
Eu vin sa completez la punctul 5.:)
In maternitate bineinteles ca mi s-a spus: nu ai lapte, nu ai mameloanele formate, lasa ca ii dam noi lapte praf. In fine, nu are rost sa intram in detalii.
Nu reuseam deloc sa il pun la san si nici el sa il apuce, asa ca odata ajunsi acasa am descoperit mameloanele de silicon care ne-au salvat. Am reusit sa alaptez cu ele. Pe la 3 luni am incercat sa renunt dar tot scapa sanul asa ca le-am mai lasat. Pe la 5-6 luni deja nu mai vroia fara ele iar acum nici nu se atinge de san fara ele. Ideea e ca alaptez de 9 luni si ceva numai cu mameloane de silicon, iar productia de lapte nu a suferit din pricina asta.:)
Buna, ma bucur de cunostinta.
In majoritatea cazurilor productia de lapte scade drastic folosind pompa sau mameloanele de silicon. Ca sa compensezi trebuie sa alaptezi mai des/sa stai mai mult cu copilul la san/ sa mulgi mai des in cazul pompei Daca la tine lucrurile au decurs relativ normal este posibil sa fi avut tu din start supraproductie, exista si asa ceva 🙂
Daca te intereseaza posibilitatea sa nu mai depinzi de ele, situl de aici ar fi un inceput bun in a te informa: http://kellymom.com/bf/concerns/child/wean-shield
Of… unde erai acum 2 ani?! Si unde mi-a fost capul?!
Aceste "povete" binenteles ca le primesti in majoritatea maternitatilor din Romania. Si, odata ce le auzi si de la asistente, si de la medici, e foarte mare "sansa" de a pleca acasa convinsa ca ai primit niste sfaturi pertinente si bine documentate medical, in care poti avea incredere oarba. Convinsa, cu alte cuvinte, ca nu poti face mai mult pentru copilul tau. Convinsa ca e "vina naturii" ca nu ai reusit sa alaptezi mai mult de cateva zile sau saptamani.
As veni si cu completarea referitoare la a-i da bebelusului noaptea apa sau ceai, ca sa se dezvete de a mai cere sa suga si a invata ca noaptea trebuie dormita, chiar daca se continua alaptatul "diurn" pentru inca luni bune… Am auzit sfatul asta de nenumarate ori, l-am si citit pe cateva site-uri.. :((
Ca sa nu mai vorbim de "incurajarile" vis-a-vis de alaptarea gemenilor sau a copiilor prematuri, cum a fost in cazul meu particular. Nu degeaba se spune ca drumul spre iad este pavat cu bune intentii..
Esti minunata! De unde ai atata energie si atata coerenta sa pui de fiecare data degetul pe rana!
Mii de imbratisari!
Eu am nascut la Regina Maria si am fost tare incurajata sa alaptez…mi-au adus copilul repede la san chiar si dupa cezariana si m-au incurajat sa il tin cu mine in camera..m-au ajutat sa il mufez corect si desi 3 zile abia pica si colostru,nu le dadeau lapte praf daca mama nu consimtea.ceea ce la maternitatile de stat nici nu discuta….le baga direct din pacate.mi-au dat mameloane de silicon pt ca eu le am ombilicate…dar mi-au zis sa caut sa renunt repede la ele ca sunt dusmani ai alaptarii….deci eu pot sa ma declar multumita de cum sfatuiesc ei mamele…
frumos articol, si foarte util , bravo
Si eu am nascut la Regina Maria, si nu mi-a aratat nimeni cum sa alaptez – dar din momentul in care l-am luat in brate, am stiut ca o sa ne fie bine amandurora. Stiu ca am intrebat o asistenta daca e bine cum il tin – a mormait ceva – si asa ca in prima zi l-am tinut incontinuu in brate, la piept. Si spre seara a inceput nebunia cu glicemia scazuta – glicemie 53 la nou nascut cica e mica. Mai mult, a doua zi -eu deja cu sanii angorjati – a trebuit sa asist la explicatia faptului ca nu am lapte – prin proba suptului si prin pomparea sanilor … evident, faceti asta cu o femeie care tocmai a nascut, sa vedeti cat e in stare sa boceasca. Mult… Si dupa ce m-au adus in starea asta, mi-au dat lovitura de gratie, ca bebe trebuie pus la fototerapie cateva ore, ca are icter, si, nu-i asa, pentru ca nu am lapte si la fototerapie se poate deshidrata, trebuie sa-i dam ceva sa manance/bea – evident, lapte praf. Eu eram deja varza, ca nu ma mai puteam opri din plans din cauza ca nu aveam lapte, asa ca am acceptat. Si nu am cum sa stiu cat lapte praf i-au dat, ca, desi optasem pentru rooming in, l-au luat din salon sa-l duca la fototerapie. Exista totusi acea minunata raza de soare in povestea asta, in sensul ca am plecat a doua zi din maternitate, si cum am ajuns acasa, laptele a inceput sa se reverse :). Si de atunci numai asa o tinem. Doar dupa patru zile de la nastere, si de cand initiasem alaptarea, a putut cineva sa verifice ca bebe se atasa/mufa corect la san – pediatra lui bebe, Ramona. Nu sunt deloc multumita de atitudinea lor, de faptul ca nu au avut timp decat pentru proba sanului in cazul meu, nu si rabdarea sa-mi arate cum sa-l tin bine la san, de faptul ca m-au innebunit cu glicemia si icterul (bebe si-a revenit imediat din icter), si poate ar mai fi de spus multe, dar ma opresc aici.
recent am citit povestea cuiva care a nascut la RM acum vreo saptamana. fix asa i-au spus la un moment dat: ca bebe are icter, ca tb fototerapie, dar ca n-a mancat si ca fototerapia sa fie eficienta, trebuie sa stea acolo mai mult de 30 min, deci sa-i dea lapte praf. si mamica cu pricina a acceptat :(.
si mie imi vine sa te intreb unde erai acum 3 ani si 7 luni, inca nu ne cunoasteam si rau imi pare 🙁
Lumi, eram in aceeasi barca, banuiesc. Si eu am invatat toate astea tot pe parcurs, nu inainte de a naste. a rog, si atunci stiam cate ceva, dar mult, mult mai putin.
Culmea e ca totusi cunoasteam destul de amanuntit si fiziologia nasterii ca ma interesase… dar eram destul de ingropata in ce se discuta de obicei in legatura cu sarcina si nasterea – informatii conventionale, nu fineturi ca acum.
Iar cu alaptarea mi-au deschis ochii Simona, Nadina si Miruna de stii tu de unde, plus ca tineam legatura cu lumea in timp real si aveam si google pe telefon asa ca am reusit sa-mi rezolv multe angoase si incepusem sa retransmit si informatia pe acelasi canal celor care nasteau mai tarziu desi nu puteam sta in fund in prima luna. Cred ca fara net pe telefon nu as fi alaptat si nu as fi invatat atata, ca de stat la pc nu se punea problema.
Multumesc pentru comentariu 🙂
mi-e clar, sunt oameni si oameni, de aici experiente mai bune si mai putin bune cu RM si nu numai. eu iti multumesc pentru aticol, mi-e util macar ca s-a inteleg niste lucuri din trecut si ca sa pot da surse si resurse sigure si de calitate privind alaptarea, pentru cine o avea urechi sa asculte.