Argumente pentru diversificarea târzie a alimentaţiei bebeluşului

Diversificarea este piatra de încercare a mamelor. Câţi doctori atâtea scheme, câte situri atâtea reţete, câte familii, atâtea obiceiuri.

Ce mi se pare mie cert este că pediatrii nu ar trebui să fie lăsaţi să dea sfaturi despre nutriţie decât dacă e necesar vreun regim în caz de cine ce stare patologică a copilului. Pentru restul aş crea o nouă meserie, una de diversificator. Glumesc, dar persoanele care consiliază mămici ar putea avea competenţe de consilieri în alăptare şi nutriţia copilului mic. Asta… într-o lume ideală, în care toată lumea se informează şi informaţiile “la modă” de la o decadă la alta nu s-ar mai schimba atât de dramatic.

Cu toate astea, multe din aceste schimbări nu sunt mode sau mofturi, sunt perfect legitime, au la bază descoperiri datorate evoluţiei tehnologiei şi unor noi metode de diagnostic. Bunăoară ecograful a început să fie folosit extensiv abia din anii 80 şi cât a revoluţionat el obstetrica, de exemplu! Acum poti vedea dacă un bebeluș are reflux ”mut” la un simplu ecograf.

Unele infromaţii care erau luate drept bune în celebra “Mama şi copilul” după care au crescut 4 generaţii de români, sunt pe bună dreptate depăşite pentru că… ei bine pentru că s-au descoperit multe lucruri despre nutriţia şi fiziologia copilului mic, care până mai acum erau simple presupuneri sau teorii. Aşa cum în anii şaizeci bebeluşii erau operaţi pe viu pe motiv că nu simt durerea iar această teorie s-a infirmat (slavă domnului!), şi acum informaţii precum începerea diversificării alimentaţiei cu suc de citrice sau oferirea de cereale unui copil sub un an se pot dovedi falsuri.

Argumente pentru o diversificare timpurie

Argumente pentru o diversificare timpurie sunt destule:

  • îi e poftă, 
  • nu se mai satură cu lapte, 
  • se întinde după mîncarea adulţilor, 
  • este foarte neliniştit, se linişteşte după ce îî dăm să mănânce, 
  • aşa am fost hrăniţi şi noi şi suntem sănătoşi, uite încă trăim (nu mai contează că ne luptăm cu carii, burţi suprapuse, intoleranţe alimentare şi fixuri culinare care ne interzic să gustăm un aliment nou fără să facem apel la hipnoză). 
  • Există şi medici, mulţi medici în România, care recomandă diversificarea timpurile.

Un articol destul de vzitat în blogosferă pe această temă este acesta. Bine argumentat, însă mi se pare că a cam devenit pavăză şi scuză pentru alte mămici cărora instinctul le spune că au deja copil mare la 3 luni şi jumătate.

Alte motive, deloc neîntemeiate, sunt legate de afecţiuni ale bebeluşului precum refluxul, despre care mulţi medici cred că se ameliorează odată cu introducerea hranei solide. Există însă din ce în ce mai multe voci care spun că refluxul nu este în sine o boală cât manifestarea unei intoleranţe alimentare la proteina din lapte, la lactoza, la gluten (glutenul consumat de mamă în cazul unui bebeluş alăptat). Aici completez (2017): foarte multe cazuri de cazuri de reflux ar dispărea dacă mama ar atașa copilul mai bine la sân. (informații aici)

Mulţi medici schimbă hrana unui bebeluş alimentat natural cu formulă de lapte antiregurgitre, care, oameni buni, este îngroşat tocmai cu cereale. Dacă există o bază propice intoleranţelor alimentare, cu siguranţă numai cerealele mai lipseau din peisaj. Există lapte cu făină de tapioca, de exemplu. Chiar şi gluten free, se pare că bebeluşii sub un an nu sintetizează amilază, o enzimă cheie în digestia cerealelor. Şi noi le dăm cereale la două luni. Diversificăm.

În realitate, diversificarea timpurile este cumva produsul industrializării şi al emancipării femeii, care avea nevoie de mobilitate pentru a lucra, plăti taxe, pentru a-şi câştiga existenţa şi a-şi continua propria dezvoltare personală, ca să nu mai vorbim de viaţă socială şi alte loaziruri. În comunism la noi şi în Franţa zilelor noastre, mamele aveau/au doar trei luni de concediu de maternitate. În Statele Unite, această noţiune de concediu de maternitate nici măcar nu există practic. Perioada de recuperare a mamei este de 8 săptămâni (fără plată dacă nu mă înşel)… După aceea, copilul ar face bine să se descurce singur, pentru că nu trebuie să investim în bunăstarea generaţiilor viitoare, ci să încărcăm tinerii părinţi cu o grămadă de sentimente negative, ca nu cumva generaţia nouă să fie una înţeleaptă, empatică şi liniştită, cum ar fi avut multe şanse să devină cu unul din părinţi lângă ea până când s-ar fi rupt singuri din această dependenţă. Îmi place foarte mult conceptul de secured attachment, dar cred că, cel puţin în statele de care vorbeam, acesta este apanajul aristocraţilor, pentru că familiile obişnuite ar face foamea aşa ataşate şi securizate.

Noi încă stăm bine cu concediul nostru de 1-2 ani, dar e drept că în condiţiile actuale două salarii în România abia reuşesc să atingă trei sferturi de salariu în vestul lumii deci practic acest concediu de maternitate plătit e pur şi simplu garanţia că familiile cu copii mici au totuşi o existenţa decentă. Deci în România, faptul că amândoi părinţii aduc bani în casă nu înseamnă nicidecum că suntem mai evoluaţi. În Franţa mama ar putea renunţa o vreme la serviciu pentru a sta cu copilul şi ar trăi ca o familie din “clasa medie” românească. Oarecum, unele lucruri sunt considerabil mai scumpe la ei, dar proporţia se păstrează chiar şi aşa.

Dacă am fi mai puţin sclavii folclorului în ale creşterii copilului (de la vlădică la opincă, trecând prin sfinţii doctori), am sta şi mai bine. Dar parcă vorbeam despre mâncare, nu?

Digestia copilului înainte de şase luni. Open gut

Eu nu aş diversifica la 5 luni (indiferent de cum reactionează copilul în general) pentru că ştiu că mâncarea nu este complet digerată asa de devreme. De fapt îi umplu burta cu balast şi îl lipsesc în acelaşi timp de nutrienţii pe care i-ar fi câștigat dacă ar fi consumat aceeași cantiotate de lapte. din aceeaşi cantitate de lapte. La vârsta asta aşa de fragedă chiar şi 5g ”fac diferența”, ca să folosesc un englezism încetăţenit la noi.

În plus, foarte important şi riscant e următorul lucru: între 4 și 6 luni copiii au încă intestinul subţire “rarefiat”, acel “open gut” despre care se discută în articolele în engleză, fenomen care permite anticorpilor din laptele matern – substanțe eminamente cu molecule mari, sa treaca prin peretii intestinului subtire direct în sânge. Dacă totuși copilul primeste si nutrienti din alimente, acestia vor trece parțial digerati (sparti in molecule mai putin simple decât cum pot trece prin intestinul unei persoane adulte) în sânge, mărind exponențial posibilitatea ca acel copil să fie suspect de alergii mai târziu. Şi nu e de glumit nici cu alimentele de care se leagă posibile microorganisme care trăiesc în mediul respectiv şi care astfel ajung, la rândul lor, în sânge. Microorganismele sunt o realitate. Laptele matern este steril. Mâncarea, oricât ne-ar plăcea nouă sa credem altfel, e departe de a fi sterilă. Procesarea (industrială) nu o sterilizeză. Am cityit la un moment dat că în jur de o treime din laptele UHT ar fi contaminat bacterian.

Asta nu inseamna că orice copil diversificat la 5 luni e si alergic. Cand am fost la medic având un episod alergic, eu i-am spus că nu am avut niciodată, dar niciodată, vreun episod alergic. Raspunsul a fost că fiecare organism are o marjă de toleranţă la o substantă alergenă, dar că, in momentul în care ajungi la pragul de sus, alergia apare. Asta înseamnă că alergia poate apărea la 3 zile au la 300 de zile sau la 30 de ani de la primul contact cu substanta buclucaşă. Ceea ce am povestit mai sus e pur statistic, dar – ca şi in cazul altor obiceiuri cu care nu ne vom pune niciodată de acord când vine vorba despre stilul de viaţă, si în diversificarea exista niste beneficii si niste riscuri care vin la pachet.

Îm fomd de ce atâtea discuţii? Toată lumea sfârşesşte prin a mânca

Atâta s-a discutat, atâţia oameni suferă în prezent de intoleranţe şi afecţiuni digestive încât chiar nu mai inteleg de ce trebuie să întoarcem diversificarea asta pe toate părtile. În fond există o grămadă de informaţii care să susţina/infirme acest lucru. Discuţiile pe marginea diversificării se prelungesc însă la nesfârşit.

In anii 80 multe din posibilitățile de testare, diagnoza si analize de azi erau science fiction. Multe din lucrurile din cauza cărora se recomandă diversificarea târzie nici nu se cunosteau atunci. Nu ştiu cât aţi auzit povestind persoanele care se ocupau cu diversificarea timpurie pe vremea aia cum o târau cu copiii dintr-o diaree in alta, de exemplu. Diareea era sinonimă cu copilul mic, nimic mai firesc decat asta, poate doar roşul în gât tratat cu penicilină injectabilă.

Nici ţigara nu omoară pe toată lumea. Oamenii, ca orice fiinţe, au şi ei o capacitate de adaptare la tot felul de intemperii, în sensul că supravieţuiesc, nu că trăiesc înflorind fiind supuşi unor stimuli sau regimuri de viaţă dubioase. În fond, in the end, scopul corpului uman e să se reproducă, să transmită genele mai departe, nu să trăiasca 100 de ani.

Cum spuneam mai sus, diversificarea timpurie a venit la pachet cu era puternic industrializată şi cu emanciparea femeii. Pana atunci, copiii creşteau 2-3 ani la ţâţa mamii şi primeau diverse în funcţie de posibilităţi şi disponibiliăţi. Nu voi comenta starea lor de sănătate că iar ajungem sa discutăm discuţii şi la subsol de blog. Oricum, nu alăptatul omora specia umană ci lipsa igienei şi tot felul de practici idioate superstiţioase. Daca tot ajunsei la alăptat, daţi-mi voie să adaug că eu una cred că alăptatul a susţinut puţinii care supravieţuiau. Pana la sfarsitul secolului 19, copiii fara acces la lapte matern in fragedă pruncie mureau în primele luni de vaiţă în proportie de aproape 100%. Ştiu asta dintr-un studiu-tratat istoric. Câteva referinţe despre hrănirea alternativă a copiilor mici de-a lungul timpului găsiţi şi aici.

Scheme şi schemuţe de diversificare

Mă îngrozește de fiecare dată ușurința cu care mulţi pediatri recomandă suc de citrice la începutul diversificării. Ăla se da mult dupa un an si atunci îndoit cu apa, e foarte acid și oricum, e … suc. Mi-amintesc prin comparaţie de primele dăți cand fata mea a primit asa ceva şi a avut scaun moale si acid in secunda doi (băuse întâmplător, avea 1 an şi 3 luni), aşa că am aşteptat alte câteva luni până să îi mai dau. Şi totusi si mai târziu primele dăţi scaunul ei a fost cam problematic după ce bea suc de portocale.

Sucul la copii este o inutilitate. Pentru noi a fost un compromis într-o perioadă în care refuza fructele crude şi i-l îndoiam cu apă, până într-o zi când l-a vrut ea simplu. Mai târziu i-am combinat sucul cu spirulină pentru aportul de fier. Sucul dede (verde) e şi acum una din plăcerile vinovate ale fetiţei mele. Sucurile de fructe sunt nu numai inutile, dar şi adevarate bombre calorice. să ne gândm numai că în suc intră un număr mare de fructe, de ex 3-4 mere, iar când mănânci fructe mănânci considerabil mai puţine. În plus, bând suc nu mai ai acel aport benenfic de fibre şi nu depui niciun efort pentru a digera – dispare efortul necesar masicaţiei, de exemplu. Când mâncăm, o parte din calorii sunt arse tocmai în vederea digestiei. Aşa am fost concepuţi, iar bând doar sucul de fructe înghiţim multe glucide (surse de energie) fără a mai compensa acest aport cu nişte binemeritate arderi.

 O listă cu alimente starter bune este aici. Am citit multe sfaturi de bun-simt si la curent cu descoperirile moderne legte de alimentatia bebelusilor pe diversificare.ro, pe bebster.ro foarte multe informații despre nutriţia bebeluşului alăptat şi la fel de multe resurse şi linkuri către articole şi studii serioase se găsesc pe kellymom.com (fac ce fac şi ajung la el, ce să fac, e o bună bază de plecare).

Dacă aş fi din nou mămică de bebeluş as începe diversificarea alimentaţiei cu baby led weaning, mi se pare cea mai uşoară, naturală şi distractivă metodă de iniţiere a copilului în univesul frumos al mâncării, menţinându-i treze interesul şi dorinţa de a experimenta gusturi, texturi, culori noi.

Indiferent că luaţi decizia de a oferi copilului controlul asupra a ceea ce mănâncă prin experienţa baby led weaning sau aţi decis să abordaţi metoda clasică, sucurile, ceaiul nu au ce cauta in dieta unui bebelus alăptat.

De asemenea, cerealele sunt greu de metabolizat pana la un an. Mai ales în cazul unui copil aflat în curba superioară de creştere cerealele nu îşi au rostul în alimentaţie (să nu uităm, există şi obezitate fiziologica a copilului alăptat de exemplu, care se reglează odată cu mersul).

În orice caz, glutenul nu se dă înainte de opt luni sub nicio formă pentru că riscul unei intoleranţe la gluten e simţitor mai mare când acesta intră devreme în alimentaţie. Aici adaug (2017) că OMS recomandă mai nou introducerea alergenilor de la începutul diversificării. Se pare că amânarea introducerii lor nu aduce niciun beneficiu.

Poate nu multă lume are răbdare, dar este prudent să se păstreze 3-4 zile între fiecare aliment nou pe care îl adăugăm in meniu, fie el simplu sau combinat cu alte elemente, pentru că intoleranţele alimentare nu se manifestă de la primă gură de mâncare. De multe ori trece multă vreme până să devină evidentă o asemenea afecțiune, dar se consideră că dacă nu apare in primele 3-4 zile, şansele să dezvolte aşa ceva în timp sunt minime. Adăugare (în 2017). În BLW această pauză nu se practică, dar contează mult cât comtrol oferiți copiilor când aleg ce mănâncă.

Pianissimo

Pentru bebeluşii alăptaţi laptele matern este alimentul de bază pâna la un an. Restul alimentelor nu se consumă neapărat pentru aportul caloric sau nutritiv. E un mit faptul că laptele matern nu mai are suficienţi nutrienţi după o anumită vârstă. Calculele au fost făcute, dacă s-au făcut cumva, la două mese de lapte zilnic, presupunându+se că la 6-8 luni copiii deja mănâncă mai mult decât mine acum. Citeşte mai mult despre aportul laptelui aici). Nici motivul că nu ar avea copilul destul fier din lapte nu stă in picioare pentru a grăbi introducerea hranei solide (aici despre fierul din laptele matern)

Până spre un an, un copil lăsat să evolueze natural va consuma de cele mai multe ori alimentele doar pentru educarea gustului şi a reflexelor necesare unei vieţi independente de mai târziu. Multe dintre alimente nici nu sunt bine asimilate la varste mici si, dacă poţi tu ca mamă să aştepti, poti amâna fără mustrări de conştiinţă începutul diversificării spre şase luni jumătate-şapte, pornind apoi cu cantităţi foarte mici, după care te mulezi evident după copilul din dotare. Daca vrea mai mult creşti cantităţile, iar daca face fite inseamnă că ceva la sau în el nu este încă pregătit pentru hrana solidă şi trebuie să “take it easy“.

Faptul ca are o greutate mare sau mică nu este nici pe departe un indicator al gradului de maturitate la care a ajuns corpul său pana în prezent.

În niciun caz nu aş da solide –  nicio picătură! – inainte de sase luni. Intre 4 si sase luni copii inca au ansele intestinale mult mai permeabile, fenomenul open gut despre care scriam mai sus, necesar absorbtiei anticorpilor din laptele matern. Daca tu dai solide, multe substanţe parţial digerate sau nedigerate vor intra in fluxul sanguin şi vor fi tratate de corp ca substanţe străine. Nu ştiu dacă voi vedeţi asta, dar mie îmi sare în ochi din ce în ce mai des expresia ”boală autoimună”.

Această reacţie la alimente ca la corpuri străine înseamnă o alergie de fapt. Amânânnd diversificarea pana când sistemul digestiv al copilului se maturizează, nu faci decât să ii oferi şansa să se dezvlte armonios, sănătos şi lipsit de alergii. Laptele, matern sau praf, la vârste mici, are toate substanţele necesare unui copil si este mult mai bine asimilat (în procente) decât hrana solidă. Din ce în ce mai multe voci (nu în România) recomandă ca bebeluşul să primească întâi sân sau lapte praf şi apoi solide la masă, nu invers.

Înainte de şase luni, multe enzime necesare digestiei alimentelor încă nu sunt fabricate de corpul bebeluşui, incepând cu cele din saliva.

  • înainte de şase luni copiii nu stau încă în fund, 
  • au din plin reflexul suptului, 
  • nu îşi coordonează mişcările eficient 
  • nu sunt gata să mestece şi nu doresc acest lucru

Iată cum arată un tablou al diversificării lente (de pe kellymom).

Tot aici un tabel util
Solide Lichide
0 – 4 luni Alăptare exclusivă Alăptare exclusivă
4 – 6 luni
Se continuă alăptarea la cerere.
Bebeluşul de 4-6 luni poate învăţa să folosească cana, îi puteţi oferi puţin lapte mult sau doar apă (dar nu mai mult de 50-60 ml/24h de vreo două ori pe zi, de distracţie.
6 – 7 luni Se oferă solide cel mult o dată pe zi. Multe persoane încep prin a oferi solide o data la câteva ziile sau chiar mai rar. 
Se continuuă alăptarea la cerere. Hrana solidă nu înlocuieşte o sesiune de supt decât dacă plănuiţi să înţărcaţi ghidat. 
Limitaţi apa la câteva GURI dintr-o cănuţă servite împreună cu masa de solide.  
Sucul (de fructe) nu este necesar în nutriţia bebeluşului. Dacă totuşi oferiţi suc, limitaţi aportul la câteva înghiţituri dintr-o cănuţă când serveşte masa şi introduceţi sucurile gradual, la fel cum faceţi cu hrana solidă. Cel mai bine este ca sucul să fie diluat (în apă) şi să limitaţi aportul de suc la maxim 120-150 ml/zi. 
7 – 9 months Urmăriţi semnalele bebeluşului. Acest lucru este uşor de făcut dacă bebeluşul suge înainte de masă şi majoritatea solidelor sunt oferite bebeluşului pentru a se hrăni singur. Cantitatea de solide trebuie crescută treptat dacă bebeluşul se arată interesat ajungând la un maxim de două mese pe zi.  
9 – 12 months Urmăriţi semnalele bebeluşului. Acest lucru este uşor de făcut dacă bebeluşul suge înainte de masă şi dacă majoritatea solidelor sunt oferite bebeluşului pentru a se hrăni singur. Cantitatea de solide trebuie crescută gradual dacă bebeluşul se arată interesat. Încercaţi să vă stabiliţi ca ţintă ca un nu mai mult de 25% din necesarul caloric zilnic să fie preluat din mesele solide până la 12 luni (unii bebeluşi mănâncă mai puţin decât atât la 12 lunişi acest lucru este, de asemenea, perfect normal). 

Alimente interzise sau la care se impune prudenţă 
  • Alimente procesate, nu mă întrebaţi de ce. Cremwursti nu înseamnă carne. Pufuleţii nu sunt decât un conglomerat de sare, mălai şi grăsime de proastă calitate, toate tratate termic. 
  • Biscuiţeii – conţin făină albă şi zahăr, adevăraţii cauzatori ai colesterolului. 
  • Cerealele extrudate sau oricum prelucrate industrial. Preferaţi erealele integrale care necesită fierbere şi pseudocerealele (quinoa). 
  • Alimentele degresate. Copiii până la trei ani au nevoie de grăsimi (saturate) ca de apă, deoarece creierul lor este în plin proces de mielinizarre. Însuşi laptele matern conţine enorm de mult DHA. Din păcate, laptele praf este foarte sărac în aşa ceva (de unde au pornit credeţi voi miturile cu copiii alăptaţi care ies mai deştepţi?) şi trebuie cumva compensat cu alte alimente până când şi producătorii de formule vor înţelege că low fat nu e bun, ci low carb. Atenţie, fierul, vitaminele liposlubile, acizii graşi esenţiali (faimoşii DHA li omega 3) sunt mult mai uşor procesate din surse animale de calitate (ouă, lactate, carne ale unor păsări şi animale crescute în stil tradiţional, fără medicamente, hormoni şi concentrate canibale (spun asta că includ făină de oase din propria specie, ceea ce e dubios şi se spune că le cauzează tulburări de metabolism). Un articol accesibil despre Omega3, 6 şi 9 în limba română găsiţi aici, Este şi unul din puţinele care recunoaşte superioritatea nutritivă a laptelui matern fără a deplânge situaţiile în care “din păcate, uneori mama nu are destul lapte şi trebuie ajutată să fie fericită”. 
  • Laptele de vaca înainte de un an din cauza echilibrului precar Ca-P şi din cauza iritabilităţii sistemului colonului indusă de proteinele din laptele. Atenție, laptele ca ingredient în alimente se poate folosi, restricția se referă la practica generalizată de a oferi lapte de băut. Mulţi copii pot manifesta şi intoleranţă la lactoză. Sunt totuşi persoane care preferă laptele de vacă celui praf şi îl folosesc, diluat şi preparat specific pentru a încropi formule făcute în casă (vezi și aici, cu mențiunea că în cazul detoxifierii și a perioadei în care se alăptează bat câmpii cu grație). În ciuda eventualelor riscuri, laptele crud este de preferat celui pasteurizat deoarece rămâne un aliment viu oarecum cum e şi laptele uman. Iarăşi, laptele prins (fermentat) este mai uşor tolerat decât cel dulce. Un lapte mai apropiat de compozitia laptelui uman pare a fi cel de capră. În Bucureşti au apărut ferme mici care livrează la domiciliu lapte şi preparate din lapte de capră.  Laptele ”de crescătorie” poate abunda în hormoni de creștere care produc dereglări majore în corpul copiilor. S-au înregistrat cazuri de pubertate timpurie la copii care consumau curent lapte de vacă. În multe țări, vacile de crescătorie primesc în furaje o cantitate serioasă de hormoni de creștere pentru a mări producția de lapte. Dacă în Europa există niște norme aparent mai prietenoase cu consumatorii, în Statele Unite, America de Sud sau China acest lucru nu se întâmplă. Lactatele se introduc undeva după 8 luni – iaurt sau branză – iar laptele dulce (muuult) după un an pentru a reducce riscurile unor eventuale intoleranțe.
  • Nucile, floricele de porumb, alte alimente care pot îneca bebeluşul. Floricelele sunt în mod special de speriat, deoarece cojile acelea mici rămân lipite pe cerul gurii şi alunecă uşor în trahee, fără ca micuţul să realizeze  Procesul în sine poate dura o zi sau mai mai mult, iar când copilul începe să se sufoce cei de la urgenţă nu mai pot face mare lucru. Au murit copii măricei (doi ani) din cauza asta. Din păcate ştiu de la o prietenă medic de un astfel de caz, aşa că nu servesc mostre de folclor urban. 
  • Fructele cu multe seminţe: căpşune, kiwi sunt alergene, se servesc spre doi ani sau cel puţin eu aşa am preferat. 
  • Soia sub orice formă nefermentată. Din cauza fitoestrogenilor se pare că ar cauza la rândul său disfuncții ale metabolismului copiilor. Soia este un aliment folosit încă din vechime, însă nu în stare crudă, ci fermentată și în cantități mici. Pe lângă fitoestrogeni, mai conține și mulți antinutrienți. Citește aici, de exemplu. Mie mi se ridică părul în cap când mă gândesc că formulele HA sunt… din soia. 
  • sarea până la un an, deoarece suprasolicita rinichii. Nu sarea în sine este periculoasă, cât excesul de minerale. Dar, cum oamenii manâncă de zeci de ori necesarul zilnic de sare în mâncăruri, copiii nu au ce pierde dacă nu o primesc. Contrar multor păreri, alimetele au un gust intens fără sare, percepţia noastră este distorsionată de fapt de obişnuinţă. Se pot însă folosi ca potenţiatoare de gust verdeţuri, usturoi crud, scorţisoară, ulei sau unt, chiar şi un praf mic de piper: 2-3 microni, acolo, nu iuţesc nicio mâncare… ori o boabă de piper adăugată în apa de fiert. Pericolul excesului de minerale este şi motivul pentru care apa recomandată bebeluşilor este cea mai săracă in minerale.
  • prăjelile – nu întrebaţi de ce :). Se pot face atâtea lucruri gustoase în cupor sau călite în puţină apă (soté)… 
În loc de încheiere

…aş vrea să vă fac cunoştinţă cu revelaţia mea de ultimă oră, anume dieta omnivoră, deloc săracă în grăsimi saturate, dar care nu abundă defel în făinuri şi zaharuri, precum şi uleiuri din plante. Prin anii `30 Weston A. Price vindeca inclusiv cariile dentare cu un regim care a ajuns să-i poarte numele. Acualmente învătăturile lui (care sunt de fapt chestiuni de bun-simţ, nu vă aşteptaţi la cine ştie ce descoperiri spectaculoase) sunt promovate şi prin ajutorul unei fundaţii care-i poartă numele. În orice caz, oameni buni, echilibrul e cheia, avem o viaţă întreagă să ne învătăm copiii să mănânce. Plăcut şi sănătos.

Completare: între timp a apărut un articol foarte bine documentat despre diversificare pe blogul Ralucăi, vi-l recomand din tot sufletul. De asemenea, poate veți avea ceva mai multă încredere în propriii copii după ce veți citi articolul de aici.

Completare 2: un nou articol util în limba română despre diversificare a apărut aici. Am doar o mică rezervă acolo unde autoarea recomandă diversificarea încazuri exreme de la 4 luni: sunt copii dornici să imite. Acestora li se poate servi lapte intr-o ceașcă mică-mică, sunt foarte fericiți când au și ei ceva în față.

Mai găsiți câteva articole de-ale subsemnatei despre diversificare/ autodiversificare (BLW) aici.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

35 thoughts on “Argumente pentru diversificarea târzie a alimentaţiei bebeluşului”