Îmi vine să mușc pe cineva

Chiar aveam altceva în plan, mă refer la postări, când am dat fără să caut de linkul asta și mi s-a făcut părul măciucă. Scrisese adra_bell o suită de articole împotriva abuzului ridicat la rang de excelență educțională, dar simt că nu s-a scris destul, aș vrea să localizez monștrii ăștia cu chip de om și să… nu știu ce să le fac! Să le trag o mamă de bătaie la curu’ gol, așa cum scria o dezaxată într-un comentariu pe care mi-a căzut privirea?

Later edit: Simt că-i datorez nişte scuzoaie cât mine de mari Sofiei pentru că am dat impresia că ea ar fi fost co-autoare sau că măcar a susţinut acel punct de vedere abominabil. Ea doar a preluat postarea de blogul vinovat, sub titlul “Aşa nu”. Presupun că se dorea o dovadă a existenţei acelor abominaţii, pentru că autoarea aşters orice dovezi (dar am şi eu tot situl salvat, aşa că îl pun cu are bucurie la dispoziţiac cui se sesizează să o tragă de mânecă oficial). Mă simt chiar prost că am acuzat-o pe nedrept şi sper să nu se fi supărat ireconciliabil pe zuzenia mea. Recunosc că nu m-a lăsat sufletul să buchisesc în detaliu, mă pierd în faţa unor asemenea descrieri sângeroase şi disclaimer-ul de deasupra articolului nu exista. Eu l-aş şi boldui, special pentru zuze chioare ca Măria mea.

Ah, oameni buni, tremură carnea pe mine de dezgust și frică și-mi vine să plâng când îmi imaginez câtă suferință îndură copiii nebunelor ălora. Și mă gândesc cum ar reacționa copilul meu la așa ceva și mă înfurii. Cum Dumnezeu, există părinți care-și fac probleme existențiale dacă ridică vocea, exasperați sau obosiți fiind la copii și răscolesc internetu’ să vadă ce consecințe pe termen lung a avut asemenea nesăbuire la alți și, pe de altă parte sunt asemenea avortoni, ființe lăsate în viață prin te miri ce minune ca să chinuiască pe alții?

Trăim într-o lume plină de orori. Simt că mă sufoc, mi-a sărit și somn, mi-a dispărut și durerea de spate, și foamea și durerea post alăptat extra-prelungit – căci tocmai m-am ridicat de lângă bebelină, unde am suferit ca un câine din cauza durerii timp de mai bine de o oră, numai ca ea să se simtă în sguranță alături de mama ei (mă confrunt cu asta și/mi vine să mă urc pe pereți, am deja și vasosasm de vreo două sptămâni, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să-mi pocnesc copilul de draci sau din dorința de a-l educa).

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

16 thoughts on “Îmi vine să mușc pe cineva”

Acest site folosește cookies. Să nu ziceți că nu știați. Apăsați OK pentru a continua să citiți ce citeați până să vă deranjeze bannerul ăsta.