De la mame, pentru mame – o lege care să protejeze alăptarea?

În Româania, termenul de politically correct pare să fie luat în derâdere tot timpul, altfel nu-mi explic cum îşi permit unii să lase comentarii atât de defăimatoare la adresa mamelor care alăptează.

Asta se întâmplă atât la subsolul ştirilor de televiziune citetate în articolul precedent, dar mai cu seamă în subsolul celor două articole de ziar care ne-au spijinit – odată Libertatea – mă refer la acel articol apărut aseară, dedesubtul căruia un cretin îşi exiba fanteziile sexuale fără niciun pic de jenă fată de restul cititorilor, uitând probabil că există totuşi şi publicaţii de profil, dar şi sub cel din octombrie apărut în Evenimentul Zilei, cu ocazia săptămânii Internaţionale a alăptării, unde mi-am răpit din timp şi integritate psihică să şi răspund sub numele de Mediocra (şi vreo două mai personale, nesemnate :D).

De data asta nu voi scrie un cuvinţel de răspuns, e clar că suntem o soietate alienată, care nu numai că am uitat că s-a plecat atâtea milioane de ani de la sânul mamei, dar profităm de orice ocazie să discriminăm, să umilim, să lovim în cei care nu se alătură turmei, indifferent despre ce acţiune este vorba. Că, în ce priveşte alăptarea am adunat frustrările unei întregi ere comuniste care a încercat să ne desexualizeze şi să ne uniformizeze nu e un secret. Pe vremea aia mamele nu erau protejate ci se întorceau la 3 luni la sevrviciu, ăsta e un fapt. Un alt fapt era laptele de vaca îndoit cu ceai şi dat de la două luni în sticla de bere cu tetină de-aia gălbuie. Mi-amintesc că tata spunea când o vedea pe Mirabela Dauer la TV “ia uite, morcovu’ “, pentru că o fortau pe biata femeie să poarte un deux-piece bătrânesc, care efectiv o facea lată în umeri, trebuia să stea cu picioarele lipite ca la paradă şi să cânte – când aveam norocul “Fotoliul din odaie”, alteori, de cele mai multe ori, un suav cântec de dragoste care culmina la final cu “ţara mea dragă” – şi asta se întâmpla cam cu toţi artişti de care-mi amintesc.

Dacă noi avem o oarecare scuză, stau şi mă întreb în Vest au avut şi ei comuniştii lor de au discriminat atâta vreme alăptarea? Şi chiar şi aşa încă vezi şi acolo comentarii care parc-ar fi rupte din nişte foi naziste care incriminează alăptarea la varste mai mari de un an sau alăptarea afară din casă. Ăia totuşi, chiar şi cu segmentul ăsta veşnic nemulţumito-pudibond, şi-au reglementat alăptarea în spaţii deschise sau publice în favoarea mamelor. În Canada se practică, în Anglia se practică. Haideţi să cerem şi noi!

 Mă gândeam la iniţiatoarea Legii mamelor – aceea cu 85% la sută, acea lege “originală” pe care au trunchiat-o ăştia care ne guvernează acum, la Lavinia Şandru. Cinste ei pentru o asemenea iniţiativ. Chiar dacă a durat atât de puţin aplicarea acelei legi, a făcut multe familii fericite şi a ajutat la dezvoltarea armonioasă a multor copii care altfel nu ar fi avut această şansă unică. Şi dacă nu dumneaei, atunci oricine altcineva care ar dori să se implice în acest proiect de lege. E vorba, în fond, de un proiect de responsabilizare civică. Ceva ce, în ochii mei cel puţin, trebuie să fie făcut cât de repede ca să degrevăm mamele de o inutilă presiune socială negativă.