Dacă plecasem de la Orășelul mami decisă să acord circumstanțe atenuante, să spun că întreg incidentul a fost rezultatul unei bune intenții prost înțelese, a prejudecăților în care suntem înveliți de când ne naște până avem bunăvoința să nu mai încasăm pensii și ajutoae de la stat, acum m-am răzgândit.

 Biberonul apare pe jos peste tot, este o reclamă la Nestle. Nu am văzut însă nicăieri semnul alăptării. Doar imaginea de mai sus, luată din spatele scenei, care seamănă a “pericol, nu atingeţi!”.Şi lângă el rezemată suav o chitară.

Protestul a avut loc jos, în apropierea intrării, unde există câteva scări pe cate am putut sta ca într-un amfieatru. Mă bucur că am văzut atâtea feţe cunoscute şi sper că nu m-am bâlbâit în faţa camerelor de luat vederi. Imaginile de mai jos sunt de “după”, evident, “în timp ce” eram ocupat´cu altceva, spre bucuria Andei de-abia trezite şi urcate în sling.

Exact pe punctul de plecare am prins o discuție în care un tânăr Security nedumerit o întreba pe domnișoara sau doamna de la intrare care era totuși povestea aia cu alăptarea, “de ce sa se ducă într-un loc să alăpteze”, asta pe fundalul unui anunț al animatorului, care explica destul de insistent și politicos că mamele au posibilitatea să alăpteze “la sân, natural”, și după asta urmau niște cuvinte asemănătoare care voiau să dovedească faptul că toată lumea consideră alăptarea de bun augur, tataaaaam! Tipa a răspuns omului, un tânăr foarte amabil, de altfel, cu persoana mea care nu-și găsea locul urmărind-o pe Anda printre lumea care intra la târg, că ideea era nu că să alăpteze în alt loc, dar că “noi [ei] am [ar] fi făcut scandal”. Ei bine, când mi-am dat seama că poziția femeii era vădit necruțătoare cu alăptarea, am înțeles. Am înțeles că e mai mult decât o neînțelegere, e un act de discriminare a femeilor care aleg și reușesc să alăpteze. Încep să mă întreb oare cum reușit, poate tocmai fiindcă nu am asemenea figuri în familie și în cercul de cunoștințe? Sunt oare o tânără nocorcoasă?

 Doamnele mele, norocul ni-l facem singure. Asemenea atitudini pur și simplu nu trebuie tolerate. Eu una aș iniția un proiecte de lege care să permită alăptarea în public la bunul plac al părinților care decid asta. De ce al părinților? Pentru că alăptarea e un lucru care trebuie făcut în doi. Eu o alăptez propriu-zis, tu vii și mă încurajezi, îmi spui că-ți sunt dragă, că sunt frumoasă, că să las treburile când cere fetița să-și ia tainul și, mai ales, mă încurajezi șă am grijă de fetița mea oriunde m-ar purta pașii, nu mă închizi cu ea cu tot între patru pereți sterili, nu ţi-e ruşine de privirile trecătorilor pe sânul meu, ci înţelegi că nu sânul meu e rost de tevatură, ci mai degrabă urletele neconsolate de foame sete sau teamă ale copilei tale ţi-ar înţepa sufletul mai abitir.

Dacă mai nou biberonul este simbolul independenței și mobilității materne, aș putea spune același lucru mai abitir despre sân. Sânul se combină foarte frumos cu un mijloc facil de a purta bebelușul, o cârpă cum le spun eu acestor device-uri atat de simple, dar atât de comode și dragi mie. Diferenţa pentru mamele care alăpteză este că nu sunt nevoite să lase copilul cu ele, ci-l pot lua cu ele şi hrăni în orice condiţii, chiar şi la o manifestaţie publică, dacă aşa doresc dumnealor copiii şi mamele din dotare.

Ca să lămuresc angajatul de la Mami care ne întreba nedumerit de ce-am vrea să alăptam în zgomotul ăla, pot spune că zgomotul nu mai există pentru copilul meu din momentul în care prinde sânul în gură. Că tocmai pentru că am ajuns în acel mediu stresant mi-a cerut copila să sugă şi, odată ce şi-a luat porţia de apă, mânare şi siguranţă, după încă încă nişte minute petrecute în braţele mele, pentru a sonda terenul, copila mea s-a simţit suficient de în largul său pentru a bântui tot etajul de sus, a şterpeli un pix de la standul părinţi.com şi a le desena pereţii şi o parte din bannere, până când am reuşit să-i drenez energia creatoare către standul Imaginarium.

Plus că acelaşi copil a vrut să meargă pe jos neţinut de mână până la metrou, unde cineva mi+a deschis geanta sperând că găseşte un teanc de bancnote în rucsacul meu ticsit cu pliante, cataloage, mostre şi borcănele de toate neamurile. Vu gâdul la aceste borcănele yâmbesc acum,pentru că, odată ajunsă la târg n-am mai sperat s-o pot hrăni, nu cred că ar fi acceptat altceva decât sânul în aglomeraţia aia. Ironia naibii.

Acelaşi om de mai sus era tare nedumerit de ce nu vrem noi să alăptăm în Ikea, că acolo ne ia Poliţia. Ba pardon, am alăptat şi în Ikea, şi în AFI, şi în Cora, şi în autocar, autobuz, tramvai, parc, practic oriunde a fost nevoie – pentru că sunt o persoană destul de mobilă, chiar dacă am copil mic, şi pentru că acest copil nu prea a fost lăsat cu altcineva până am început lucrul. Şi nu numai că nu m-a luat Poliţia,d dar în afara pivirii deranjate a unui tânăr cu mutră de poet în mizerie dar purtând haine fiţoase, la intrare in AFI; nu m-am lovt de absolut nicio reacţie negativă. Poate asta şi pentru că am văzul cam pupăzat, dar mai contează? A trebuit să vin la Sala Dales ca să mă simt a nimănui. Să nu anticipez, însă.

Şi acum să povestesc despre faimosul loc de alăptat de la Pampers. Nu am fotografiat pentru că şi aşa fetele de-acolo se simţeau hărţuite, nu de prezenţa mea, ci de situaţie în sine şi de tevatura în care intreaseră fără voia lor. Dată fiind natura standului şi promovarea unui nou tip de scutece, mai subţiri, colorate în mov pe interior de data asta şi cu o suprafaţă semănând cu bumbacul, amenajaseră un loc pentru schimbat şi, pentru cine dorea, alaptat. Locul era flancat de nişte perdele de duş pe care scria Pampers iar când am întrebat, una dintre domnişoară s-a oferit amabilă să-mi aducă un scaun pe măsura mea. Dar era strâmt, cred că fi-mea mi-ar dat în cap dacă o duceam să mănânce acolo, ar fi crezut că vreau s-o părăsesc, să-i fac ceva!

Ce vreau să subliniez cu această ocazie este faptul că nu a fost nicidecum iniţiativa organizatorilor să ofere un loc pentru cele care aveau nevoie să alăpteze retras, dar au profitat de şi au folosit cu emfaza spaţiul celor de la Pampers. Cumva li s-a băgat acestora pe gât să ofere serviciul ăsta. Pe care, oricum, orice stand l-ar fi oferit bucuros unei mame la nevoie şi fără acele perdele.

Cert e că, odată rămasă singură şi observând primele semne de oboseală ale copilei mele, m-am străduit să plec până să fiu nevoită să-mi alăptez iar fata acolo, preferând s-o fac mai degrabă în frig, în faţă la TNB )deşi aş fi putut sta la mesele de la cafenea aia din fund cu balcavale originale super bune, din car n+am mai apucat să cumpăr.

Pemtru prima dată m-am făcut că nu văd un semnal timid al Andei şi ea săraca s-a lăsat apoi prinsă de alte activităţi.

Concluzia e că la sfârşit m-am simţit cam timorată, respinsă şi arătată cu degetul şi am încercat acel noian de senzaţii repulsive trăite zi de zi de suratele mele care nu se simt confortabil să şi alăpteze oriunde le-ar purta picioarele împingătoare de căruţuri, triciclete şi mâinile purtătoare de copii sugători a la naturel. Şi m-am simţit rău, şi mică, şi brusc stresată şi nedemnă de condiţia mea de om; inconştientul meu mi-a vorbit atunci tare urât. Sper să mă eliberez de această senzaţie până la sfârşitul zilei şi spun cu mâna pe suflet că abia acum înţeleg presiunea socială asupra alăptarii şi a ideilor de viaţă sănătoasă în general şi strig sus şi tare sunt alături de toate mamele care au fost abuzate din pricina prejudecăţilor care subminează reuşita în ale alăptării.

Protestul la care am luat parte va apărea în Libertatea şi la nişte ştiri pe TVR1 si ProTV, azi, la 19 şi la 20,

Acum mă duc să-mi pun în pat fetiţa adormită la sân în timp ce scriam. Vedeţi, nici măcar acasă nu pot DOAR  să alăptez. Imi duc viaţa şi în acelaşi timp alăptez. Voi care (nu mai) alăptaţi câte lucruri puteţi face în timp ce amestecţi lapte praf cu apă plată?

Vă las cu nişte poze care arată dovada scrisă a celor ărin care am trecut. Parte din dovadă se odineşte roşu pe bărbia mea şi mi-a ost printată î ultimul autobuz pe care l-am luat în drum spre casă. Responsabil cu adnotările s-a folosit de o cariocă roşie, şterpelită cu o mânuţă criminală de la tăbliţa de la Imaginarium. Eu credeam că nu scrie, dar imediat cum am plecat de-acolo a pictat un banner vis-a-vis, iar în drum spre casă o reclamă la metrou – până să-mi dau eu seama ce-aea de gând să facă – şi bara de metal, însă la un nivel nefolosit de lumea care în general se poate susţine în mers cu ajutorul ei.

Ştire la ProTV:

Ştire la TVR1:

Iată că am apărut şi în Libertatea:

Mămicile au protestat la un târg pentru copii şi părinţi: «Vrem să putem alăpta în public!»

Mămicile din Capitală au protestat, ieri, la Târgul Orăşelul Mami de la Sala Dalles, cerând să poată alăpta în spaţiul public. 

“Vineri am venit cu băieţelul meu, iar când am început să îl alăptez, organizatorii şi paznicii m-au gonit. Mi s-a spus că sunt dezgustătoare”, s-a plâns Ana Măiţă, femeia care a devenit cunoscută după ce a decis să nască singură acasă, fără medici. În sprijinul ei au sărit alte zece mame care au venit la târg pentru a alăpta.
“Legea le permite să-şi hrănească micuţii oriunde. Spaţiile pentru alăptare sunt pentru cele care se sfiesc să facă acest lucru în public”, a spus Vania Limban, preşedinta Asociaţiei Mame pentru mame.

Îmbrăţişez pe toată lumea cu drag şi vă mulţumesc că ne susţineţi.