Când se supăra şi dădea în plâns, spunea daaaaa! Azi mi-a spus Ada!
Pe la 9 dimineața noi, îmbrăcate în haine de casă, doar cu un jerseu pe deasupra și fără scutec, desigur, dar eu cu ceașca mea cu cafea într/o mână, încurcam circulația pe trotuaul plin de vânzatori ambulanți. L/am condus pe tati la muncă. Un fel de-a spune, pentru că el trebuie să ajungă în cealaltă parte a orașului, de fapt. Dar “noi ne-am” dat în tobogan, în leagăn, Anda a făcut puțin pe ea, dar pe iarbă nu a putut (trebuie să exersez să-i ofer o poziție mai comodă… oooof, greu e cu fată)
De ce totuși Anda când mă ceartă? Îi propusesem altă rută și așa mi-a răspuns și nu, nu e prima dată. M-am gândit și mi-am dat seama că, atunci când o cert, încep cu Anda! Chiar nu înțelegeam de ce spunea ea daaaaa când plângea cu patimă.
Anda nu mai arunca toate capacele de borcane pe gresie că mă doare capul de la atâta zgomot!
Anda vino sa te îmbrac!
Anda!
Anda, de ce faci x?
Anda nu mai e un nume, Anda înseamnă nu e voie, reao ce ești și toate rahaturile negative de care am scris pe-aici că mă feresc ca de dracul. Și eu nici n-am realizat! Câte gafe de-astea fac în mod curent? Păi pe una am văzut-o ieri, uitându-mă la prima masă a Zuzulinei. Am cicălit-o și n-am lasat-o la timp să mănânce singură. E drept că m-am corectat repede dar dacă nu făceam gafe atunci poate Anda mânca mai bine azi. Sau cine poate ști?
Sunt părinte și greșesc. Cine să mă ierte?
6 thoughts on “Anda!”
cine sa te judece?:PP
Voi si posteritatea :))
Ce tare chestie! Incredibil la cate trebuie sa ne gandim!
vai ralu iti spun, mi s-a rupt sufletul vazand ca ma cearta spunandu-mi Anda. Mai ales ca eu nu m-am perceput ca fiind asa de critica. Dar imi pierd controlul uneori, pur si simplu obosesc. Mi-a fost tare mila de ea.
Aoleu, ce descoperire! Dupa ce am citit la tine am stat si m-am analizat daca eu o cert vreodata cu numele ei in interdictie. Am scapat de data asta, dar cine stie ce alte greseli mai fac si eu!
Multumesc pentru postul acesta si altele asemenea, ma fac sa fiu mai constienta de pericolele ascunse in limbaj si sa scanez mai atenta ce-i transmit si cum ii transmit Degetzicii.
Imagineaza-ti ca eu n-am constientizat, pur si simplu, reprosurile. Puteam f. bine sa spun "mami, ce faci" in loc de "anda, ce faci" si m-ar fi certat cu "mami". Eram constienta ca tebuie sa-l ocolesc pe nu, dar nu mi-am imaginat pur si simlu cat sunt de pisaloaga. M-am tot analizat si da, sunt. Explic, verbalizez, ceea ce nu- asa un lucru rau dar uneori cad fara buna stiinta n panta pe care o detest cel mai ra: a repetitiei la nesfarsit a diverse lucruri. Ce sa mai zic, chiar si asa, sunt cred cel mai puti pisaloaga mama din cartier. Uneori e greu sa vezi barna din ochi tai :), bine macar c-am vazut-o.
Sa nu mai zic, cand obosesc si simt ca-mi pierd rabdarea devin mai putin maleabila, atunci gresesc. La asta inca trebuie sa lucrez si sincer nu mai stiu de ce anume sa ma degrevez. Oare cum o fi cand o sa lucrez, presupun ca mai simplu, dar va fi randul alcuiva s-o cicaleasca pe Anda.
Oricum, toti am supravietuit dadacelii adultilor si n-am innebunit din asta, poate e doar o etapa fireasca, ne caracterizeaza ca specie :))