Alăptarea în public face minuni

E aşa de problematic alăptatul ăsta în public! De parcă ai face pişu, nu ţi-ai hrăni copilul. Hai să ne gândim puţin cum ar fi dacă:

– în loc să alăptam la primele semne ale copilului, am căuta un loc ferit unde să alăptam. Eu simt că leşin dacă mi-e sete şi nu beau apă in momentul x. Dar copilul meu poate aştepta lejer să ne aşezăm undeva să nu lezăm ochii sensibiloşi ai asistenţei.  Drept urmare, copilul va începe să plângă şi toată lumea se va uita contrariată la tine şi tu, până la urmă, aşezată discret cu pătura pe umăr, vei fi in ochii tuturor şi vei avea exact efectul invers scontat.

– ai feri copilul alăptându-l sub o eşarfă. În primul rând, nu am văzut niciun coleg de generaţie hrănit biberonic cu capul sub o pătură. Nici eu nu mănânc o îngheţată cu capul vârât în sling. Gândiţi-vă cum e când e cald! Şi mai gândiţi-vă cât de straniu arată o mamă care-şi căptuşeşte copilul cu o pătură la 30 de grade. Nu se uită toată lumea la ea? Şi concluzia lumii nu e atunci: ce dumnezeu o alăpta şi asta tocmai aici?, (în ideea în care li se pare dubios mai mult faptul că “aşa s-o face domnule în public, cu pătura în capş atunci mai bine ar sta acasă şi n-ar chinui copilul”?

 – mamele îşi alăptează copiii în toaleta mall-ului. În afară de faptul că nu există copil hrănit artificial căruia să-i fie administrată licoarea magică în condiţii atât de insalubre, trebuie adăugat că e cumplit de incomod pentru că mama nici nu are unde se aşeza iar un alăptat poate dura şi 2 şi 20 de minute, depinzând de cauza ppentru care cere copilul ţâţa. Dar vreau să mai spun şi că indiferent unde s-ar alăpta până la urmă, ţâţa e mai safe decat biberonul pentru că nu are contact îndelungat nici cu aerul plin de microbi, nici cu mâinile sau sticla care vor fi atins oareşce germeni. Eu pot alăpta şi într-o latrină dacă n-am de ales, iar fi-mea va face diaree doar dacă pune lăbuţele pe undeva apoi şi le bagă în gură. Dacă ne rezumăm doar la mâncat însă, Anda e safe oriunde. Personal mi s-a întâmplat să o alăptez la sun plaza in toaleta doamnelor. AM mers singură să caut o tricicletă şi a adormit în căruţ. Eu am intrat din cu totul alte motive pe-acolo şi donşoara s-a trezit exact cand m-am spălat pe mâini,. Fiind obişnuită să sugă la trezire, n-am mai avut timp să ies să stau pe o bancă, mai cu seamă că fiind locul străin, văzut dintr-o dată, fata a vrut şi mai abitir ţâţa. Multe fete şi femei s-au uitat cu milă la mine atunci, lucru pe care nu l-am văzut când am alăptat pe hol (nici nu s-a uitat careva la noi).

***

La prima vizită medicală a Andei în Bucureşti, asistenta, M, şi-a manifestat dezgustul faţă de mamele care-şi lătează copiii pe holul policlinicii “printre toate bolile alea”. I-am zis că aş face fix la fel, pentru că: nu o pot determina pe fi-mea să aştepte la 3 luni nici măcar 30 de secunde li nu ar vrea să ştie ce claxon are. Nu i-am mai spus că însuşi faptul de a suge e o barieră contraacestori germeni huliti. Am mai întrebat-o dacă un biberon n-ar pune aceleaşi probleme cumva; nu mai ştiu dacă a apucat să-mi răspundă ceva dar e un exemlu extraordinar de elocvent despre proasta informare care inhibă continuarea alăptării.

Trebuie să înţelegeţi că un copil alăptat, cu toată bunăvoinţa mamei care ar vrea să scape de presiunea inutilă de-a alăpta în public, nu primeşte nici o cană cu apă, nici un biberon cu lichid de multe ori şi nici nu este recomandat să i se ofere alternative de genul ăsta înainte de şase luni. Hai să spunem că asta ţine de posologia copilului foarte mic :D.

Deşi s-a scris foarte mult despre motivele variate pentru care un copil poate cere sân,  încerc sa le enumăr din nou:

1. stresul cauzat de aglomeraţii. E modul copilului de a se asigura că totuşi are ceva sigur de care să se agaţe. Cum copiii lor alăptaţi artificiali le stau la piept, copilul meu cere sân pentru că în mintea sa mică, sânul vindecă, repară orice.  De multe ori, fetiţa mea vine la mine, cere sân, îl pupă şi pleacă în treaba ei. Ce rost ar avea să o pun să aştepte când nici 5 oameni din 100 n-ar vedea mai mult decât o îmbrăţişare mică?

2. setea. un alăptat de sete durează extrem de puţin şi, pentru un copil de 4 luni, în căldură, e foarte important să rămână hidratat. Sunt mame care preferă să le dea apă sau ceai când sunt în public. Dar făcând asta subminează bebeluşul. Pare cam dur? Poate, dar orice mililitru de apă sau ceai e un mililitru de lapte în minus. Daca unul nu ar conta prea tare gandiţi-vă că afară nu stai 10 minute ci +3 ore. În 2-3 ore, copilul ar fi putut primi 50 de mililitri de lapte (şi de fapt, sugând, ar fi supt măcar 100 pentru un let-down cu copilul la sân dă muuuult lapte). Asta, în timp, înseamnă atentat la creşterea armonioasă în greutate. Distragerea atenţiei de la sân va cauza pe termen lung o creştere proastă în greutate şi uite-aşa doctoriţa pediatră vă va recomanda lapte praf că nu e laptele vvostru “bun”.

4. Copilul are un disconfort. E înduioşătoare ardoarea cu care Anda vine la sân când o doare ceva şi felul cum se repede în el, apoi pleacă fiindcă are impresia că a trecut, apoi revine să mai ai o gură de “analgezic” până-mi dau eu seama că e ceva în neregulă şi iau măsuri. Cum ar fi dacă, plecate fiind, începe să o doară un dinte sau cade şi eu refuy să-i ofer ceea ce în ochii ei e singura alinare posibilă? De unde ştiu atoate ştiutorii ăştia care consideră alăptarea în public ostentativă că Anda nu secretă endorfine când suge? Copilul meu cere: ţiţi? ţiţi? şi când trage tricoul şi o vede râde! Deci jumătate din diurere sau jenă a şi trecut.

Deunăzi am citit un comentariu de-al lui kellzmom.com la un articol despre bucuria de a alăpta pe-afară, care spunea că noi, mamele milka ne acoperim, nu ceilalţi. Are atâta dreptate! Dacă am proceda cu aceeaşi naturaleţe cu care alăptăm ferite de ochii lumii, oamenii din jurul nostru n ar reacţiona în niciun fel. Odată pentru că, dacă tu te porţi ca şi cum faci ceva firesc, nici ei nu-şi vor pune altfel problema, apoi pentru că alăptând l cerere oriunde previi nişte situaţii jenante. un copil plângând de frică, foame, sete, durere la coadă la casă, lume vizibil deranjată din activităţţile zilnice de un copil nemulţumit… Alăptarea în public e un subiect sensibil mai mult pentru mamele care încearcă să facă asta pentru că ele însele se îmbracă în prejudecăţi de tot felul.

Mi se rupe suflettul când trec pe lângă un landou în care scânceşte un nou-născut şi stau să mă gândesc de ce nus e opreşte mama să-l ia întâi în braţe, să vadă dacă trebuie schimbat (şi în general temperatura şi landoul permit schimbatul la locul faptei fără probleme), sau să-i dea să sugă. Şi mă înteb dacă l-o fi alăptând sau e legată de un amărât de biberon care trebuie dat din 3 în 3 ore şi atât mama şi copilul mai au puţin şi ajung la epuizare, ea pentru că îi plânge copilul de “colici”, el pentru c[/i e sete, foame, sau se simte singur. Beneficiile enhancementurilor moderne – copilul stă în mediul lui aseptic în loc să participe din braţele mamei la lumea acesteia.